joi, 17 decembrie 2009

„Violet” Hrebenciuc s-a fript ca Icar


Se mai naruie un mit. Cel al „ combinatorului”. E[ecul r`sun`tor al staff-ului vejnicului medaliat cu...argint, Mircea Geoan`, sub]irimea argumentelor false: frauda, copii batu]i, arhive secrete folosite dupa bunul plac [i \n interes meschin, strategiile oculte discutate \n ceas tainic cu jurnali[ti-[antaji[ti n-au mai func]ionat turul acesta. Peste brandul „Hrebenciuc” se a[terne un bine meritat praf al uit`rii. Se ridica voci articulate,chiar in PSD, care-i contest` utilitatea la panoul cu butoanele care controleaza banii si func]iile partidului. Era Iliescu, N`stase, Hrebenciuc repeta versurile lui Alexandri: „La rasaritu-]i falnic, inchin al meu apus” [i, desigur, realizeaz` ca majoritatea romanilor nu se mai lasa fraieri]i, atat de u[or. Am ajuns la maturitate. Avem deja 20 de ani de la rena[tere! Un alt fel de politica se prefigureaza in zorii noului mandat. Cea a reconcilierii, iar dac` politicienii tuturor partidelor vor \n]elege, \n sfar[it, ca avem o singur` Romanie, un singur popor [i acela[i ideal de progres material [i spiritual, vom ajunge in Europa pe locul meritat cu prisosin]`. Ne-au demonstrat-o Mircea Eliade, Cioran, Culianu...[i mul]i al]ii. Pre[edintele, pare ca s-a maturizat primul, nici atat de hulitul Geoan` n-a r`mas insensibil la tem`. {i Crin Antonescu pare determinat sa se implice, al`turi de liberali, intr-un program de construc]ie na]ional`. Poate, c` for]a spiritului a modelat pu]in interiorul intregii clase politice, scuturat` de rezultatul scrutinului , dar mai ales de penibilul situa]iei \n care s-au plasat Geoana [i echipa lui. Dar s` nu ne \mb`tam cu apa chioar`, apropo de Cotrocieni, s` a[tept`m vigilen]i desf`[urarea de energii. Revenind la metoda „hrebeniciunista”, putem trage concluzia c` filosofia [mecheriei se apropie de atingerea limitei competen]ei, ca urmeaz` s` se topeasc`, iar din cenu[a ei s` ias` un program nou, bazat pe compen]`, moral` [i spiritual`. Lumea se schimb`, [i noi, vrem nu vrem, cu ea!

marți, 15 decembrie 2009

Mascariciul politic se pregateste de pensie


Cea mai patetica si inutila figurina politica în aceste alegeri abracadabrante a fost si sper ca nu va mai fi de acum înainte Corneliu Vadim Tudor. Un batrân meschin, turbulent, mincinos si paranoid. Este incredibil ca un fost candidat în turul al II-lea, în 2000, care se apropia de patruzeci de procente, fiind de atunci, numai în opozitie, sa decada la un pricajit de cinci la suta. Eroare fundamentala de management politic. În timp ce UDMR-ul ramâne o cheie la guvernare, un partid national care ar fi putut imbratisa doctrina lui Bratianu, „Prin noi însine!”, zace în agonie în afara parlamentului, plimbându-si liderul de la ridicol la penibil. Pacat ca bardul, mare amator de teologie, danseaza dupa cum îi cânta fumatorul din port-tigaret, cu cornite si papion negru de prestidigitator batrân. Si-a vândut constiinta patriotica pentru un loc în Parlamentul European, lânga Gigi Becali, pe care l-a porcait ca la usa cortului, asa ca un bun crestin ce se pretinde. Fiecare aparitie a lui este demna de mila, iar personajul, altminteri un intelectual, merita compasiune. Pacat ca este atât de egocentric, încât nu realizeaza ca îsi omoara încet partidul, de care România chiar are nevoie. Vadim, de altfel, bun prieten cu raposatul meu tata, pe care-l cunosc de când îl masa cu buzele pe dorsal pe Eugen Barbu, ar trebui sa înteleaga ca rolul unui maestru este de a-si transforma discipolii în maestri mai buni decât el. Astazi, pe lânga domnia sa se afla cel putin doi oameni politici pe care-i apreciez: Codrin Stefanescu, mai erudit, mai stilat si mult mai normal la cap decât tribunul agitat, si Marius Marinescu, care, când nu arunca pahare cu apa în figura unor doamne cu ciocul mic sub nasul mare, este un foarte bun si onest om de partid. Daca mitomanul ar avea toate circumvolutiunile active, i-ar pasa sefia partidului unui tânar, s-ar retrage în templul pavat cu intelepciune al seniorului si s-ar preocupa de renasterea unui partid national sanatos si erudit. Însa domnia sa ne-a obisnuit cu diagnosticul: un închipuit sabotat de catre C.I.A, F.S.B, MOSSAD si extraterestrii. Noapte buna, domnule Vadim, desi somnul ratiunii naste specimene asa baloase ca dumneavoastra.
P.S:. Am scris acest editorial exact în maniera pamfletara pe care o considerati brandul Alcibiade. Si stiti de ce, domnule V.C.? Pentru ca stiu ca va oftica pâna la umflarea gusei si bulbucarea ochilor! Hi, hi... Mafia, medicamentele...

poza: www.retusuri.blogspot.com

joi, 3 decembrie 2009

vineri, 27 noiembrie 2009

Campanie electorala in cimitir


Discordia sora, ceva mai elevata a scandalului rasuceste pe toate partile omul politic roman aflata in campanie, precum autopsierul cadavrul, dupa bunul lui plac. Exista o similitudine intre politician si hoit: lipsa licarului din ochi.Recunosc, sunt un colectionar de zambete si priviri luminoase si-mi place sa deslusesc caractere studiind chipuri si gesturi. Daca ati face si dumneavoastra acest exercitiu haios urmarindu-i pe membrii partidelor aflate in razboi, v-ati simti ca in videoclipul Thriller al lui Michael Jakson, urmariti de niste zombie iesiti din catacombele PSD-ului, PNL-ului si, o vai, ale PD-L-ului. Livizi, reci si deseori, vineti de furie soldatii inregimentati politic isi arunca ineptii puturoase si cu un efort urias de vitalitate isi lauda favoritii. Singurul care este viu, si asta trebuie sa ne dea de gandit este Basescu. Da, e limpede motivul. El i-a omorat pe toti. Si pe Roman si pe Ciorbea, pe taranisti si liberali, dar sa admitem si ca pe Nastase. Pana astazi cred ca este meritul sau cel mai important daca nu cumva singurul. I-a asasinat desigur si pe ai sai. Pe Blaga l-a ridiculizat in alegerile pentru Bucuresti, pe Boc l-a umplut de rusine lasndu-l, cat e el de mititel, cu poponetul intre doua fotolii ministeriale. Lista macelului continua caci dansul este criminal politic in serie. Pe Vadim l-a scos din parlament, iar pe Crin l-a abandonat intre foarfecele abil manuite de Hrebenciuc.Asadar, domnule presedinte, ati ramas singurul supravietuitor, un fel de Sergiu Nicolaescu al referendumurilor, dar sa stiti, ca nu va mai priveste nimeni. Am trait atat de bine, incat ne-am dus la culcare in loc cu verdetea unde nu mai exista nici intristare, nici suspin. Adica, in Romania noastra individuala, unde, credeti-ma nici unul dintre domniile voastre nu existati! Ganditi-va ca cereti votul unor oameni care va privesc cu ochii sticlosi!

joi, 19 noiembrie 2009

Romania scoasa la talcioc pentru un pumn de...ruble!










