joi, 16 iulie 2009

Am gasit doar trei drepti în politica româneasca

Te cuprinde o senzatie plumburie când te gândesti la clasa noastra politica? Îti doresti sa poti exorciza duhurile necurate din trupurile astea puhave îmbracate în costume scumpe, dar te-ntrebi îngrijorat daca în Sodoma din Parlament, în Gomora din Guvern sau în desertul de la Cotroceni exista macar un credincios, un om bun care sa înduplece mania cereasca? Înseamna ca esti un alegator lucid înaintea unei campanii electorale data de mult dracului! Gândindu-ma serios daca printre sacali, hiene si rechini au mai putut supravietui si niste oameni, am încercat sa-mi conturez o lista deschisa, din toate partidele, de nume pe care sa le pot vota fara remuscari sau regrete. Si a fost noapte, si a fost dimineata. Când aveam barba „a la quatro giorni”, gasisem abia trei nume: Cristian Diaconescu, blând, lucid, un personaj absolut atipic pentru partidul din care face parte. Urmarindu-l pe la televizor, am observat ca nu-i curge rumegus din discurs, ca are lumina în ochi si ca pare foarte singur. L-am simpatizat instinctiv! Crin Antonescu... are ceva din Alain Delon, dar, fiind barbat, nu asta m-a impresionat la el. Discurs relaxat, umor, testosteron necesar sa se ia la trânta inclusiv cu greii din propriul partid, pare ca n-a devenit un zeu în viata ca toti ceilalti colegi ai sai cu apartamente la Monte Carlo si masini supervirile. Si, în sfârsit, Cozmin Gusa. Înca nu mi-am dat seama ce constructie politica urmareste, dar am empatizat cu discursul si mai ales initiativele sale. Faptul ca i-a pus pe jar pe parlamentarii gaunosi, putred de bogati, care mai sugeau si banii de chirie, m-a uns pe suflet. Sincer, mi-as fi dorit enorm sa gasesc si o femeie demna sa ne reprezinte. Sunt convins ca a sosit si clipa lor. Hillary Clinton are mari sanse sa ajunga presedinte, Angela Merkel se achita foarte onorabil, Iulia Timosenko e mai dârza decât multi viteji de pe la noi. Elena Udrea, Raluca Turcan sau cine stie... Elena Basescu îmi dezvolta mai mult imaginatia de cinefil, decât apetitul politic... Sa vedem ce se mai alege de Norica! Ce tablou trist! Din cele câteva sute de partizani care se înghesuie pe lânga robinetele bugetului, balind de pofta, sa nu-i poti numara nici macar pe degetele de la o singura mâna pe cei buni! Desteapta-te romane! Somnul asta de moarte a nascut numai sobolani lacomi!

09.02.2008