joi, 16 iulie 2009

Evadarea din Marea Pacaleala!

Trecerea de la o epoca la alta, de la un sistem social la altul se face brusc, brutal si iremediabil, pâna la repetarea istoriei. Dogmatismul Evului Mediu este înlocuit atât de rapid de curentele Renasterii, încât cei intepeniti în sistemele vechi de gândire au disparut fara sansa de a pricepe ce se întâmpla. Sa amintim de stupoarea micii burghezii, care economisise o viata, pusa în fata nationalizarii comuniste. Lumile pe care noi suntem obisnuiti sa le credem nepieritoare dispar ca prin farmec într-o rasuflare divina. Iata un alt exemplu concludent. Cât de infailibili si omnipotenti se credeau înaintea crizei imobiliare domnii Popoviciu, Tiriac, Becali si cât de neputinciosi îsi privesc astazi averile care nu mai au nici o valoare. Distanta între perceptii cuprinde doar sase luni de zile! Toate aceste argumente nu fac altceva decât sa ne reaminteasca efemeritatea si fragilitatea con-
structiilor omenesti lipsite de esenta divina. Caci oricine vrea are acces la învataturile planului superior prin religie, cultura, traditie etc. Si din aceste învataturi sfinte aflam ca durabilitatea si stralucirea creatiilor omenesti sunt reflectate în iubire si pace. Unde este astazi iubirea dintre cei alesi si popor, unde este pacea pe pamântul sfânt, unde sunt demnitatea si prosperitatea, unde sunt sentimentele curate dintre un barbat si o femeie, unde sunt prietenii? Sunt cu totii aflati în lumina blânda a celui care Este? Înca nu, si tocmai de aceea vom asista mult mai acut la o teribila ciocnire între lumina si întuneric, între viata si moarte! Anii care vin nu vor mai fi atât de toleranti cu lipsa noastra de concentrare si slaba noastra vointa de a ne comporta ca niste copii ai Domnului ce suntem! Marea criza este revelatorul caracterului nostru colectiv. Esenta ei nu este de natura economica, financiara sau sociopolitica, ci tine, mai degraba, de morala. Sa ne trezim pentru o secunda si sa ne gândim daca toata goana noastra dupa lux, placeri, putere, dominare nu sunt cumva cea mai crunta pacaleala în care am cazut. Ne-am împietrit inimile si am uitat cât de frumoasa poate fi viata când împartim, iubim, ne bucuram si suntem multumiti cu tot ceea ce avem, fiind blânzi si generosi cu semenii nostri.

17.01.2009