joi, 16 iulie 2009

Utopia Pacii

Vazând si întelegând vidul total în care pluteste haotic si agresiv clasa noastra politica, îmi dau seama ca nu exista nici o modalitate de comunicare pe predicate serioase intre partide. Nu mai însir acum toate bazaconiile si aberatiile pe care si le cadorisesc între ei Tariceanu, Basescu, Geoana si Vadim, ca ne-am saturat pâna peste cap de ele, ci încerc sa gasesc o posibila solutie de dezamorsare a unei bombe pline cu resturi digestive. Si cred ca, astazi, singura modalitate de actiune eficienta este Marea Reconciliere. Adica încetarea razboiului, care oricum, fie vorba între noi, este de cele mai multe ori de parada, însa în spatele lui se gasesc tot timpul scuze pentru nonactiune. Dar cine este suficient de credibil sa initieze în piata publica momentul împacarii? Sondajele ne arata ca institutiile care se bucura de încredere sunt Armata si Biserica. De la maresalul Antonescu încoace, ne cam ferim de o imixtiune a militarilor în viata civila. Ramâne, asadar, ca Preafericitul Daniel sa-si asume misiunea împacarii colective a clasei politice cu cetatenii, a institutiilor între ele, si dupa aceea sa putem începe odata sa construim ceva, împreuna, în aceasta tara minunata! Cu aceasta ocazie s-ar putea naste un guvern de coalitie, pe care presedintele sa-l sustina alaturi de Parlament, si în liniste si pace relativa sa depasim vremurile cumplit de grele care ne asteapta începând cu 2009. Cu motoarele în functiune si cu oameni de calitate, PSD-ul poate oferi politicile coerente de protectie sociala, liberalii îsi pot continua politicile economice care s-au dovedit a fi destul de eficiente, iar PD-L-ul poate furniza câtiva ministri buni la Aparare, Interne, Transporturi. Sigur, pentru a deveni plauzibil acest scenariu destul de utopic, ar trebui, în primul rând, ca fiecare formatiune sa-si sacrifice baronii, baietii destepti, clicile, sa-si mai trimita acasa nepotii incompetenti care ocupa posturi strategice, parlamentarii sa nu-si mai voteze pe sestache marirea pensilor s.a.m.d.
În concluzia acestei mici dizertatii, as spune ca, prin întelepciune si rabdare, capii Bisericii Ortodoxe Romane ar putea începe planul de schimbare la fata a tarii pe temelia tolerantei, fratietatii si a pacii. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

01.11.2008