Votati deratizarea!

Esti un cetatean activ al Romaniei. Muncesti, platesti taxe si impozite, sustii salariile functionarilor, asadar esti un cotizant la stat. Clasa politica, innebunita dupa putere, isi perinda actantii prin fata ta, precum vanzatorii de vite de odinioara, numai ca oborul a devenit, azi, televizorul. Bun, sa mergem mai departe. Constati ca pe banii tai, statul se umfla, iar bugetul cu cele mai multe taxe din UE se acopera cu celulita. Ba mai mult decat atat, pe umerii tai s-au cocotat niste scandalagii care te cearta ca te-ai scarbit, ca nu mai vrei sa votezi. In loc sa se schimbe ei, ar vrea sa te oblige prin lege sa-i stampilezi. Partidele politice, fara nici o exceptie, reprezinta interesele a maximum cinci procente din populatie, adica a membrilor si clientelei. Deci ar fi firesc, in conditiile actuale, ca toti cei care nu se simt satisfacuti de proiectele si de managementul puterii, mai ales ca banii lor vor fi tezaurizati, cam de aceiasi insi, pe care ii cunoastem pana in abisurile lor sufletesti, de atata amar de vreme, sa nu se prezinte la vot. Cu absenteism 95 la suta, orice politician care nu vrea sa primeasca rosii la baza perucii sau spituri in sacral se reconverteste profesional. Si daca tot au devenit experti in condus, poate in locul mastilor de responsabil, patriot, specialist, tehnician, democrat isi vor pune singura masca autentica, definitorie pentru ei, cea de bandit! Ar fi mult mai onest. La douazeci de ani de rutina democratica ne aflam, din pacate, exact in punctul de unde am plecat: statul este dusmanul numarul unu al cetateanului. Nici un politician de pana acum nu si-a asumat reformarea structurala, eliminarea incompetentilor si a coruptilor. Pana la urma, singura datorie a statului fata de contribuabili este aceea de a asigura un cadru legislativ eficient si de a se asigura ca legile sunt respectate, iar Romania isi pastreaza intacte suveranitatea si siguranta nationala. Din pacate, in spatele sintagmei, inca se mai ascund niste rozatori obezi care macina tot ce apuca de prin cotloanele bugetului.

In basmul asta avem doar balaurul, Fat-Frumos lasandu-se corupt de la inceput

Hidra politica ramane pe pozitii pentru ca toate capetele ei gandesc la unison: prezervarea privilegiilor sitemului ticalosit! O tema fundamentala pe care o promoveaza Basescu este reforma statului. Si, evident, gaseste si retrograzii care i se opun. Acestia sunt satelitii care graviteaza in jurul lui Iliescu, aceasta planeta pustie a cripto-comunismului. In acest sens, cu ceva timp in urma, presedintele a condamnat crimele sistemului de inspiratie moscovita, iar astazi le reproseaza parlamentarilor ca nu vor sa devina mai supli. De-a lungul celor doua decade de presa libera, s-a consemnat pana acum diagnosticul metastazei in care agonizeaza costisitor structurile statului, iar vinovati nu sunt profesionistii sistemului, functionarii sau alti slujbasi care tin totusi pe linia de plutire Romania, ci politicienii lipsiti de viziune, patriotism si inteligenta. Retorica prezidentiala ar fi fost foarte buna daca era dublata si de actiuni concrete. Traian Basescu, daca realmente si-a asumat rolul de catalizator al modernizarii statului roman, ar fi trebuit deja sa-si restructureze propriul partid, singurul aflat astazi la putere! Asteptam de la el ceva mai mult aplomb in slefuirea, pana la transparenta, daca era cazul, a ministrilor blonzi atat la propriu, cat si la figurat: Ridzi si Udrea. Altminteri nu pot sa-l cred pana la capat. Ma bucura referendumul pentru imputinarea costumelor scumpe care imbraca trupuri puhave si moravuri ieftine, imi place polemica impotriva coruptilor, mogulilor, fostilor securisti deveniti printr-un acid joc al sortii miliardari in euro, fostilor activisti P.C.R, deveniti astazi cosilieri ai partidelor istorice, insa cei cinci ani de mandat prezidential nu probeaza decat vorbe. Sistemul este la fel de incremenit si greoi, ca in 90, legile proprietatii nu produc efecte pentru titularii de drept, ci au imbogatit clientela drepturilor litigioase, si aici Basescu, in calitatea (neprobata, din pacate) de edil, este la fel de vinovat ca si predecesorii sau urmasii sai. Crin Antonescu parea promitator, pana la propunerea ca premier a lui Klaus Johannis, acest sarmant escroc, prejudiciator al bugetului statului roman, cu cateva sute de milioane de euro. Exista cateva dosare pe rol care pot dovedi afirmatiile mele. Geoana nu poate iesi din bezna „combinatiilor” atat timp cat portavoce ii este unul de teapa lui Vanghelie, iar Oprescu ne amuza nedorind sa-si faca publica lista cu sustinatorii financiari. Grea decizie votul din noiembrie! Chinuitoare, chiar, dar necesara!