Pilda talharului de pe cruce, precum si cea a lui Saul care devine Paul, ma incurajeaza sa cred in recuperarea ratacitului si asezarea lui pe Calea cea dreapta. Dezbaterile lui Basescu cu Antonescu si a acestuia cu Geoana mi-au dat cateva raspunsuri satifacatoare intrebarilor mele legate de viitorul politic al Romaniei. Faptul ca nici o formatiune nu poate guverna singura si, prin urmare, are nevoie de o alianta ii face pe ravnitorii fotoliului de la Cotroceni sa nu bata campii fara masura. O fac, dar totusi in limitele comunicarii. Sunt aproape convins ca atat presedintele in functie, cat si cel al liberalilor au inteles naturaletea unei viitoare guvernari de dreapta in defavoarea unei aliante contra naturii cu acelasi PSD nereformat, tributar sforarilor care au implemntat in Romania dictatura coruptiei. Curtoazia si sarmul intalnirii dintre Antonescu si Basescu a avut ca antonimie sterilitatea dialogului intre liberal si liderul pesedist. Vizita incognito la Moscova a liderului cu o soacra, ceva mai puternica, chiar decat a fost Dana Nastase alimenteaza tunurile democrat liberalilor si pe cele ale caror ghiulele le procura, pe filiera franceza, Dinu Patriciu. Atat Traian, cat si Crin se concentraza la unison pe o campanie de bun simt. Geoana cu suita lui de agitatori se straduieste machiavelic, adica scuzand toate mijloacele pentru atingerea scopului sa intre in turul doi, ca dupa 22 noiembrie sa-i taie fata marinarului cu sprijinul tuturor perdantilor din primul tur. Dar se va intepa in propria-i teapa ascutita cu satare arabesti de Hrebenciuc, prietenul Haysamului si al Taherulu, pentru ca este evidenta orientarea ocupantului locului trei catre refacerea Aliantei D.A. Face ce face, jucatorul si trage cartile cele mai convenabile, nefacand propriu zis nimic ci profitand de greselile adversarilor. Etalarea de smecherie a lui Bogdan Chiriac in fata unor microfoane ascunse si pledoaria lui ca Geoana fura din banii dedicati campaniei, secretul relatiei dintre Geoana si ofiterul G.R.U Boris Golovin il pozitioneaza pe liderul celor trei trandafiri intepatori intr-o pozitie vulnerabila. In momentul de fata si pana la aparitia altor dosare de la D.G.I.P.I-ul semper fidelis lui Vanghelie, PSD-ul pierde teren. Si asta nu-i neaparat rau! Avem nevoie de un partid social democrat puternic, insa fara nucleul infractional care a pus in cele doua mandate ale lui Iliescu, tara pe butuci. Nu-mi displace Mircea Geoana, m-a umplut de bucurie cand i-a trimis inspre derizoriu pe d’alde Nastase & co, insa daca ar fi reusit sa se rupa de contagiosii guzgani rozalii, ar fi avut drumul deschis catre presidentie. Deocamdata, nu pare altceva decat un captiv de fatada manipulat de o gasca oculto-penala! Nu ma innebuneste Basescu, nu ma convinge Crin Antonescu, dar n-as vrea ca Romania sa devina kaufland, adica o tara de vanzare, caci sa nu uitam: Rusia nu face cadouri!

vineri, 13 noiembrie 2009

Don Vitto Corleone, Rosca Stanescu, Bogdan Chiriac si trandafirii intepatori










Pe lang` rolul s`u democratic, campaniile electorale postdecembriste sunt [i ni[te teribile revelatoare de caracter. {i pentru c`, \n Romania, \nc` nu se \ntalnesc doctrine, programe, idei ci totul se bazeaz` pe neantizarea adversarului, atmosfera general` devine una pestilen]ial`. Ins`, neajunsul cel mai mare \n aceast` confruntare, tip vidanj`, \l constituie faptul, c` pe alocuri, presa si jurnali[tii \[i parasesc func]ia impar]ial` trecand direct \n tab`ra unora dintre actan]i. In lupta pentru putere [i implicit pentru...”ca[caval” particip` azi, ca [i ieri, dar sper din tot sufletul c` nu [i maine, pe post de [antaji[ti unele nume marcante ale presei libere. S` facem un salt \n trecut [i sa ne reamintim moartea misterioas` a lui Dumitru Tinu [i legaturile sale cu puterea. |n sfîr[it, în mai multe situaţii, jurnali[tii sau diver[i comentatori politici au fost obligaţi s` abordeze problema rela]iilor ambigue dintre mass-media [i politic şi, implicit, tema corup]iei din pres`. De aici am putut afla c`, de regul`, dup` alegeri, formatorii [i liderii de opinie, care molf`ie cuvinte \n interesul partidelor sau al grupurilor de interese conexe politicii sunt recompnsa]i baban din banul public: nu este vorba atît despre cei care au devenit purt`tori de cuvînt ai pre[edinţiei, prim-ministrului sau altor mini[tri, ci despre cei care au primit demnit`]i politice [i administrative,precum Bogdan Teodorescu, Ionuţ Popescu, Liviu Mihaiu sau ambasadori, consuli, euro-parlamentari consilieri ca Traian Ungureanu, Sever Voinescu sau Catalin Avramescu. Concluzia pe care o putem desprinde din episodul \n care Bogdan Chiriac si Ro[ca St`nescu se joac` de-a don Vitto Corleone cu C`t`lin Macovei, [eful A.N.I este cat se poate de simpl` [i de trist`: c`inele de paz` al democra]iei s-a umplut de jigodie, iar presa, ca ori ce putere con]ine \n ea \ns`[i morbul corup]iei. A[adar, s` fim corec]i. Lupta impotriva vechilor [i uratelor noastre metehne trebuie s` se transforme in deratizare [i pentru to]i profitorii de fonfleuri!

Oreste Teodorescu

duminică, 8 noiembrie 2009

Votati deratizarea!


Esti un cetatean activ al Romaniei. Muncesti, platesti taxe si impozite, sustii salariile functionarilor, asadar esti un cotizant la stat. Clasa politica, innebunita dupa putere, isi perinda actantii prin fata ta, precum vanzatorii de vite de odinioara, numai ca oborul a devenit, azi, televizorul. Bun, sa mergem mai departe. Constati ca pe banii tai, statul se umfla, iar bugetul cu cele mai multe taxe din UE se acopera cu celulita. Ba mai mult decat atat, pe umerii tai s-au cocotat niste scandalagii care te cearta ca te-ai scarbit, ca nu mai vrei sa votezi. In loc sa se schimbe ei, ar vrea sa te oblige prin lege sa-i stampilezi. Partidele politice, fara nici o exceptie, reprezinta interesele a maximum cinci procente din populatie, adica a membrilor si clientelei. Deci ar fi firesc, in conditiile actuale, ca toti cei care nu se simt satisfacuti de proiectele si de managementul puterii, mai ales ca banii lor vor fi tezaurizati, cam de aceiasi insi, pe care ii cunoastem pana in abisurile lor sufletesti, de atata amar de vreme, sa nu se prezinte la vot. Cu absenteism 95 la suta, orice politician care nu vrea sa primeasca rosii la baza perucii sau spituri in sacral se reconverteste profesional. Si daca tot au devenit experti in condus, poate in locul mastilor de responsabil, patriot, specialist, tehnician, democrat isi vor pune singura masca autentica, definitorie pentru ei, cea de bandit! Ar fi mult mai onest. La douazeci de ani de rutina democratica ne aflam, din pacate, exact in punctul de unde am plecat: statul este dusmanul numarul unu al cetateanului. Nici un politician de pana acum nu si-a asumat reformarea structurala, eliminarea incompetentilor si a coruptilor. Pana la urma, singura datorie a statului fata de contribuabili este aceea de a asigura un cadru legislativ eficient si de a se asigura ca legile sunt respectate, iar Romania isi pastreaza intacte suveranitatea si siguranta nationala. Din pacate, in spatele sintagmei, inca se mai ascund niste rozatori obezi care macina tot ce apuca de prin cotloanele bugetului.

