joi, 16 iulie 2009

Falimentul politicii si ciocolata belgiana

Scriu aceste rânduri amuzat, sorbind un ceai verde la un internet-cafe din Bruxelles. Sunt în capitala Belgiei, la invitatia Aliantei Democrat-Liberale din Parlamentul European pentru a sustine un speech despre drepturile pacientilor din România, în calitate de producator al unei emisiuni de profil, difuzata duminica de B1 TV, si surâd amuzat, fiindca am observat si aici acelasi mimetism parlamentar ca la noi. Agitatie mare, figuri preocupate, activitate intensa. Am întrebat un distins domn cu ce se ocupa atât de constiincios. Raspunsul lui mi-a dat o stare de bine ciudata. “Pai, noi discutam aici bugetul Uniunii, dar asta dupa ce a fost deja aprobat”… Cum vine asta? Iata, un motiv în plus pentru a mai scapa de un complex de inferioritate. Plimbându-ma perpedes, n-am putut sa ignor efectele crizei: restaurante goale, taximetristi care se înghesuie sa te duca oriunde, reduceri mari la magazine si foarte putine masini în trafic. Uniformizarea nivelului de trai a început si cred ca vom asista inevitabil la sfârsitul capitalismului. Ceea ce ma îngrijoreaza serios este faptul ca oamenii politici de pretutindeni, desi realizeaza ca si-au atins de mult limita de competenta, se încapatâneaza sa ramâna captivi unui model social desacralizat, în care Dumnezeu nu ocupa nici un loc în aceasta piesa, al carui regizor este totusi. Bisericile sunt aproape goale, iar omul obisnuit nu-si mai gaseste rostul existentei. Miraculosul, magia vietii sunt destul de vagi în constiinta europenilor, si nu pot sa nu ma gândesc la butada lui Andre Malraux: «Secolul 21 va fi spiritual sau nu va fi deloc» . Daca ne încapatânam sa ne agatam de materialism, ignorând cu totul lectiile religiilor, ale profetilor si semnele care ne arata ca omul este celula omenirii, care nu este altceva decât o molecula a universului, riscam sa ne neantizam în fiecare clipa. Occidentul se pregateste pentru zile negre, iar bietii de noi, care abia ne-am bucurat de o plasma si o masina în leasing, ce putem astepta? Aici, în Belgia, am realizat ca nu trebuie sa mai asteptam nimic de la politicieni. Si ei sunt total confuzi, asa ca trebuie sa ne punem toate sperantele în bunul nostru simt. Dumnezeu ne-a lasat toate resursele pentru a fi fericiti, dar nu putem simti asta în afara lui... vorba profetului Mohamed: “Nu exista Allah în afara lui Allah.”

20.02.2009