Vicepresedintele SUA, întâmpinat indecent de cei trei crai de la Rasarit

Vizita vicepresedintelui american Biden surprinde factorii decizionali din România într-o postura relativ penibila. Fara guvern, cu doi tehnocrati pseudo-premieri, din care unul este sustinut de o majoritate parlamentara ad-hoc, dar suspectat de o relatie obscura cu serviciile secrete germane, suspectat de fapte penale în câteva dosare pe rol, iar celalalt incapabil sa-si croiasca o echipa executiva fara sprijin politic, dar sustinut de un presedinte, acuzat în mai multe rânduri de grave abateri de la regula jocului democratic. Fara sa picam în capcana teoriei conspiratiei, putem admite, daca ne pastram rezerva de inteligenta, ca asperitatile pietrei brute dintr-o tara mititica sunt slefuite de sculptorii unei Înalte Porti. Ne amintim de fanariotii girati de Istanbul, de comunistii bolsevizati la Kremlin, reprezentati cu cinste si astazi la vârful piramidei politico-economice, si nu putem sa-i uitam pe puternicii lui Basescu, mângâiat pe cheliuta de Bush Jr. Ma rog, din pacate pentru el, administratia Obama nu este interesata de un presedinte atât de jucator pe malul lacului rusesc. Asadar, înaltul reprezentant de la Washinghton se va întâlni cu triunghiul de forte reprezentat la vârf de Traian, pentru care sida este mai sanatoasa decât hrebenciucul, de Mircea al carui nas înfloreste în campaniile electorale mai ceva ca al lui Buratino si la dreapta de Crin, ingenuu si naiv precum fecioara cu himenul reparat. Ce-i vor spune cei trei crai de la Rasarit prelungirii lui Obama la Bucuresti? Va conta în economia alegerilor prezidentiale punctul de vedere american? În cazul lui Nastase, de acum cinci ani, se pare ca da… Nu putem face abstractie de ciudata coincidenta, Biden vine în România în debutul ostilitatilor pentru Cotroceni, desi Obama i-a transmis lui Basescu, prin ambasadorul de la Bucuresti, ca se va întretine cu… viitorul presedinte. Ce s-o fi întâmplat între timp? Se asigura cumva americanii ca baietii destepti si ascunsi de pe la noi au înteles bine mesajul? Sau poate le va spune domnul Biden primilor trei candidati cu sanse sa fie mai atenti pe cine propun la panoul butoanelor, caci umbla un zvon difuz printre jurnalisti, ca serviciile secrete rusesti s-ar bucura nespus daca unul dintre cei doi premeieri fara scaun si fara guvern va ajunge la Palatul Victoria. Ne asteapta decizii importante!

Dictatura coruptiei

De sub bolta din sticla mata, politicienii, indiferent de gasca de provenienta, rumega cuvinte fara semnificatii, lasand in preajma lor, pe langa balele halemice, si rumegus. Totul este din lemn la acesti scrobiti la guler, dar gaunosi la suflet: limbajul, tartacuta si, mai ales, nasul, evident ca al lui Pinocchio, ilustrul lor parinte. Oamenii astia sunt rupti definitiv de realitatile omului simplu. De la dimensiunea milioanelor de euro furate de la buget, democratii, pesedistii, liberalii, udemeristii ne privesc straniu, ca niste exploratori, gandacul translucid. Cum sa cred in mitul lui Johannis cand el este prietenul tuturor: Basescu a dormit la el acasa, Nastase, cand era premier, l-a cultivat cu asiduitate pentru talentul sau de a deschide usile Cancelariei germane, Tariceanu ii facea temenele? Neamtul are un spate lat, capabil sa mascheze aceleasi matrapazlacuri care i-au imbogatit pe cei care ne-au confiscat Revolutia. Si sper ca primarul Sibiului este suficient de inteligent sa nu le faca jocul. Si acum, revenind la oile noastre negre, candidatii la prezidentiale. Ati auzit la vreunul dintre ei programe, strategii, solutii viabile pentru iesirea din situatia economica precara? Dupa doua decenii de asa-zisa democratie, ar fi trebuit ca dezbaterile electorale sa aiba o miza serioasa, nu numai injurii si flegme. De ce ne mai miram ca peste saptezeci de procente dintre romani nu vor sa voteze? Basescu si PD-L-ul sunt izolati si marginalizati astazi pe scena politica, insa tare mi-e teama ca sobolanii rozalii sau mai cenusii isi freaca deja mainile la gandul mierii care curge din robinetele puterii, in ciuda amenintarii cu neplata pensiilor si salariilor bugetarilor. Guvernul Boc ? a fost, in cel mai bun caz, catastrofal, mandatul prezidential, in a doua sa parte, a fost agitat si total neproductiv, dar sa nu uitam ca pe banca de rezerva se pregatesc niste oameni pe care ii cunoastem: un Geoana sef peste cei mai nesatui baroni locali, un Crin care pastoreste un partid vinovat de inalta coruptie, in cazul Sterling, un Oprescu gargaragiu si populist, secondat de niste fosti secretari de partid comunist si securisti obositi. M-am hotarat sa nu mai scriu nimic despre Vadim si Becali, caci imi pierd timpul si imi uzez tastele laptopului. Abia daca vor face impreuna zece procente… Cine ne poate salva de aceasta monstruoasa dictatura a coruptiei. Nimeni, in afara de fiecare dintre noi, nemaiacceptand sa fim mintiti si prostiti!

