Ce pacat ar fi pentru evolutia omenirii pe cai spirituale, dar si socio-economice, ca un razboi stupid, fie el chiar rece, sa ne întoarca din nou în starea de dinainte de ‘89. Acum, când si România îsi gaseste armonia în marea orchestra europeana, ar fi tragic sa nu apucam si noi câteva decenii de tihna si... constructie. Marturisesc ca sunt strabatut de gânduri cenusii, mai ales dupa turul de forta pe care Rusia îl face în fata unei Europe mirate si, din pacate, atât de dependente de gazul caucazian. Argumentele temerilor mele îsi extrag radacina din reactiile belicoase ale Kremlinului. Pe lânga amestecul brutal în Georgia, au urmat declaratiile stupefiante ca o prioritate a Moscovei ar fi schimbarea regimurilor din Ucraina, recunoasterea independentei teritoriilor cu populatie majoritara rusa, amenintarea deloc voalata împotriva Poloniei, viitoarea gazda a scutului antiracheta, dojenirea României sub pretextul ca au fost gasite arme de provenienta autohtona în Georgia, întreruperea gazului catre vest, sub scuza puerila ca se face o revizie (în pragul iernii, sic!). Semnele s-au aratat chiar la summitul NATO de la Bucuresti, când Putin s-a lasat asteptat pret de 45 de minute de Bush si cancelarii Europei, într-un gest de sfidare fara precedent. Astazi întelegem mai bine care au fost motivatiile Rusiei, nascute din frustrare si spirit revansard. Istoria ne-a învatat ce poate face o natiune umilita, si aici ma refer la Germania dupa Primul Razboi Mondial. Rusia va profita de batjocorirea Serbiei, vaduvita de inima ortodoxiei sale, care se afla la Kosovo. Chiar astazi auzim în sânul Uniunii voci promoscovite, cum este a Greciei, legata de aceleasi fire invizibile ale religiei. Dupa împacarea istorica cu China si dupa parafarea unei relatii solide cu Iranul, detinator de focoase nucleare, administratia rusa îsi poate permite conflictul si chiar a declarat ca nu se teme de un nou razboi rece. Majoritatea tarilor est-europene sunt penetrate visceral in politica si economie de agenti ai serviciilor secrete rusesti... Si toate acestea se întâmpla din cauza ca politica mondiala este fundamental desacralizata. Liderii lumii nu cred si nu se tem de Dumnezeu, si atunci când dai la o parte singurul reper al vietii, haosul poate iesi din nou la lumina.
06.09.2008
06.09.2008
