Este interesanta aplecarea oamenilor de stat pentru a „diseca” soarta planetei la malul marii. Am putut simti cu totii efectele unei asemenea discutii care a avut loc acum o jumatate de secol la Yalta, ca sa nu mai punem la socoteala negocierile din Malta. Zilele acestea, la Neptun sunt posibile câteva scenarii interesante cu efecte imediate asupra configuratiei de forte. În primul rând, ar trebui sa vedem de ce tocmai România s-a bucurat de onoarea organizarii unui summit atât de important. În primul rând, tara noastra este cea mai entuziasta în privinta NATO. Nicaieri aceasta alianta nu are sprijinul a 90 la suta din populatie! Asadar, riscul unor manifestari ostile de mare amploare este redus. Apoi, pierderea ostasilor în teatre de razboi trebuia „premiata” într-un fel. Militarii romani sunt extrem de apreciati de colegii lor mult mai bine echipati si dotati. Organizarea summitului atât de aproape de Rusia are un efect dublu: pe de o parte, Georgia si Ucraina adie aerul Occidentului, iar pe de alta parte, Moscova se simte nevoita sa-si mai retraga „cârtitele” de pe teritoriul „inamic”. Invitarea exceptionala a lui Putin la Bucuresti poate fi semnul unei apropieri conceptuale intre NATO si Rusia în privinta dusmanului comun: terorismul. Ar mai fi valoarea de semnal ca România ar putea juca un rol de mediator al conflictelor din Balcani.
În paralel, cu siguranta vor avea loc si negocieri colaterale cu consecinte tulburatoare. SUA vor face tot posibilul sa schimbe caracterul defensiv al aliantei într-unul cu capacitate de reactie ofensiva. Tinte ca Iranul sau Coreea de Nord îi preocupa profund pe americani, care nu mai vor opozitie în cadrul NATO, asa cum au patit în cazul invadarii Irakului. Într-un fel, tara noastra are din nou o sansa ca în 1968, când a condamnat invazia Cehoslovaciei, si anume cea a iesirii din anonimat. Ochii întregii planete vor fi zilele acestea asupra noastra, si mi-e greu sa cred ca va mai confunda cineva Bucurestiul cu Budapesta. Suntem foarte importanti pentru NATO si datorita relatiilor bilaterale foarte bune cu Turcia, un membru NATO care simte frustrarea neintegrarii în UE. Cu subtilitate si persuasiune, România îsi poate desena o harta a destinului, macar pe urmatorii 10 ani, fara contorsiuni si fracturi.
29.03.2008
În paralel, cu siguranta vor avea loc si negocieri colaterale cu consecinte tulburatoare. SUA vor face tot posibilul sa schimbe caracterul defensiv al aliantei într-unul cu capacitate de reactie ofensiva. Tinte ca Iranul sau Coreea de Nord îi preocupa profund pe americani, care nu mai vor opozitie în cadrul NATO, asa cum au patit în cazul invadarii Irakului. Într-un fel, tara noastra are din nou o sansa ca în 1968, când a condamnat invazia Cehoslovaciei, si anume cea a iesirii din anonimat. Ochii întregii planete vor fi zilele acestea asupra noastra, si mi-e greu sa cred ca va mai confunda cineva Bucurestiul cu Budapesta. Suntem foarte importanti pentru NATO si datorita relatiilor bilaterale foarte bune cu Turcia, un membru NATO care simte frustrarea neintegrarii în UE. Cu subtilitate si persuasiune, România îsi poate desena o harta a destinului, macar pe urmatorii 10 ani, fara contorsiuni si fracturi.
29.03.2008