Candidatii la prezidentiale, masti gaunoase si paguboase

În aceasta campanie avem candidati cu o imagine publica superioara partidelor de provenienta si un „independent” sustinut de retrograzii pesedisti, în frunte cu Octav Cozmanca. Nu va grabiti sa ma contraziceti, ca Geoana este depasit de procentul partidului sau, caci nu vorbesc despre intentia de vot, ci despre perceptie. Basescu are verb, tupeu si îsi pastreaza sarmul public, dar gestioneaza un guvern ridicol, nascut din rândurile unui partid ticalosit în combinatiile lui Berceanu, Blaga, Videanu. Crin Antonescu, subtire, civilizat, cu aer european, este sustinut de un partid cameleon, care se pretinde liberal, desi îi are la butoane pe Bogdan Olteanu, nepotul Giselei Vass, falanga importanta a lui Ceausescu, Puiu Hasotti, Morega, baroni locali tenebrosi. Geoana, vorbitor fluent a doua limbi de circulatie, diplomat de cariera, sustinut de democratii lui Obama, dar mai ales de Hillary Clinton, este tributar unui partid condus de Vanghelie, Mazare, Hrebenciuc, Mitrea si care înca îi mai tine în formol pe d'alde Iliescu si Nastase. Oprescu, asa-zisul independent, membru marcant al PSD-ului pâna la candidatura de la primarie, legat ocult de interesele unor gulere albe, gen Bobic, Bitner, Petrache, Vadim Tudor-tribunul, pastorul fostilor securisti, tinut captiv de grupuri de generali si colonei anacronici, depasiti de noile directii de dezvoltare planetara. Despre Becali nu scriu pentru ca el nu exista. Este o marioneta dirijata fie de Hrebenciuc, fie de Basescu, dupa bunul lor plac. Ne place sau nu, acesta este tabloul scenei politice, în preambulul scrutinului pentru Cotroceni. Daca suprapunem brambureala politica peste haosul social: greve, mitinguri, manifestari de protest, ne cuprinde o îngrijorare profunda. Cine este beneficiarul degringoladei? Cine trage spuza pe turta lui? Bizar, dar câstigatorii nu sunt din România. Partidele se macelaresc între ele, bugetarii se lupta între ei pentru un trai decent, iar angajatii din mediul privat nu înteleg de ce trebuie sa plateasca prin impozite, toate gaurile negre din buget. Faceti oameni buni ceva! Stiu eu, sa începem prin definitia datoriei?