luni, 2 noiembrie 2009

In basmul asta avem doar balaurul, Fat-Frumos lasandu-se corupt de la inceput


Hidra politica ramane pe pozitii pentru ca toate capetele ei gandesc la unison: prezervarea privilegiilor sitemului ticalosit! O tema fundamentala pe care o promoveaza Basescu este reforma statului. Si, evident, gaseste si retrograzii care i se opun. Acestia sunt satelitii care graviteaza in jurul lui Iliescu, aceasta planeta pustie a cripto-comunismului. In acest sens, cu ceva timp in urma, presedintele a condamnat crimele sistemului de inspiratie moscovita, iar astazi le reproseaza parlamentarilor ca nu vor sa devina mai supli. De-a lungul celor doua decade de presa libera, s-a consemnat pana acum diagnosticul metastazei in care agonizeaza costisitor structurile statului, iar vinovati nu sunt profesionistii sistemului, functionarii sau alti slujbasi care tin totusi pe linia de plutire Romania, ci politicienii lipsiti de viziune, patriotism si inteligenta. Retorica prezidentiala ar fi fost foarte buna daca era dublata si de actiuni concrete. Traian Basescu, daca realmente si-a asumat rolul de catalizator al modernizarii statului roman, ar fi trebuit deja sa-si restructureze propriul partid, singurul aflat astazi la putere! Asteptam de la el ceva mai mult aplomb in slefuirea, pana la transparenta, daca era cazul, a ministrilor blonzi atat la propriu, cat si la figurat: Ridzi si Udrea. Altminteri nu pot sa-l cred pana la capat. Ma bucura referendumul pentru imputinarea costumelor scumpe care imbraca trupuri puhave si moravuri ieftine, imi place polemica impotriva coruptilor, mogulilor, fostilor securisti deveniti printr-un acid joc al sortii miliardari in euro, fostilor activisti P.C.R, deveniti astazi cosilieri ai partidelor istorice, insa cei cinci ani de mandat prezidential nu probeaza decat vorbe. Sistemul este la fel de incremenit si greoi, ca in 90, legile proprietatii nu produc efecte pentru titularii de drept, ci au imbogatit clientela drepturilor litigioase, si aici Basescu, in calitatea (neprobata, din pacate) de edil, este la fel de vinovat ca si predecesorii sau urmasii sai. Crin Antonescu parea promitator, pana la propunerea ca premier a lui Klaus Johannis, acest sarmant escroc, prejudiciator al bugetului statului roman, cu cateva sute de milioane de euro. Exista cateva dosare pe rol care pot dovedi afirmatiile mele. Geoana nu poate iesi din bezna „combinatiilor” atat timp cat portavoce ii este unul de teapa lui Vanghelie, iar Oprescu ne amuza nedorind sa-si faca publica lista cu sustinatorii financiari. Grea decizie votul din noiembrie! Chinuitoare, chiar, dar necesara!

vineri, 30 octombrie 2009

Les trois graces

Stie ca greseste, dar se scuza...
Stie ca greseste dar se ascunde...
Stie ca greseste dar nu vrea sa auda...
foto:Silvana Armat
sursa: www.badorgood.com

luni, 26 octombrie 2009

Vicepresedintele SUA, întâmpinat indecent de cei trei crai de la Rasarit











Vizita vicepresedintelui american Biden surprinde factorii decizionali din România într-o postura relativ penibila. Fara guvern, cu doi tehnocrati pseudo-premieri, din care unul este sustinut de o majoritate parlamentara ad-hoc, dar suspectat de o relatie obscura cu serviciile secrete germane, suspectat de fapte penale în câteva dosare pe rol, iar celalalt incapabil sa-si croiasca o echipa executiva fara sprijin politic, dar sustinut de un presedinte, acuzat în mai multe rânduri de grave abateri de la regula jocului democratic. Fara sa picam în capcana teoriei conspiratiei, putem admite, daca ne pastram rezerva de inteligenta, ca asperitatile pietrei brute dintr-o tara mititica sunt slefuite de sculptorii unei Înalte Porti. Ne amintim de fanariotii girati de Istanbul, de comunistii bolsevizati la Kremlin, reprezentati cu cinste si astazi la vârful piramidei politico-economice, si nu putem sa-i uitam pe puternicii lui Basescu, mângâiat pe cheliuta de Bush Jr. Ma rog, din pacate pentru el, administratia Obama nu este interesata de un presedinte atât de jucator pe malul lacului rusesc. Asadar, înaltul reprezentant de la Washinghton se va întâlni cu triunghiul de forte reprezentat la vârf de Traian, pentru care sida este mai sanatoasa decât hrebenciucul, de Mircea al carui nas înfloreste în campaniile electorale mai ceva ca al lui Buratino si la dreapta de Crin, ingenuu si naiv precum fecioara cu himenul reparat. Ce-i vor spune cei trei crai de la Rasarit prelungirii lui Obama la Bucuresti? Va conta în economia alegerilor prezidentiale punctul de vedere american? În cazul lui Nastase, de acum cinci ani, se pare ca da… Nu putem face abstractie de ciudata coincidenta, Biden vine în România în debutul ostilitatilor pentru Cotroceni, desi Obama i-a transmis lui Basescu, prin ambasadorul de la Bucuresti, ca se va întretine cu… viitorul presedinte. Ce s-o fi întâmplat între timp? Se asigura cumva americanii ca baietii destepti si ascunsi de pe la noi au înteles bine mesajul? Sau poate le va spune domnul Biden primilor trei candidati cu sanse sa fie mai atenti pe cine propun la panoul butoanelor, caci umbla un zvon difuz printre jurnalisti, ca serviciile secrete rusesti s-ar bucura nespus daca unul dintre cei doi premeieri fara scaun si fara guvern va ajunge la Palatul Victoria. Ne asteapta decizii importante!

luni, 19 octombrie 2009

Dictatura coruptiei









De sub bolta din sticla mata, politicienii, indiferent de gasca de provenienta, rumega cuvinte fara semnificatii, lasand in preajma lor, pe langa balele halemice, si rumegus. Totul este din lemn la acesti scrobiti la guler, dar gaunosi la suflet: limbajul, tartacuta si, mai ales, nasul, evident ca al lui Pinocchio, ilustrul lor parinte. Oamenii astia sunt rupti definitiv de realitatile omului simplu. De la dimensiunea milioanelor de euro furate de la buget, democratii, pesedistii, liberalii, udemeristii ne privesc straniu, ca niste exploratori, gandacul translucid. Cum sa cred in mitul lui Johannis cand el este prietenul tuturor: Basescu a dormit la el acasa, Nastase, cand era premier, l-a cultivat cu asiduitate pentru talentul sau de a deschide usile Cancelariei germane, Tariceanu ii facea temenele? Neamtul are un spate lat, capabil sa mascheze aceleasi matrapazlacuri care i-au imbogatit pe cei care ne-au confiscat Revolutia. Si sper ca primarul Sibiului este suficient de inteligent sa nu le faca jocul. Si acum, revenind la oile noastre negre, candidatii la prezidentiale. Ati auzit la vreunul dintre ei programe, strategii, solutii viabile pentru iesirea din situatia economica precara? Dupa doua decenii de asa-zisa democratie, ar fi trebuit ca dezbaterile electorale sa aiba o miza serioasa, nu numai injurii si flegme. De ce ne mai miram ca peste saptezeci de procente dintre romani nu vor sa voteze? Basescu si PD-L-ul sunt izolati si marginalizati astazi pe scena politica, insa tare mi-e teama ca sobolanii rozalii sau mai cenusii isi freaca deja mainile la gandul mierii care curge din robinetele puterii, in ciuda amenintarii cu neplata pensiilor si salariilor bugetarilor. Guvernul Boc ? a fost, in cel mai bun caz, catastrofal, mandatul prezidential, in a doua sa parte, a fost agitat si total neproductiv, dar sa nu uitam ca pe banca de rezerva se pregatesc niste oameni pe care ii cunoastem: un Geoana sef peste cei mai nesatui baroni locali, un Crin care pastoreste un partid vinovat de inalta coruptie, in cazul Sterling, un Oprescu gargaragiu si populist, secondat de niste fosti secretari de partid comunist si securisti obositi. M-am hotarat sa nu mai scriu nimic despre Vadim si Becali, caci imi pierd timpul si imi uzez tastele laptopului. Abia daca vor face impreuna zece procente… Cine ne poate salva de aceasta monstruoasa dictatura a coruptiei. Nimeni, in afara de fiecare dintre noi, nemaiacceptand sa fim mintiti si prostiti!

