duminică, 31 ianuarie 2010

In PSD a inceput goana dupa himere


Faptul ca pentru prezidiul pesedist se bat mai multi candidati, nu dezvaluie din pacte, faptul ca mostenitorii partidului comunist s-au maturizat in democratie, ci ca s-a acutizat lupta dintre grupurile de interese, manate in dinamica, de aceeasi lacomie in fata banului public, aceeasi sete de putere discretionara si, aproape pentru toti eligibilii teama de justitie. Adrian Nastase, a scapat, pana acum de solitudinea melancolica a bancii acuzatilor sprijinindu-se de si pe politic. Sa nu uitam, cate bete in roate au pus parlamentarii ridicarii imunitatii! Geoana, daca-si pierde autoritatea de lider va fi nevoit sa raspunda unor intrebari contondente:

  1. Proveninta unei averi cam luxuriante pentru o familie de pseudo-bugetari.
  2. Cheltuirea banilor din campanie.
  3. Interesul din ce in ce mai concentrat spre grupuri de bussines rusesti.

Miron Mitrea, excelent organizator pare atras de o posibila acostare a PSD-ului, langa PD-L si UDMR, intr-un viitor apropiat, la guvernare, deci „foamea” nu este ideologica si doctrinara ci mult mai prozaic-pantecoasa: accesul la resurse. Singurul intelectual, in sensul unei profunde auto-psihanalize, Cristian Diaconescu, pare ghidat de interese mai elevate. Poate tocmai din acest motiv este dezorientat. Intelege ca este varianta cea mai onorabila in fruntea unui partid social-democrat, care se vrea de influenta europeana, nu kominternista, dar stie foarte bine ca nu are puterea de a ordona structurile de putere din teritoriu. Hrebenciuc, va cadea in picioare, e prea destept si rutinat in jocuri de culise, ca sa aiba emotii. Ce bine si de sanatos ar fi ca alternativa unei guvernari de dreapta sa fie o stanga umanista, insa pana acolo mai e cale lunga si pentru locul mecanicului de locomotiva se bat, din nefericire, niste domni atat de...superficiali.

luni, 11 ianuarie 2010

Tinerete fara batranete si politica fara mortaciuni










Motto: Pacat ca seniorii au uitat versurile lui Alecsandri: "La rasaritu-ti falnic, inchin al meu apus..."
Schimbarea la fata nu are doar un caracter mistic, ci presupune toate evolutiile, de la profan la sacru, de la dictatura la democratie de la retrograd la progresist. Asa ca ar trebui sa privim cu mai multa detasare incercarea de improspatare a fetei politice. Desi are abia doua decenii, politica romaneasca seamana cu o baba despletita si deslanata care se piaptana sub clar de luna plina cand tara arde. Aparitia lui Honorius Prigoana in peisajul electoral are darul de a aduce putin gerovital in tesuturile celulitice si pline de riduri ale circumsciptiei sectorului 1. In ciuda tuturor criticilor care s-au napustit asupra juniorului, ofense care sunt adresate, mai degraba tatalui sau, celebrul plici man – Prigoana sr., premierul Boc s-a infatisat public la brat cu tanarul candidat pentru deputatie indurand cu stoicism cotoarele de varza, rosiile stricate si ouale clocite aruncate catre podium prin metafore slab articulate de catre Ludovic Orban si Radu Stroe, contracandidatul serios, incruntat... plictisitor. Acuza de manelizare generalizata pe care PD-L-ul o pune la cale spre indobitocirea poporului roman se bucura si de sprijinul unor campanii mediatice sustinute, macar pe doua posturi de televiziune de stiri, asta pe langa impolitetea unor analisti sau realizatori care suspecteaza intreg electoratul basescian, adica peste jumatate din populatia cu drept de vot a Romaniei, de un IQ redus. Suspiciunea, lipsa totala de credibilitate au facut ca toate actiunile politice sa ni se para desprinse din teoria conspiratiei. Va marturisesc sincer ca il cunosc foarte bine pe Honorius. Este un tip inteligent, cu simtul umorului bine dezvoltat, studios si extrem de serios in ceea ce-si propune. Sunt convins ca nimeni care are cel putin trei neuroni activi nu-si risca intreaga cariera politica debutand execrabil, atat timp cat nu are alte interese conexe. Baiatul are bani, face business pe cont propriu, detine proprietati in S.U.A. si are studii in management politic, cu diplome ceva mai serioase decat cele obtinute la Spiru Haret. Cred ca merita macar respectul aratat contracandidatului sau. In rest, va decide electoratul, care in orice democratie obtine ceea ce merita!