De ce nu trebuie sa câstige Geoana sau Basescu alegerile

De câte ori ma gândesc la PSD, si va asigur ca mi se întâmpla foarte rar, îmi vine în minte o glumita obraznica. Cica niste baieti saraci care cerseau la biserica sunt întrebati de o doamna sub batic: mai, dar voi n-aveti tata? Iar ei raspundeau: cum sa nu, tuturor celor care umbla cu mama, noi le spunem tata! Pai, da! Sub mandatul autoritarului Basescu, cersetorii puterii din partidul-mafiot condus de subrezelul Geoana, dar caliti în rele de cucuveaua moscovita Iliescu si armasarul efeminat, Nastase, ba s-au gudurat pe lânga liberali, ba pe lânga fratii lor vitregi democrati, doar, doar or pune si ei sublingual, mierea puterii. Si au reusit. Dar iata ca astazi se retrag în cochilie. Basescu se bucura, dar nu întelege ca de data aceasta a pierdut! Ce naiba nu-si mai aminteste episodul premergator campaniei din 1996! Guvernul comunistoid condus în deriva de Vacaroiu-Saniuta devenise sinonim cu crima organizata. Daca Iliescu ar fi câstigat alegerile, atât el, cât si partidul sau monstruos ar fi iesit definitiv de pe scena istoriei. Asa ca, prinzându-se de schema, ca prosti nu sunt, doar ticalosi, au acceptat, înca din 1995, sa piarda alegerile în favoarea Conventiei, pe care avea s-o distruga mai târziu, marinarul vejnic belicos, Traian Basescu. Apoi, în 2004, guvernul pesedistului cult, cizelat, dar lacom si gaunos Nastase devenise sinonim cu Mafia gulerelor albe. Daca ar fi câstigat el, astazi, PSD-ul ar fi întrecut trista performanta a taranistilor de a pica sub 3 la suta. Partidul s-a repliat, a pierdut, dar a guvernat bine-mersi, atât cu liberalii manechinului Tariceanu, cât si împreuna cu ceata lui Pitigoi, mic la stat, mic la sfat, mare …t, Emil Boc. Apropo, asa se spune în turceste la rahat. Asadar, Trainelul nostru, hârsâit în smecherii portuare, nu a ajuns înca la subtilitatea diabolica a gastii pesediste. Sansa lui ca politician este sa lase puterea. L-a uzat prea mult, l-a tocat si l-a umplut de antonimul cuvioseniei populare. Daca doreste sa supravietuiasca, atât el, cât si oglinda sa deformata, PD-L, atunci ar trebui sa învete tainica si eficienta lectie PSD-ista! …ista mamii ei de politica!

poze: www.retusuri.blogspot.com

Intre comunisti si liberali se joaca libertatea cuvantului

Vreau sa fiu transant, frust, lipsit de nuante si subtilitate. Cand scrii despre politica romaneasca, artificiile diplomatice nu-si mai gasesc locul. Iata cum vad, din globul meu de sticla, tabloul campului de lupta pe care se infrunta cele doua tabere. Imi bazez argumentatia atat pe faptele si actiunile beligerantilor pro- si anti-Basescu, dar studiez atent si fizionomiile actantilor. Inainte, insa, un apel la istorie. De la inceputurile sale, miscarea liberala neaosa a grupat oameni bogati, onerosi poate, dar care insa s-au straduit sa respecte minimele reguli democratice, iar comunistii ai caror urmasi sunt astazi pesedistii si pedelistii, ca doar nu suntem toti niste naivi uituci sa nu ne amintim de trunchiul FSN-ist din care provin ambele partide, sunt bine organizati, disciplinati, dar pusi pe capatuiala. Vi-l amintiti pe socialistul Nastase cu ale lui n case? Sau pe prietenul pensionarilor Ion Iliescu, cu ceasul lui de 20.000 de euro? Ori de bugetarul Basescu, cu fetele lui milionare in euro, sau pe baronii locali? Insa, un singur lucru ii diferentiaza pe comunistoizi de liberali. Primii dispretuiesc democratia si nu-si ascund deloc sictirul. Cat de libera era presa in regimul Nastase? Azi, Basescu a reusit o alta performanta nasoala (sper ca nu se ofenseaza la termen intelectualii fara opera, care traiesc libertatea pe banii statului). A scos presa din rolul ei de observatoare obiectiva si de a patra putere independenta intr-un stat democratic si a aruncat-o in lupta ca pe niste mercenari fara scrupule. Daca ar fi fost cu adevarat un presedinte atent sa pastreze echilibrul intre forte, se asigura ca presa ramane neimplicata in jocul partinic. Turnirul dintre Ciutacu si Moraru, atacurile mai mult sau mai putin voalate la adresa lui Mircea Badea nu-i fac cinste unui aparator al democratiei. Dreapta este la fel de corupta ca si stanga, uitam greu ce rafting s-a facut sub mandatul Constantinescu, dar presa a ramas o forta. Sub odioasa guvernare Boc-Geoana avem o problema! Daca domnul Traian Basescu constata trist in campania cu Nastase ca bietul popor, la aproape doua decenii de la controversatul 1989, se vede nevoit sa aleaga intre doi fosti comunisti, de ce am repeta, in noiembrie, aceeasi psihodrama? M-am grabit sa-mi scriu naduful, acum cat inca se mai poate.