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Candidatii la prezidentiale, masti gaunoase si paguboase












În aceasta campanie avem candidati cu o imagine publica superioara partidelor de provenienta si un „independent” sustinut de retrograzii pesedisti, în frunte cu Octav Cozmanca. Nu va grabiti sa ma contraziceti, ca Geoana este depasit de procentul partidului sau, caci nu vorbesc despre intentia de vot, ci despre perceptie. Basescu are verb, tupeu si îsi pastreaza sarmul public, dar gestioneaza un guvern ridicol, nascut din rândurile unui partid ticalosit în combinatiile lui Berceanu, Blaga, Videanu. Crin Antonescu, subtire, civilizat, cu aer european, este sustinut de un partid cameleon, care se pretinde liberal, desi îi are la butoane pe Bogdan Olteanu, nepotul Giselei Vass, falanga importanta a lui Ceausescu, Puiu Hasotti, Morega, baroni locali tenebrosi. Geoana, vorbitor fluent a doua limbi de circulatie, diplomat de cariera, sustinut de democratii lui Obama, dar mai ales de Hillary Clinton, este tributar unui partid condus de Vanghelie, Mazare, Hrebenciuc, Mitrea si care înca îi mai tine în formol pe d'alde Iliescu si Nastase. Oprescu, asa-zisul independent, membru marcant al PSD-ului pâna la candidatura de la primarie, legat ocult de interesele unor gulere albe, gen Bobic, Bitner, Petrache, Vadim Tudor-tribunul, pastorul fostilor securisti, tinut captiv de grupuri de generali si colonei anacronici, depasiti de noile directii de dezvoltare planetara. Despre Becali nu scriu pentru ca el nu exista. Este o marioneta dirijata fie de Hrebenciuc, fie de Basescu, dupa bunul lor plac. Ne place sau nu, acesta este tabloul scenei politice, în preambulul scrutinului pentru Cotroceni. Daca suprapunem brambureala politica peste haosul social: greve, mitinguri, manifestari de protest, ne cuprinde o îngrijorare profunda. Cine este beneficiarul degringoladei? Cine trage spuza pe turta lui? Bizar, dar câstigatorii nu sunt din România. Partidele se macelaresc între ele, bugetarii se lupta între ei pentru un trai decent, iar angajatii din mediul privat nu înteleg de ce trebuie sa plateasca prin impozite, toate gaurile negre din buget. Faceti oameni buni ceva! Stiu eu, sa începem prin definitia datoriei?

sâmbătă, 3 octombrie 2009

De ce nu trebuie sa câstige Geoana sau Basescu alegerile



De câte ori ma gândesc la PSD, si va asigur ca mi se întâmpla foarte rar, îmi vine în minte o glumita obraznica. Cica niste baieti saraci care cerseau la biserica sunt întrebati de o doamna sub batic: mai, dar voi n-aveti tata? Iar ei raspundeau: cum sa nu, tuturor celor care umbla cu mama, noi le spunem tata! Pai, da! Sub mandatul autoritarului Basescu, cersetorii puterii din partidul-mafiot condus de subrezelul Geoana, dar caliti în rele de cucuveaua moscovita Iliescu si armasarul efeminat, Nastase, ba s-au gudurat pe lânga liberali, ba pe lânga fratii lor vitregi democrati, doar, doar or pune si ei sublingual, mierea puterii. Si au reusit. Dar iata ca astazi se retrag în cochilie. Basescu se bucura, dar nu întelege ca de data aceasta a pierdut! Ce naiba nu-si mai aminteste episodul premergator campaniei din 1996! Guvernul comunistoid condus în deriva de Vacaroiu-Saniuta devenise sinonim cu crima organizata. Daca Iliescu ar fi câstigat alegerile, atât el, cât si partidul sau monstruos ar fi iesit definitiv de pe scena istoriei. Asa ca, prinzându-se de schema, ca prosti nu sunt, doar ticalosi, au acceptat, înca din 1995, sa piarda alegerile în favoarea Conventiei, pe care avea s-o distruga mai târziu, marinarul vejnic belicos, Traian Basescu. Apoi, în 2004, guvernul pesedistului cult, cizelat, dar lacom si gaunos Nastase devenise sinonim cu Mafia gulerelor albe. Daca ar fi câstigat el, astazi, PSD-ul ar fi întrecut trista performanta a taranistilor de a pica sub 3 la suta. Partidul s-a repliat, a pierdut, dar a guvernat bine-mersi, atât cu liberalii manechinului Tariceanu, cât si împreuna cu ceata lui Pitigoi, mic la stat, mic la sfat, mare …t, Emil Boc. Apropo, asa se spune în turceste la rahat. Asadar, Trainelul nostru, hârsâit în smecherii portuare, nu a ajuns înca la subtilitatea diabolica a gastii pesediste. Sansa lui ca politician este sa lase puterea. L-a uzat prea mult, l-a tocat si l-a umplut de antonimul cuvioseniei populare. Daca doreste sa supravietuiasca, atât el, cât si oglinda sa deformata, PD-L, atunci ar trebui sa învete tainica si eficienta lectie PSD-ista! …ista mamii ei de politica!
poze: www.retusuri.blogspot.com

luni, 28 septembrie 2009

Intre comunisti si liberali se joaca libertatea cuvantului


Vreau sa fiu transant, frust, lipsit de nuante si subtilitate. Cand scrii despre politica romaneasca, artificiile diplomatice nu-si mai gasesc locul. Iata cum vad, din globul meu de sticla, tabloul campului de lupta pe care se infrunta cele doua tabere. Imi bazez argumentatia atat pe faptele si actiunile beligerantilor pro- si anti-Basescu, dar studiez atent si fizionomiile actantilor. Inainte, insa, un apel la istorie. De la inceputurile sale, miscarea liberala neaosa a grupat oameni bogati, onerosi poate, dar care insa s-au straduit sa respecte minimele reguli democratice, iar comunistii ai caror urmasi sunt astazi pesedistii si pedelistii, ca doar nu suntem toti niste naivi uituci sa nu ne amintim de trunchiul FSN-ist din care provin ambele partide, sunt bine organizati, disciplinati, dar pusi pe capatuiala. Vi-l amintiti pe socialistul Nastase cu ale lui n case? Sau pe prietenul pensionarilor Ion Iliescu, cu ceasul lui de 20.000 de euro? Ori de bugetarul Basescu, cu fetele lui milionare in euro, sau pe baronii locali? Insa, un singur lucru ii diferentiaza pe comunistoizi de liberali. Primii dispretuiesc democratia si nu-si ascund deloc sictirul. Cat de libera era presa in regimul Nastase? Azi, Basescu a reusit o alta performanta nasoala (sper ca nu se ofenseaza la termen intelectualii fara opera, care traiesc libertatea pe banii statului). A scos presa din rolul ei de observatoare obiectiva si de a patra putere independenta intr-un stat democratic si a aruncat-o in lupta ca pe niste mercenari fara scrupule. Daca ar fi fost cu adevarat un presedinte atent sa pastreze echilibrul intre forte, se asigura ca presa ramane neimplicata in jocul partinic. Turnirul dintre Ciutacu si Moraru, atacurile mai mult sau mai putin voalate la adresa lui Mircea Badea nu-i fac cinste unui aparator al democratiei. Dreapta este la fel de corupta ca si stanga, uitam greu ce rafting s-a facut sub mandatul Constantinescu, dar presa a ramas o forta. Sub odioasa guvernare Boc-Geoana avem o problema! Daca domnul Traian Basescu constata trist in campania cu Nastase ca bietul popor, la aproape doua decenii de la controversatul 1989, se vede nevoit sa aleaga intre doi fosti comunisti, de ce am repeta, in noiembrie, aceeasi psihodrama? M-am grabit sa-mi scriu naduful, acum cat inca se mai poate.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Traian Basescu, condamnat sa intre în cursa electorala


