joi, 16 iulie 2009

Când dispare cuvântul, apare sabia

Sistemul imunitar al statului roman a fost rapid slabit dupa decembrie 1989, devenind profund deficitar pana în zilele noastre. Spirala coruptiei a urcat de la functionarul din spatele ghiseului pana în vârful piramidei politico-administrative, iar astazi asistam destul de neputinciosi la un spectacol cu adevarat grotesc: infractorii periculosi îsi fac de cap prin libertate, fiind aparati cu maxim profesionalism de exact cei care ar fi trebuit sa-i pedepseasca, oamenii mor cu zile prin spitale daca au nesansa sa fie saraci, televiziunile, în mare parte, ofera publicului un spectacol straniu si lugubru cu prostituate, transsexuali, criminali, batausi. În acest noian întunecos de aberatii, bietul roman se simte deprimat, parasit de sansa si defetist. Disolutia autoritatii si falsele modele de succes (vezi manelistii, bisnitarii, grandomanii, semidoctii, unii chiar au visat ca pot ajunge în parlament daca arunca cu banii în cei defavorizati, în fata camerelor de luat vederi, pe ritmuri bizantine...) l-au facut pe Mircea Badea sa postuleze ca traiul în aceasta tara ne-a furat tot timpul. Într-un fel are dreptate, caci noi, astazi, ca tara, vietuim în afara timpului. Însa cel mai periculos lucru ar fi sa abandonam lupta, sa cedam tristetii si sentimentului de inutilitate. Cred cu tarie ca tocmai în aceste vremuri teribile ar trebui sa se organizeze si sa lupte grupuri de oameni din toate domeniile. Slava Domnului ca nu pastram nimic dupa moarte din toate aceste averi blestemate obtinute prin jaf, crima, mita etc. Deunazi, un prieten bun îmi spunea ca totul în viata este banul, ca, daca îl ai, esti automat un privilegiat în zonele cu adevarat respirabile ale planetei, ca poti obtine orice, caci, de fapt, totul este de vânzare. Avea dreptate, însa bietul de el nu avea notiunea pretului. Înteleptii, profetii si marii învatatori ai umanitatii au strigat dintotdeauna: daca va veti vinde sufletul, nu veti mai putea fi fericiti! Ce folos sa ai totul daca te simti gol si fara sens. Astazi vedem ca acest ban la care unii se închina cu ambele mâini are proprietatea de a disparea la comanda, când criza financiara se asaza pe canapeaua milionarului si îi înlocuieste trabucul cubanez cu altul învelit în piele, vorba celor de la Parazitii. Acum ar trebui sa ne trezim si sa luptam impotriva înselatoriilor si a minciunii!

07.02.2009