Traian Basescu, condamnat sa intre în cursa electorala

Foarte sanatos pentru democratie este ca o „clica” sa nu zaboveasca mai mult de un mandat la tabloul de comanda. În ciuda atasamentului sau total pentru Putere, pâna si „iluminatul” Iliescu a înteles, în 1996, sa lase frâiele. Astfel, oligarhia nu va detine monopolul absolut, ci doar unul fragmentat. În fata unei vointe oculte, dar ferme, însusi „maltezul” Adrian Nastase a înghitit în sec si s-a retras dupa rezultatele celui de-al doilea tur, în 2004. Nefiind strain de sistemul de dominare a lumii, mai putin elevatul Traian Basescu, trecut si el prin marele filtru al politicii mondiale, a înteles, desigur, mesajul presedintelui Obama. Oricât de mult îsi doreste puterea, Basescu stie ca ea se câstiga doar prin bunavointa unei Înalte Porti. Asa cum soarta voievozilor se decidea la Constantinopole, a secretarilor generali de partid comunist la Moscova, astazi, destinul politic al presedintilor tarilor NATO este hotarât în Biroul Oval. Este evident, pentru orice observator atent, ca nehotarârea lui Basescu de a se declara înscris în cursa electorala tine de un calcul subtil, care nu are nici o legatura cu sondajele. Ceea ce este însa periculos, absenta unei voci sonore care sa arate cu indexul golaniile încurajeaza în sistem crima organizata si infractionalitatea. Sa nu uitam cât a proliferat mafia sub regimurile Iliescu. Desigur, Basescu a fost doar o voce, un bufon a carui misiune a fost sa amuze opinia publica, s-o linisteasca, caci daca ar fi fost cu adevarat un cruciat al democratiei si al normalitatii, scapa de cei câtiva golani odiosi care-i asigurau camarila PDL-ista! Traian Basescu nu are prieteni, nici în structura interna, nici în diplomatiile mondiale, iar publicul, în setea lui inertiala de a tine cu învingatorii, se dezice constant de perdanti, cu alte cuvinte, daca Baselu pierde mandatul sau nu se înscrie în cursa, îl asteapta zile mai negre decât pe Nastase, plimbat ca un catelus de plus roz printre hienele de la Parchet. Din pacate, în anul de gratie 2009, ne vedem iar damnati sa mergem la vot fara nici o speranta!

Candidatii îsi arata fara jena coada, coarnele si copitele

Miza bataliei este uriasa: aproape 60 de miliarde încasari la buget, programul de înzestrare al armatei... anii urmatori ofera profitorilor din toate partidele, indiferent cine va ocupa fotoliul de la Cotroceni, o vaca obeza, de muls. Razboiul nu mai este al rozelor, ci doar al spinilor. Basescu nu e linistit si nici nu sta confortabil. Are 30 de procente din 30 la suta care voteaza. Adica putin, foarte putin, caci exista 70 la suta care sunt total sictiriti de ce se întâmpla. Toti actantii politici au înteles ca si-au atins limita de competenta, chiar si în minciuna. Cine-l mai crede pe Oprescu independent? Dar cine îl poate gira pe Basescu ca va fi un candidat nelegat ombilical de gasca Udrea-Cocos-Popoviciu, cine mai lupta împotriva coruptiei, cine este noul tatuc? Cât de crin e Antonescu când soarele care-i asigura fotosinteza este Patriciu, cât de curat e Geoana, cât de patriot e Vadim Tudor, si el candidat la prezidentiale? Sunt, totodata, convins ca demersul site-ului spune si tu.ro, cu al sau motto: „Îti place cum a ajuns aceasta tara?”, este o platforma pusa la cale tot de smecherasii de care ne-am saturat peste masura, menita sa ne abureasca într-o alta perdea de fum, scotând pe ultima suta de metri un candidat-surpriza, neimplicat politic, dar sprijinit logistic cu toate mijloacele. Numele care se vehiculeaza în peisaj, am mai scris despre asta, sunt Tiriac, Isarescu si Marele Anonim, din pacate nu personajul filosofului Lucian Blaga, ci o marioneta a unor baieti destepti, dar care beneficiaza de încredere publica, notorietate si credibilitate. Nimic nu mai conteaza, lupta se da pe toate flancurile, jurnalistii „anti” se înjura ca la usa cortului cu cei „pro”, personajele care mimau ca-l urasc pe Basescu au devenit marii lui aparatori, iar cei mai buni prieteni ai fratelui cu frate în fratie au trecut de partea cealalta a baricadei, trimitând în presa cai troieni, cu bombe care se fasaie in doua zile. Interesant? Cu siguranta! Fascinant? Nu. Doar oribil!