Foarte sanatos pentru democratie este ca o „clica” sa nu zaboveasca mai mult de un mandat la tabloul de comanda. În ciuda atasamentului sau total pentru Putere, pâna si „iluminatul” Iliescu a înteles, în 1996, sa lase frâiele. Astfel, oligarhia nu va detine monopolul absolut, ci doar unul fragmentat. În fata unei vointe oculte, dar ferme, însusi „maltezul” Adrian Nastase a înghitit în sec si s-a retras dupa rezultatele celui de-al doilea tur, în 2004. Nefiind strain de sistemul de dominare a lumii, mai putin elevatul Traian Basescu, trecut si el prin marele filtru al politicii mondiale, a înteles, desigur, mesajul presedintelui Obama. Oricât de mult îsi doreste puterea, Basescu stie ca ea se câstiga doar prin bunavointa unei Înalte Porti. Asa cum soarta voievozilor se decidea la Constantinopole, a secretarilor generali de partid comunist la Moscova, astazi, destinul politic al presedintilor tarilor NATO este hotarât în Biroul Oval. Este evident, pentru orice observator atent, ca nehotarârea lui Basescu de a se declara înscris în cursa electorala tine de un calcul subtil, care nu are nici o legatura cu sondajele. Ceea ce este însa periculos, absenta unei voci sonore care sa arate cu indexul golaniile încurajeaza în sistem crima organizata si infractionalitatea. Sa nu uitam cât a proliferat mafia sub regimurile Iliescu. Desigur, Basescu a fost doar o voce, un bufon a carui misiune a fost sa amuze opinia publica, s-o linisteasca, caci daca ar fi fost cu adevarat un cruciat al democratiei si al normalitatii, scapa de cei câtiva golani odiosi care-i asigurau camarila PDL-ista! Traian Basescu nu are prieteni, nici în structura interna, nici în diplomatiile mondiale, iar publicul, în setea lui inertiala de a tine cu învingatorii, se dezice constant de perdanti, cu alte cuvinte, daca Baselu pierde mandatul sau nu se înscrie în cursa, îl asteapta zile mai negre decât pe Nastase, plimbat ca un catelus de plus roz printre hienele de la Parchet. Din pacate, în anul de gratie 2009, ne vedem iar damnati sa mergem la vot fara nici o speranta!

luni, 14 septembrie 2009

Candidatii îsi arata fara jena coada, coarnele si copitele









Miza bataliei este uriasa: aproape 60 de miliarde încasari la buget, programul de înzestrare al armatei... anii urmatori ofera profitorilor din toate partidele, indiferent cine va ocupa fotoliul de la Cotroceni, o vaca obeza, de muls. Razboiul nu mai este al rozelor, ci doar al spinilor. Basescu nu e linistit si nici nu sta confortabil. Are 30 de procente din 30 la suta care voteaza. Adica putin, foarte putin, caci exista 70 la suta care sunt total sictiriti de ce se întâmpla. Toti actantii politici au înteles ca si-au atins limita de competenta, chiar si în minciuna. Cine-l mai crede pe Oprescu independent? Dar cine îl poate gira pe Basescu ca va fi un candidat nelegat ombilical de gasca Udrea-Cocos-Popoviciu, cine mai lupta împotriva coruptiei, cine este noul tatuc? Cât de crin e Antonescu când soarele care-i asigura fotosinteza este Patriciu, cât de curat e Geoana, cât de patriot e Vadim Tudor, si el candidat la prezidentiale? Sunt, totodata, convins ca demersul site-ului spune si tu.ro, cu al sau motto: „Îti place cum a ajuns aceasta tara?”, este o platforma pusa la cale tot de smecherasii de care ne-am saturat peste masura, menita sa ne abureasca într-o alta perdea de fum, scotând pe ultima suta de metri un candidat-surpriza, neimplicat politic, dar sprijinit logistic cu toate mijloacele. Numele care se vehiculeaza în peisaj, am mai scris despre asta, sunt Tiriac, Isarescu si Marele Anonim, din pacate nu personajul filosofului Lucian Blaga, ci o marioneta a unor baieti destepti, dar care beneficiaza de încredere publica, notorietate si credibilitate. Nimic nu mai conteaza, lupta se da pe toate flancurile, jurnalistii „anti” se înjura ca la usa cortului cu cei „pro”, personajele care mimau ca-l urasc pe Basescu au devenit marii lui aparatori, iar cei mai buni prieteni ai fratelui cu frate în fratie au trecut de partea cealalta a baricadei, trimitând în presa cai troieni, cu bombe care se fasaie in doua zile. Interesant? Cu siguranta! Fascinant? Nu. Doar oribil!

luni, 7 septembrie 2009

Razboiul gastilor - falimentul tarii

Mi-ar placea monarhia constitutionala, ca o solutie europeana pentru paternalismul românesc. Si, cu toate ca nu m-a convins pâna acum principele Radu, cred ca are dreptate acuzând aceasta campanie electorala ca fiind o batalie a gastilor. Din pacate s-a retras, lasând cele câteva procente ale sale, din sondaje, la cheremul unor actanti ridicoli. Sa derulam filmul, poate prindem, acum în al douasprezecelea ceas, talcul acestei vieti politice abjecte. Iliescu îl demonteaza pe Roman, defecteaza PNL-ul prin crearea aripilor Patriciu, Catarama, Horia Rusu, Tariceanu. Basescu neantizeaza PNT-CD, boicotând Conventia. Iliescu si Basescu fac parte din acelasi trunchi FSN-ist. Asadar, astazi, dupa douazeci de ani de la împuscarea Ceausistilor, ne aflam în aceeasi companie. Ulterior se petrec urmatoarele: Basescu ajunge presedinte în 2004 cu ajutorul tacit al lui Iliescu, care-l înmulteste cu zero pe Nastase, lasându-i locul lui Geoana. Geoana îi ridica mingea la fileu lui Basescu, împreuna cu acelasi Iliescu, cerându-i suspendarea. Rezultatul: revirimentul în sondaje al marinelului, de la 35 la suta, la aproape 65 de procente. Basescu penetreaza PNL-ul cu Stolojan, acelasi personaj din lista favoritilor lui Iliescu. Stolojan rupe partidul si întareste PD, adaugându-i un L. Din social-democrati, oamenii lui Basescu devin liberali, asadar trunchiul FSN-ist ramâne la putere alternativ, cu idolul doamnei Udrea la dreapta si cu idolul doamnei Cretu la stânga. Pactul pentru România ii readuce la butoane atât pe democrat-liberali, cât si pe pesedisti. Dar liberalii lui Tariceanu au guvernat bine-mersi cu partidul presedintelui în opozitie, facând aliante discrete cu alde Iliescu. Ei, dar brambureala abia acum începe: Nea Nelu a jucat cartea lui Gorbaciov, Basescu a mers pe mâna lui Bush jr. Liberalii lui Tariceanu, prin Kondiacov, prieten si cu Nastase, au asigurat polul de interese al lui Putin. Ajuns aici, pâna si eu încep sa ma pierd în nebuloasa. Cine dintre acestia serveste intereselor României?

luni, 31 august 2009

Doi frati patati, Scufita Mov si obuzul

www.retusuri.blogspot.com


Fratii Basescu sunt departe de Karamazov, dar din ce in ce mai apropiati, comportamental si mental, de clanul Kennedy. Clonarea merge atat de departe, incat i s-a gasit o intrupare si misterioasei Marilyn Monroe. Blonda noastra, insa, nu-si salta fustele vaporoase, deasupra unei guri de aerisire, ci isi pune poalele in cap, mioritic, frust. Subiectul ma poarta, vreau nu vreau, in prozaicul stil sec. La fel de sec ca si umorul cuplului prezidential, si cand spun cuplu, nu ma gandesc la Maria... Tenebrele de budoar sau afacerile cu inghetata nu m-au interesat niciodata, dar cand discutam despre afaceri cu armament, lucrurile se schimba. Inainte de 1989, Romania era in topul celor mai importante furnizoare de armament pentru lumea a treia. Cinic, oribil, dar banii erau incasati de stat. Alaturi de exportul de carne, care a infometat o tara intreaga, asa a platit nebunul de Ceausescu datoriile externe - prin trafic de arme! Dupa schimbarea comunistilor din prima linie cu tovarasi mai tineri si mai apropiati de valorile comerciale, industria noastra de armament a fost pusa pe butuci, Romania iesind din competitie, insa responsabilii s-au vandut unor interese private, astfel incat ofiteri de informatii, generali, fosti tovarasi din Externe si Industrie au pus de o mafie, deruland aceleasi business-uri, insa nu in interesul natiunii, ci al propriilor buzunare. Si, fara chiar sa stie, in contul unor superputeri care vand tehnologie militara la varf. Pentru ca pomenisem mai devreme despre frati, astia doi din tema, desi au jurat, nu hranesc vaduvele si orfanii, ci fufele si golanii! Nu sunt atat de naiv, incat sa nu remarc si tonele de intoxicari care se deruleaza zilele acestea prin media, nu cumpar legat la ochi nimic din ce vinde Rosca Stanescu, dar lipsa de reactie, si mai ales de argumente ale asociatilor Udrea-Basescu, ma face sa cred ca un sambure de adevar se ascunde intre pliurile cearsafului pe care si-l pune din cand in cand pe cap fantoma comunismului care bantuie, si azi, culoarele puterii!

