joi, 16 iulie 2009

Un primar intre diavol si bunul Dumnezeu

Constat o crestere calitativa a discursului electoral pentru Primaria Bucurestilor. Lupta pare a se duce între proiecte, viziuni, ma rog, si alte predicate europene. Jenanta balacareala dintre polistudentul rasat Marian Vanghelie, os de sefard bizantin, si Adriean Videanu, ciobanul care o scoate pe Miorita pe linia de bordura, a fost pe deplin uitata, si asta, momentan, e bine. Evoluam, putin si pe verticala, cel putin în ceea ce-i priveste pe candidatii principali. Nu am sa ma refer la campania pentru cele sase sectoare... din rusine pentru superficialitatea unor baietei nestiuti de nimeni, ci am sa scriu vreo doua rânduri despre favoritii Capitalei. Cristian Diaconescu, calm, ceva mai relaxat decât atunci când a aflat cu stupoare ca partidul îl vrea edil, vorbeste articulat, sarmant si transmite o determinare constructiva, Oprescu joaca o carte interesanta (unii dintre noi nu s-au nascut ieri... mai fac o analogie, mai încearca un scenariu...), Orban este imperturbabil, aproape sedat, nu se isterizeaza si are oarece continut în tolba. Blaga, daca ar fi fost Lucian, ar fi tacut ca orice filozof care se respecta... dar nu poate. „Parleste” mult, iar retorica îi pare sculptata în lemn... Tanase! Gusa e tânar, are verb, e scolit si putin cam prea singur pentru o palarie atât de mare, dar da culoare si dinamica. Codrin Stefanescu, colectionarul de carte, apare pe la Andresan în emisiune, îsi cauta ecou printre blocuri, prin cartierele de heroinomani. Bravo lui, era o nisa importanta, pe care nu o vizase nimeni. Avea sanse mari daca ar fi candidat la sectorul 5! Smecherelul de Vanghelie s-a pitit sub umbrela candidatului PSD, sperând ca va împrumuta ceva din imaginea partidului. Nu cred ca va rabda mult pâna când va scoate din almanahe expresii proverbiale. Peisajul acesta pestrit zugraveste perfect starea locuitorilor. Sa nu uitam ca noi suntem masa critica din care se nasc monstrii sau eroii politici. Daca vom crea un egregor favorabil constructiei, tolerantei, normalitatii, prosperitatii cinstite, atunci vom genera primari sau chiar un presedinte dupa chipul si asemanarea noastra; daca vom continua cu gainariile meschine, sa nu ne miram ca am ajuns sa-i regretam pe Halaicu, Lis ori poate Sechelariu. Atentie la ceas, nu cumva suna desteptarea?

19.04.2008