Doi frati patati, Scufita Mov si obuzul

www.retusuri.blogspot.com

Fratii Basescu sunt departe de Karamazov, dar din ce in ce mai apropiati, comportamental si mental, de clanul Kennedy. Clonarea merge atat de departe, incat i s-a gasit o intrupare si misterioasei Marilyn Monroe. Blonda noastra, insa, nu-si salta fustele vaporoase, deasupra unei guri de aerisire, ci isi pune poalele in cap, mioritic, frust. Subiectul ma poarta, vreau nu vreau, in prozaicul stil sec. La fel de sec ca si umorul cuplului prezidential, si cand spun cuplu, nu ma gandesc la Maria... Tenebrele de budoar sau afacerile cu inghetata nu m-au interesat niciodata, dar cand discutam despre afaceri cu armament, lucrurile se schimba. Inainte de 1989, Romania era in topul celor mai importante furnizoare de armament pentru lumea a treia. Cinic, oribil, dar banii erau incasati de stat. Alaturi de exportul de carne, care a infometat o tara intreaga, asa a platit nebunul de Ceausescu datoriile externe - prin trafic de arme! Dupa schimbarea comunistilor din prima linie cu tovarasi mai tineri si mai apropiati de valorile comerciale, industria noastra de armament a fost pusa pe butuci, Romania iesind din competitie, insa responsabilii s-au vandut unor interese private, astfel incat ofiteri de informatii, generali, fosti tovarasi din Externe si Industrie au pus de o mafie, deruland aceleasi business-uri, insa nu in interesul natiunii, ci al propriilor buzunare. Si, fara chiar sa stie, in contul unor superputeri care vand tehnologie militara la varf. Pentru ca pomenisem mai devreme despre frati, astia doi din tema, desi au jurat, nu hranesc vaduvele si orfanii, ci fufele si golanii! Nu sunt atat de naiv, incat sa nu remarc si tonele de intoxicari care se deruleaza zilele acestea prin media, nu cumpar legat la ochi nimic din ce vinde Rosca Stanescu, dar lipsa de reactie, si mai ales de argumente ale asociatilor Udrea-Basescu, ma face sa cred ca un sambure de adevar se ascunde intre pliurile cearsafului pe care si-l pune din cand in cand pe cap fantoma comunismului care bantuie, si azi, culoarele puterii!

Tehnici oculte într-o politica inculta

Întrucât saptamâna asta politica nu are nimic interesant de comentat, prefer ca, pornind de la sintagama lui Kissinger „Absenteismul la vot nu ajuta la obtinerea calitatii competitorilor, ci îi avantajeaza pe cei mai bine organizati”, sa arunc în malaxor doua zvonuri, cu sanse mari de concretizare. Ma voi referi la doi candidati manciurieni, despre care tot aud ca au sanse mari sa participe la confruntarea prezidentiala. Fiind convinsa ca, de aceasta data, nu va putea mobiliza un procent mai mare de douazeci la suta dintre electori, hidra odioasa care a pus mâna pe putere dupa 1989 s-a gândit cu toate capetele sale sa ne pacaleasca cu o oferta ceva mai spectaculoasa. Astfel, cei cu buzunarul pe partea stânga vor sa-l arunce în arena pe Ion Tiriac, iar aia care îsi tin contul pe dreapta, pe Mugur Isarescu. Sper ca nu avem memoria atât de scurta, încât sa nu mai stim ce a facut cel mai tare în tenis parinte de dealer cocainoman, care s-a bucurat de o chirie subventionata pana de curând, desi este cel mai mustacios bancher, cel mai persuasiv vânator de mistreti si cel mai mare colectionar de arta, care-si purta obiectele din patrimoniul national cu trenul peste granita, mai abitir ca regele Carol al II-lea. Dar nici sa trecem cu vederea prestanta domnului Isarescu, care nu era atât de vigilent când s-a prabusit economia în anii 90, desi vorbea si atunci la fel de bine engleza cu accent american, care n-a putut întâmpina falimentul bancilor laice sau religioase. Pai, si atunci, cum sa poata el gestiona o tara? Hidra, neagra, rozalie, cum vreti sa-i spuneti, are, se pare, o criza de inspiratie... Pe cine sa mai pacalesti cu aceeasi Marie tare-n palarie. Apropos de palarie, parca era mai eleganta basca lui nea Ilici... Si ca sa închei, daca partidele care oculteaza, de fapt, acelasi unic PCR condus de esantioanele II si III îsi imagineaza ca si de aceasta data se vor distra cu naivitatea alegatorilor, le atrag atentia ca s-au îngrasat si au lasat garda jos. Se pregatesc multe platforme interesante si libere care sa va strice jucariile, pâna când veti disparea ca un cosmar obositor si promiscuu!