luni, 24 august 2009

Reindragoste-te de Romania

Motto: „Inteleptul stie ca totul este un intreg, si ca legile universale se aplica constant atat „in cer cat si pe pamant”. Astfel, am putea esentializa umanitatea la un cuplu si mai mult decat atat, devenim constienti ca daca sufletul unui individ se manifesta, modeleaza si dicteaza destinul vietii sale, tot asa si tara devine trupul animat de vointa poporului. Exista o inteconectare subtila a energie de la nucleu, la atom, de la molecula, la molecula, de la individ, la individ, de la neam la neam, de la planeta la planeta, caci Cosmosul functioneaza ca un ceasornic perfect in care diferitele forme de energie, de la cuantic la molecular curg etern, si asta se numeste generic existenta”

Sa-ti vorbesti de rau tara, este ca si cum ti-ai injura, umili si chiar batjocori, mama. Daca Cerul este Tatal Cosmic, iar Pamantul – Mama Gea, atunci toti oamenii se pot considera frati, in marea familie a umanitatii. La o scara restransa, am vazut ca familia protonului, neutronului si a electronului (trinitatea este univresal exprimata) se numeste atom, si atunci, printr-o analogie simpla, pastrand cheia trinitara am putea afirma ca reprezentarea cea mai mica a umanitatii este cuplul (Adam si Eva, sau Yin si Yang, suma energiilor complementare). Intr-o formula matematica am scrie asa: barbat+femeie=copil; familie+familie=trib; trib+trib= neam; neam+neam=umanitate. Cu alte cuvinte ajungem la o axioma istorica: evoluam constient de la regnul mineral, pana la cel uman, iar fiecare generatie respecta acelasi cadru general de dezvoltare, in corp, corpul in societate, societatea in alianta. Intotdeauna tendita a fost integralista.Si acum sa revenim la Romania. Daca am intelege ca destinul nostru individual este legat fundamental de cel al poporului din care facem parte, n-ar mai exista abuzuri, ticalosii, fara de legi. Caci nu poti fi doar tu extrem de bogat, iar vecinul tau ultrasarac, caci tot istoria ne invata ca acest tip de dezechilibru genereaza revolte, revolutii, razboaie. Pilda Sodomei si a Gomorei ne invata ca atunci cand un popor intreg este viciat, alterat, cand nu mai exista macar un individ luminat de adevar, care sa aduca Lumina, atunci el este sortit pierii. Slava Domnului, in ciuda atator evenimente discutabile prin care a trecut si trece tara noastra, au existat intotdeauna spirite care sa echilibreze balanta. Avem un salvator mesianic in fiecare domeniu vital el existentei si va rog sa-mi permiteti o foarte sumara nominalizare: medicina-Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei; aerodinamica -Henry Coanda, inventatorul motorului cu reactie; in 1827, Petrica Poenaru inventeaza stiloul; Victor Babes scrie primul tratat de bacterologie din lume; Alexandru Ciurcu inventeaza prima ambarcatiune cu reactie in 1886; Emil Racovita devine parintele biospeologiei, in 1904; un an mai tarziu, Augustin Maior inventeaza telefonia multipla; tot noi am dat primul inginer femeie din lume in persoana doamnei Eliza Leonida Zamfirescu si desigur lista se poate intinde pe multe pagini, sa-i mai amintim doar pe Traian Vuia, inventatorul pneurilor la terenul de aterizare al avioanelor(va recomand:www.inteligentaromaneasca.blogspot.com), sa ne mutam putin in sfera artelor si a filosofiei amintindu-ne de Lucian Blaga, si de minunata sa „Trilogie a Cunoasterii”, de Mircea Eliade, cu a sa ultracuprinzatoare „Istorie a credintelor si ideilor religioase”, de Eugen Ionescu, parintele teatrului absurd; samd. Din aceasta simpla enumerare ne putem da, lesne seama, cu nu suntem in nici un caz un popor de urangutani, violatori si trepadusi ai planetei. Ba chiar, dimpotriva si la nivelul cetateanului obisnuit, provenit dintr-o cultura izolata si dintr-o tara aflata mult timp la periferia preocuparilor europene, se poate observa un plus de calitati fata de altii si aici as sublinia vorbirea fluenta a unei limbi straine, cunostinte generale la un nivel acceptabil, deschidere catre cunoastere, lipsa dogmatismului, toleranta etc. Departe de mine gandul protocronist ca Romania ar fi buricul pamantului, ca suntem un popor ales sau cine stie ce alte „arogante”, vorba unui mare infierbantat care acum se racoreste putin, dar am certitudinea ca putem sta linistiti in centrul Europei, ca parteneri cu drepturi depline, tinand cont atat de mostenirea genetica si culturala, dar, mai ales de potentialul urias pe care il avem multidisciplinar Iata si aici cateva exemple: romanii care lucreaza la cele mai performante nivele, pentru Bill Gates; licitatiile internationale care se fac pentru tablourile lui Sabin Balasa, Ciucurencu, Iser; spectacolele de teatru care ridica salilie de la Londra, Paris, New York, Tokyo...Evident, trebuie sa ilustram cumva si rolul spiritual pe care Romania il joaca pe marea scena a lumii. Ortodoxia noastra, atat de apropiata de crestinismul primelor trei secole si care ne invata blandetea, smerenia, comunicarea neintrerupta cu Dumnezeu, micile nuclee isihastice care sunt un izvor nesecat de intelpciune si iubire. Ar trebui tradusi in cat mai multe limbi duhovnici ca parintele Constantin Galeriu, Arsenie Boca, Ilie Cleopa. Cu siguranta, inflatia de demagogie si oportunism politic, ne-au facut sa ne jenam de cuvinte mari, de propriul steag arborat cu ocazia zilelor importante pentru tara, sa ascundem in strainatate originea noastra daco-romana, dar de aici si pana la efluviile de ura si mizerii perorate de diversi pseudo-intelctuali la adresa natiunii noastre este o cale lunga ce nu trebuie strabatuta niciodata. Cred cu tarie in destinul si vocatia Romaniei, sunt indragostit iremediabil de peisajul tarii mele si, dupa ce am strabatut aproape intreaga lume, nu mai am nici un complex cu privirea la valoarea umana, intelctuala si spirituala a poporului meu. Si sunt convins ca doar reindragostindu-ne de propria tara, o putem salva si reconstrui pe temeliile solide ale intelpciunii, armoniei, frumosului si pacii!

Calator spre varf

Motto:...”Si binefacatorii umanitatii sunt primii sacrificati. Dar in ce companie aleasa se aseaza toti cei care isi dau viata pentru un principiu, pentru o idee in urma carora pamantul devine un loc generos si incapator pentru toate fiintele. In fratietate si armonie putem incepe constructia unei lumi mai bune, asezata pe coloanele iubirii si ale dreptatii. In etica profunda a invatamintelor Tatalui Ceresc, prin vocile profetilor si faptele noastre, ne putem considera constructorii care aseaza temelia Regatului. Fie ca Fiul Omului si al Lui Dumnezeu sa ne intareasca mintile, sufletele si trupurile pentru a putea fi buni slujitori ai Cuvantului Sau”.

