O toamna mohorâta... cu un institut cultural pe bani publici care ejaculeaza „artistic”, dar deloc simbolic pe retina privitorilor din New York si Berlin, cu un presedinte din ce în ce mai golit de gânduri si simtiri, cu acelasi parlament hidos, compus din burtosi semidocti ai caror ochi sclipesc doar la sprit si spaga, cu un guvern nevolnic care se lauda ca a construit 5 km de autostrazi într-un mandat, care, în ciuda celor sase ministri „penali”, nu este unul de... arestare, cu analisti pretiosi care descifreaza marile taine ale întelepciunii unui Boc, Bolcas sau Fenechiu (cât de aproape este totusi fanarul în viata noastra politica!), cu oameni disperati care stau cu zilele pe acoperisuri amenintând primaria cu abisul pentru o locuinta sociala, cu spitale decupate parca din jurnalul lui Mengele, în care mor laolalta copii si batrâni, cu o blonda planturoasa, dar trecuta, care croseteaza în emisiuni, sperand ca vom uita parcarile cu plata, cu o pleiada de artisti care compun imnuri electorale, joaca în filme cu manele sau apar în diferite scenete erotice si care îsi propun sa învinga în cursa uninominalului catre ciolan... O toamna agitata, cenusie si ploioasa, în care energiile natiunii se consuma pe mize mici, în care administratiile locale dorm pâna când inundatiile le vor scuti de efortul de a mai deschide ochii, în care autoritatile tac penibil când un cetatean roman se afla în mâna rapitorilor, în care niste investitori lacomi se mira cum se prabuseste piata imobiliara, descoperind ca au un credit la banca mai mare decât valoarea terenului pe care nu-l mai pot vinde, cu pensionari fraieriti de o crestere artificiala a veniturilor, cu adolescenti neîntelesi si persecutati de niste parinti retrograzi, cu preoti implicati în scandaluri de alcov, cu politisti înfratiti cu infractorii, ce mai... o toamna obisnuita pentru orice roman care se încapatâneaza sa plateasca taxe si impozite acestui dusman insinuos, numit doar peiorativ: statul! Printre laturile mai sus mentionate, cu greu îti poti gasi linistea si echilibrul. Traim într-o lume trista, desacralizata, gaunoasa si generatoare de figuri politice hâde, grotesti, patetice... În acest peisaj preapocaliptic nu exista decât un stâlp de sprijin: Dumnezeu! Si sa te tii, frate drag, la ce spectacol grandios ne va invita Bunul de El cât de curând, caci nu trebuie uitat cât umor si câta originalitate consuma când vine vorba de construirea unui nou turn Babel.
27.09.2008
27.09.2008