Mircea Badea, un cap de pod

Razboaiele politice se poarta, uneori, si prin jurnalisti. Colegii devin dusmani, unii se multumesc sa câstige cinstit, asumat, iar altii tradeaza spiritul profesiei. Voi fi franc si… subiectiv, întrucât ma voi referi la singuratatea lui Mircea Badea, prietenul meu pe viata, si atacurile concentrate împotriva sa. Îi port un respect profund domnului Cristoiu, dar nu pot sa nu constat implicarea sa într-un joc mediatic. Sunt ani de zile de când domnia-sa strecoara în presa româneasca doua directii aparent ireconciliabile: servirea intereselor doamnei Udrea si apararea lui Adrian Nastase. Poate ca ma însel, dar stau dovada înregistrarile emisiunilor, unde poza în plictisitul introvertit, pâna când enunta predicatul dorit. Apoi, Tolontan, ciudat de informatul gazetar sportiv, care ataca politic, ceea ce ar fi fost bine daca ar fi pornit dintr-un sentiment de impartialitate. Mircea Badea nu este jurnalist, nu face parte din nici o gasca, e impartial, desi uneori da dovada de naivitate..., dar ceea ce este cu adevarat remarcabil ramâne curatenia sa morala. Cunosc, ca mai toti colegii mei de breasla, încercarile prin care trece un personaj incomod, ispitele sau amenintarile, si nu pot sa nu-mi dau jos palaria, felicitându-l pentru optiunea de a se pastra independent si sarac. Da, dintre toti cei care se mândresc cu aceasta calitate de formator de opinie, Badea este printre foarte putinii care nu primesc bani negri. Amintiti-va de episodul în care i s-au oferit 500.000 de euro pentru a încurca anumite jocuri la alegerile locale. Azi, prietenul meu are foarte multi dusmani chititi sa i-o “traga”, dar îi avertizez pe acesti “huligani de presa” ca exista în jurul lui si foarte multi prieteni care, din dragoste de meserie, sunt gata sa-i asigure spatele. Nu te lasa influentat, dragul meu prieten, oricât de negre vor fi lunile urmatoare, lupta aceasta trebuie sa respecte macar o singura regula: informarea corecta a opiniei publice. Si aici, tu ramâi un cap de pod!

Uneori Traian Basescu este chiar Elena Udrea

Desi suna ca un cliseu, se potriveste în context: iarna nu-i ca vara, nici Elena ca Monica! Ei, dar când vine vorba despre Elena, Traian are o emotie bicefala, caci atât mezina, cât si cadâna îi deconspira regelui calcaiul lui Ahile. N-am sa va irosesc timpul cu un sir de rânduri despre cea mai tânara si sexy europarlamentara, ci ma voi apleca, deontologic, asupra turistei sefe, a carei demisie de onoare o asteapta atât opozantii, cât si unii din PD-L. Daca în privinta doamnei Ridzi opinia publica a avut satisfactia scoaterii din joc a unui trisor pe bani publici, din pacate, în ceea ce o priveste pe companioana domnului Cocos, lucrurile se complica, devin opace, abstracte si pe alocuri tenebroase. Nu pot sa nu constat ca este atât de tare doamna Udrea, încât l-a facut pe Ion Cristoiu sa porneasca un razboi împotriva colegului de trust, care, la momentul actual, este cel mai credibil si profesionalist formator de opinie, acelasi Mircea Badea, care rupe audientele si sfideaza bloggerasii. Deci, Elena nu este o mimoza rasfatata, ci dimpotriva, un luptator de forta, diabolic de strâns legata de interese transpartinice, fiind deopotriva familiara cu Nastase, dar si cu Popoviciu sau Becali. Imperiul afacerilor sale poate alimenta conturile campaniilor electorale, iar asta o face puternica. Cine crede ca Elena noastra este doar o figuranta care-l are pe “vino încoa” se însala amarnic. Daca Balzac a scris “madame Bovary sunt eu”, sunt ferm convins ca, în momentele sale de singuratate prezidentiala, marinarul îsi murmura în barba: Eu sunt Elena! Asa cum Olimpian Ungherea a spus ca în spatele lui Adrian Nastase se afla o femeie mult mai puternica decât el, tot asa am putea gândi si despre relatia strict politica intre Basescu si Udrea. Ce-ar face presedintele jucator fara bani de campanie? Recunosc ca eu îmi doresc ca Traian sa mai câstige un mandat, dar dupa ce reuseste sa-si faca curatenie printre paraziti!