Lumea de azi, ca si cea de ieri se zbate intre insingurare, teama si speranta, credinta. Suntem chemati pe rand sa ascultam lectia planului superior, al lumii noastre initiale care este cea a spiritului.Asadar lupta politica pentru eliberarea si emanciparea spiritului uman, dar si pe cel al popoarelor reprezinta inrolarea voluntara intr-un razboi extins. Cu siguranta nici Romania nu s-a sustras acestui model evolutiv. Progresul economic, social, cultural, uman din perioada interbelica s-a lovit intai de dictaura lui Carol al II-lea, apoi de exaltarea legionara, urmata de regimul forte anti-democartic al maresalului Antonescu, culminand cu ruinarea tarii impusa de un regim bolsevic de la Moscova. Din aceasta perspectiva, ne este mai lesne de inteles, de ce astazi, tara noastra inca nu s-a trezit pe deplin, si nu a devenit constienta de rolul sau progresit in Europa unita. Avem toate premisele intrarii si activarii intr-o Alianta a principiilor si credintelor comune intr-o lume mai buna.Astazi, mai mult ca oricand sunte martorii unei redesteptari a constiintei nationale, mai ales in randul tinerilor, nemuscati de flagelul meschinariei si al coruptiei. Ei incep sa inteleaga locul pe care Romania trebuie sa-l ocupe in noua familie in care a intrat pe merit. Din totdeauna, tara noastra a fost eminamente un spatiu european. Suntem latini, crestini si am generat modele cultural-sociale in lumea intreaga: filosofie-Lucian Blaga, literatura: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, arte-plastice: Brancusi, cercetare- Aurel Vlaicu, Traian Vuia, matematica: Grigore Moisil, si chiar politica, daca ne gandim la Nicolae Titulescu. Deci, nimeni nu poate contesta apartenenta noastra de drept la spatiul comunitar. Insa ne vedem pusi in fata unor perceptii nedrepte sau insuficient documentate. Azi in intreaga europa se generalizeaza in mass-media o imagine deformata a Romaniei. Primim etichete defaimatoare: infractorii europei, tigani, oameni fara onoare si demnitate. Evident ca pasivitatea autoritatilor nationale, lipsa lor de procupare pentru dezvolatrea pe termen lung a tarii au permis instrumentelor de propaganda sa mixeze informatii care nu ne reprezinta. Din acest motiv, este imperios necesara o cunoastere mai profunda a valorilor care ne anima, a mostenirilor europene pe care le avem de la stramosii nostrii luminosi: Maniu, Bratianu, Carol I. Speram din tot sufletul ca centrii de putere din Europa sa inteleaga rolul nostru, valoare adaugata cu care ne-am integrat, dar si pozitia noastra atat de fragila la granita de unde incepe o alta lume, unde nu mai exista NATO, nici UE. Suntem, geografic in prima linie a unui razboi, cel putin ideologic, si nu odata am fost lasati, de occident sa ne descurcam singuri. Nu putem ascunde frustrarea resimtita cand am descoperit cu cat cinism am fost lasati de catre fortele democratice in mana unui sitem totalitar care nu avea nimic in comun cu patrimoniul nostru national. Speram, din tot sufletul ca aceste lucruri sa nu n-i se mai intample niciodata. De aceasta avem nevoi de o alianta temeinica cu toti cei care impartasesc inaltele principii ale Europei unite. Desi faptic suntem integrati, nu putem sa ne ascundem ingrijorarea, vazand tratamentul umilitor la care cetatenii nostrii sunt supusi in Italia si Spania. Adaugam aici si tristetea de nu putea veni in ajutorul fratilor nostrii aflati in Republica Moldova si Ucraina, care sunt presati sa-si nege originea, sa renunte la identitatea lor,la fel de europeana ca a noastra. Si aici speram intr-un sprijin considerabil din partea aliatilor nostrii. Sigur, se poate pune intrebarea: Dar noi ce oferim in schimb? Romania, dupa ce isi va gasi intelepciunea de a aduce pace in mediul politic, sprijinita de Biserica Ortodoxa, care se bucura de increderea generala a poporului nostru, va incepe o constructie durabila si va intari cu mijloace democratice granita unde se termina spatiul comunitar, va inocula ideile de progres, pace si armonie in Balcani, va redestepta nevoia de demnitate si echilibru in comunitatile romanesti din toata lumea si va oferi gazduire bazelor militare care sa asigure securitatea intregii lumi libere.Putem vedea, asadar, cu totii necesitatea urgenta ca Alianta inaltelor valori si principii sa includa o Romanie puternica, echilibrata si dornica de progres. Putem spera ca odata, sa facem si noi parte din Regatul Cerului, unde egoismul, vanitatea, excesele, dictatura sunt intemnitate pentru cel putin o mie de ani.

sâmbătă, 22 august 2009

Elena avem, dar ne lipseste Paris





















Daca am considera Palatul Cotroceni un fel de Troia sub asalt, atunci am putea-o identifica foarte usor si pe Elena. Surprinzatoarea blonda care-i “lucreaza informativ” pe opozanti se afla într-o corida de doi lei. Comisia, “menita” sa-i întunece nurii si sa-i strice permanentul (ce ciudat, toti politicienii nostri se cred permanenti…) s-a “tradat”, uitând ca în România peretii au urechi, indiferent de perioada istorica, si au facut aproape imposibila cercetarea ministresei acuzate ca se scalda în banul public mai abitir decât Elisabeta Batory în sânge de fecioara. Si apoi, eu cred ca si “rivalii” au realizat ca o comisie care lucreaza independent, ca în cazul Ridzi, poate deveni o fiara greu de controlat. Nimeni nu ar rezista în fata unor oameni hotarâti sa afle adevarul, nici Tariceanu, nici Vanghelie, Nastase, Oprescu, Berceanu, Videanu. Si as putea sa-i însir pe toti, la rând, fara teama de a gresi cu ceva. Udrea va profita deplin de aceasta îngrijorare generala si va dormi linistita multe nopti de acum încolo. Însa o asteapta condamnarea publica, asa cum Nastase va ramâne în istoria politica ca politicianul cu patru case, sau din cauza ca a primit moca obiecte de arta si termopane în Zambaccian. Tot astfel, despre protejata marinarului se va povesti ca despre o amazoana un pic prea plinuta ca sa încalece un cal, dar suficient de abila ca sa-l încalece pe cel mai puternic barbat al tarii! Pacat, dintre toti politicienii perindati pe la putere, Basescu ar fi putut ramâne un reper moral, dar iata ca slabiciunile lui umane sunt mai pertinente decât constiinta politica si nationala. Elena provoaca asaltul Troiei, ce pacat, însa, ca Basescu nu e Paris! Democratii pot sta linistiti, nici Geoana nu e Ahile, dar nici Crin Antonescu vreun Ulise. Batalia pentru Cotroceni nu va avea nimic eroic în ea. De pe ziduri, în loc de plumb topit, se vor arunca numai laturi, iar pe câmpul de batalie vor ramâne numai stârvuri de idei! Iar calul nostru nu se va numi niciodata Troian, ci mai degraba… Traian!


duminică, 16 august 2009

sau poate lupta se da asa...


poze:www.retusuri.blogspot.com

Turul al II-lea pentru prezidentiale?!


Pozele sunt luate de pe: www.retusuri.blogspot.com.
Multumesc!

