joi, 16 iulie 2009

Primaria Capitalei, o fata urâta, greu de maritat

Alegerile pentru Primaria Capitalei contin ceva de-a dreptul bizar: nimeni nu doreste sa le câstige! Dupa ce iscusitul Buratino, obsedat de borduri si excursii la Cannes, a bramburit definitiv infrastructura Bucurestiului, mostenirea pe care o lasa devine blestem pentru urmasi. Orice partid stie ce bolovan imens va intra în rucsacul viitorului edil general. Lipsa de proiecte, lentoarea executiilor, nesimtirea, lacomia, mafia imobiliara au transformat acest oras într-un Babilon murdar si lipsit de perspective. Cu mici exceptii, programul administrativ a semanat pâna acum cu o doctrina de exterminare a strazilor, spatiilor verzi, cladirilor istorice. Au rasarit însa cartiere de vile de un kitsch teribil, sedii de birouri megalomanice. Praga se mândreste cu zestrea imperiala, Parisul cu monumentele sale, Roma cu farmecul proiectelor gândite de arhitecti geniali, orasul nostru monstruos, pe lânga Casa Poporului, mai ofera doar servicii de escorta feminina si cluburi dubioase. În centrul istoric - paragina si magazine cu vopsele, fier forjat sau covrigi cu mac. Ce inconstient îsi doreste sa stapâneasca peste toate aceste daravele? „Clasicii” partidelor mari se tot fofileaza, înghit în sec si transpira la gândul ca ar putea câstiga mandatul. Dau chiar acatiste pentru independentii Gusa ori Prigoana, poate îi scapa de-o grija. Dar si acesti domni, entuziasti ce-i drept, cum ar putea ei gestiona bunul mers al unui oras pus pe butuci? Confruntarea electorala pentru primarie, în lume, este una a proiectelor. La noi, în afara de invective, nu se propune nimic. Din 1989 pâna azi, Capitala, câstigata de „dusmanii” lui Ilici, a devenit un izvor de averi colosale pentru cumparatorii de drepturi litigioase, dar un loc de netrait pentru omul de rând! De la transport si pâna la aerul respirat, bucurestenii sunt tratati de autoritatile locale ca niste detinuti. Cred ca smecherasii puterii au înteles cât de incomod a devenit fotoliul de primar general si, în consecinta, cauta un naiv, un figurant pe care sa-l propulseze acolo. Noua nu ne ramâne altceva de facut decât sa urmam cursuri de relaxare, sa învatam mersul pe jos si respiratia controlata.

15.03.2008