Conducatorii Romaniei Moderne











De la Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai, Gheorghiu Dej, Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu...Romania moderna a fost condusa de oameni cu idei...unele dintre ele bune, altele dezastroase. Chipurile, expresiile si mai ales privirile primilor "barbati ai tarii" tradeaza viziunea sau lipsa ei. Cuvintele pot ascunde minciuni teribile. Ochii, insa, nu mint niciodata!

sâmbătă, 15 august 2009

Tehnici oculte într-o politica inculta

Întrucât saptamâna asta politica nu are nimic interesant de comentat, prefer ca, pornind de la sintagama lui Kissinger „Absenteismul la vot nu ajuta la obtinerea calitatii competitorilor, ci îi avantajeaza pe cei mai bine organizati”, sa arunc în malaxor doua zvonuri, cu sanse mari de concretizare. Ma voi referi la doi candidati manciurieni, despre care tot aud ca au sanse mari sa participe la confruntarea prezidentiala. Fiind convinsa ca, de aceasta data, nu va putea mobiliza un procent mai mare de douazeci la suta dintre electori, hidra odioasa care a pus mâna pe putere dupa 1989 s-a gândit cu toate capetele sale sa ne pacaleasca cu o oferta ceva mai spectaculoasa. Astfel, cei cu buzunarul pe partea stânga vor sa-l arunce în arena pe Ion Tiriac, iar aia care îsi tin contul pe dreapta, pe Mugur Isarescu. Sper ca nu avem memoria atât de scurta, încât sa nu mai stim ce a facut cel mai tare în tenis parinte de dealer cocainoman, care s-a bucurat de o chirie subventionata pana de curând, desi este cel mai mustacios bancher, cel mai persuasiv vânator de mistreti si cel mai mare colectionar de arta, care-si purta obiectele din patrimoniul national cu trenul peste granita, mai abitir ca regele Carol al II-lea. Dar nici sa trecem cu vederea prestanta domnului Isarescu, care nu era atât de vigilent când s-a prabusit economia în anii 90, desi vorbea si atunci la fel de bine engleza cu accent american, care n-a putut întâmpina falimentul bancilor laice sau religioase. Pai, si atunci, cum sa poata el gestiona o tara? Hidra, neagra, rozalie, cum vreti sa-i spuneti, are, se pare, o criza de inspiratie... Pe cine sa mai pacalesti cu aceeasi Marie tare-n palarie. Apropos de palarie, parca era mai eleganta basca lui nea Ilici... Si ca sa închei, daca partidele care oculteaza, de fapt, acelasi unic PCR condus de esantioanele II si III îsi imagineaza ca si de aceasta data se vor distra cu naivitatea alegatorilor, le atrag atentia ca s-au îngrasat si au lasat garda jos. Se pregatesc multe platforme interesante si libere care sa va strice jucariile, pâna când veti disparea ca un cosmar obositor si promiscuu!

joi, 6 august 2009

Incepe o campanie purulenta

Este evident pentru toata lumea, ca acesta campanie prezidentiala se afla deja sub bagheta lui Marte.Razbunarea, tradarea si razboiul fara reguli vor guverna rundele electorale, deversand prin ziare, emisiuni televizate si alte vehicole de informare/dezimformare peste opinia publica dezabuzata si plictisita, tot felul de "deconspirari" menite sa trezeasca adrenalina votului negativ. Din punctul meu de vedere, intraga clasa politica romaneasca ar trebui arhivata si stocata intr-un depozit al marilor erori nationale, nemeritand nici un jucator, altceva decat dispret si in cel mai bun caz mila, dar, asa cum spunea si Kissinger, "intr-o democratie, absenteismul ii favorizeaza doar pe cei mai bine organizati, nu si cei mai buni", dar cum la noi, toti sunt o apa trasa la o toaleta la fel de publica, precum banii din care se ingrasa d'alde Rizi, Udrea, Nemirschi, Mazare, Vanghelie, Videanu,Tariceanu si alti daunatori, ce putem face? Umbla zvonuri ca sepregatesc candidati din umbra (la fel de manciureni) ca Tiriac, Isarescu, in speranta ca mai putem fi pacaliti odata.Hidra asta odioasa care conduce Romania, are atat de multe capete, incat pe ori cine alegi, defapt trimiti multe milioane de euro din buget in buzunarele acelorasi zece smecheri, care fac jocurile de 20 de ani. Profetia lui Brucan ar trebui sa se implineasca, iar la votul din noiembrie (unii il vor in octombrie) sa fim foarte atenti.Poate ar trebui sa mai existe o casuta pe buletinul de vot pe care sa scrie: "m-am prezentat, n-am votat! " Ca sa nu ne mai acuze, adeptii lui Oanan, tot pe noi ca nu suntem interesati de mersul tarii.

luni, 3 august 2009

Mircea Badea, un cap de pod

Razboaiele politice se poarta, uneori, si prin jurnalisti. Colegii devin dusmani, unii se multumesc sa câstige cinstit, asumat, iar altii tradeaza spiritul profesiei. Voi fi franc si… subiectiv, întrucât ma voi referi la singuratatea lui Mircea Badea, prietenul meu pe viata, si atacurile concentrate împotriva sa. Îi port un respect profund domnului Cristoiu, dar nu pot sa nu constat implicarea sa într-un joc mediatic. Sunt ani de zile de când domnia-sa strecoara în presa româneasca doua directii aparent ireconciliabile: servirea intereselor doamnei Udrea si apararea lui Adrian Nastase. Poate ca ma însel, dar stau dovada înregistrarile emisiunilor, unde poza în plictisitul introvertit, pâna când enunta predicatul dorit. Apoi, Tolontan, ciudat de informatul gazetar sportiv, care ataca politic, ceea ce ar fi fost bine daca ar fi pornit dintr-un sentiment de impartialitate. Mircea Badea nu este jurnalist, nu face parte din nici o gasca, e impartial, desi uneori da dovada de naivitate..., dar ceea ce este cu adevarat remarcabil ramâne curatenia sa morala. Cunosc, ca mai toti colegii mei de breasla, încercarile prin care trece un personaj incomod, ispitele sau amenintarile, si nu pot sa nu-mi dau jos palaria, felicitându-l pentru optiunea de a se pastra independent si sarac. Da, dintre toti cei care se mândresc cu aceasta calitate de formator de opinie, Badea este printre foarte putinii care nu primesc bani negri. Amintiti-va de episodul în care i s-au oferit 500.000 de euro pentru a încurca anumite jocuri la alegerile locale. Azi, prietenul meu are foarte multi dusmani chititi sa i-o “traga”, dar îi avertizez pe acesti “huligani de presa” ca exista în jurul lui si foarte multi prieteni care, din dragoste de meserie, sunt gata sa-i asigure spatele. Nu te lasa influentat, dragul meu prieten, oricât de negre vor fi lunile urmatoare, lupta aceasta trebuie sa respecte macar o singura regula: informarea corecta a opiniei publice. Si aici, tu ramâi un cap de pod!

sâmbătă, 25 iulie 2009

Uneori Traian Basescu este chiar Elena Udrea

Desi suna ca un cliseu, se potriveste în context: iarna nu-i ca vara, nici Elena ca Monica! Ei, dar când vine vorba despre Elena, Traian are o emotie bicefala, caci atât mezina, cât si cadâna îi deconspira regelui calcaiul lui Ahile. N-am sa va irosesc timpul cu un sir de rânduri despre cea mai tânara si sexy europarlamentara, ci ma voi apleca, deontologic, asupra turistei sefe, a carei demisie de onoare o asteapta atât opozantii, cât si unii din PD-L. Daca în privinta doamnei Ridzi opinia publica a avut satisfactia scoaterii din joc a unui trisor pe bani publici, din pacate, în ceea ce o priveste pe companioana domnului Cocos, lucrurile se complica, devin opace, abstracte si pe alocuri tenebroase. Nu pot sa nu constat ca este atât de tare doamna Udrea, încât l-a facut pe Ion Cristoiu sa porneasca un razboi împotriva colegului de trust, care, la momentul actual, este cel mai credibil si profesionalist formator de opinie, acelasi Mircea Badea, care rupe audientele si sfideaza bloggerasii. Deci, Elena nu este o mimoza rasfatata, ci dimpotriva, un luptator de forta, diabolic de strâns legata de interese transpartinice, fiind deopotriva familiara cu Nastase, dar si cu Popoviciu sau Becali. Imperiul afacerilor sale poate alimenta conturile campaniilor electorale, iar asta o face puternica. Cine crede ca Elena noastra este doar o figuranta care-l are pe “vino încoa” se însala amarnic. Daca Balzac a scris “madame Bovary sunt eu”, sunt ferm convins ca, în momentele sale de singuratate prezidentiala, marinarul îsi murmura în barba: Eu sunt Elena! Asa cum Olimpian Ungherea a spus ca în spatele lui Adrian Nastase se afla o femeie mult mai puternica decât el, tot asa am putea gândi si despre relatia strict politica intre Basescu si Udrea. Ce-ar face presedintele jucator fara bani de campanie? Recunosc ca eu îmi doresc ca Traian sa mai câstige un mandat, dar dupa ce reuseste sa-si faca curatenie printre paraziti!

24.07.09