24.07.09

Ridzi, Nemirschi, Udrea si banul public

Pe timp de razboi, jafurile se pedepsesc cu moartea de catre tribunale martiale ad-hoc, care dau rezolutia foarte rapid. Pe timp de criza economica, celor care abuzeaza de banul public li se pregateste linsajul mediatic. Si asta este foarte bine, chiar sanatos. Presa nu se poate substitui justitiei, ea nu da verdicte, dar are misiunea importanta de a scoate la lumina toate potlogariile care afecteaza natiunea. Atacul recent la adresa presei al presedintelui Basescu demonstreaza o usoara lipsa de subtilitate. E foarte posibil ca mogulii sa aiba întelegeri oculte cu politicienii, dar de aici pâna la a condamna ziaristii ca sunt tonomate e cale lunga. Asa cum ne dorim cu totii ca politicienii penali sa se racoreasca putin în celule, este firesc ca si jurnalistii corupti sa fie confruntati cu efectele legii. Dar sa revenim la trioul din titlu. Cei trei ministri au o mare si ucigatoare, din punct de vedere politic, problema: justificarea unor sume consistente, cheltuite abuziv sau interesat pe timp de recesiune. Ceea ce nu vor sa priceapa acesti ingineri financiari care au sufocat mersul firesc al economiei romanesti este tocmai schimbarea paradigmelor în întreaga lume. În laboratoarele de la Washington si Bruxelles se imagineaza alte modele de guvernamânt, prin care statele sa-si întareasca sistemele de protectie si securitate tocmai pentru a controla si chiar elimina structurile de tip oligarhic si mafiot. Clanurile care conduc transpartinic Constanta, Dolj, Vrancea, Bucuresti, Cluj, Sibiu etc. se vor confrunta cât de curând cu deconspirarea faptelor lor. Si nu pentru ca autoritatile statului s-au trezit eficiente peste noapte, ci datorita crizei financiare si a strictei monitorizari a fondurilor împrumutate de la FMI si UE. În concluzie, le atrag atentia domnilor Mazare, Vanghelie, Berceanu, Videanu, Klaus Johannis, precum si alti domni sau doamne rafinati si sofisticati pe banii nostri, ca îi asteapta vremuri interesante. Daca tot nu mai avem pâine din pricini economice, macar circul sa fie intens, chiar daca la final se va demonstra gratuit!

16.07.2009

România reprezinta o miza uriasa

Istoria are cutezanta sa nu fie originala prea mult timp, ea ramânând tributara unei ciclicitati, din care omul întelept sa înteleaga macar unde a gresit, pentru a-si netezi cararea catre ziua de mâine. Destinul unei tari mici este, din punct de vedere geostrategic si politic, cam acelasi, daca adaugam aici si ca România se afla exact pe linia mediana care desparte Occidentul de Orient, avem o viziune de ansamblu a mecanismului de care se leaga soarta noastra. În trecut, eram plastilina pe care o modelau Înalta Poarta si Cancelariile Austro-Ungariei, apoi ne-am vazut sculptati în noroi de catre Moscova, iar astazi, influentele si jocurile de interese se împart intre oficialii americani, rusi, evrei, la care se însumeaza si jocurile oligarhice, mafiote. Sa ma explic, tocmai pentru a da moara la apa detractorilor: Basescu a reprezentat un important vector de putere, si anume administratia presedintelui Bush, inaugurând cu persuasiune axa Bucuresti – Londra - Washington, fiind sustinatorul scutului antiracheta pe teritoriul României, fapt care ne-a mai usurat de presiunea de la Kremlin, ale caror interese, prin Kondiakov, au fost girate de catre gasca lui Adrian Nastase, printr-un balet ciudat cu liberalii Tariceanu, Patriciu si uneori Cosmin Gusa, atât de legat ombilical de reprezentatul, în România, al agentiei de presa Rusia Azi. Interesul economic al Israelului, care urmareste atât achizitionarea, uneori frauduloasa de terenuri agricole, dar si intravilane, precum si o stricta monitorizare a activitatilor arabilor, pe care Ceausescu i-a invitat sa studieze în România, iar astazi majoritatea ministrilor, din Siria, Irak, Libia, vorbesc binisor româneste, se afla în sarcina marelui negociator, numit de un jurnalist în trening Guzganul Rozaliu. Sotia lui Mircea Geoana a fost colega cu Michelle Obama, iar relatia fostului ambasador al României în SUA cu liderii democrati este de notorietate. Nimic nou pe frontul de est, sa ne amintim de Mihai Viteazul si sprijinul otomanilor pentru ocuparea tronului, de fanarioti, de razboaiele mondiale, de apartenenta la Pactul de la Varsovia si de NATO. Sigur, astazi si Uniunea Europeana urmareste sa-si întareasca pozitia de negociator între Rusia, SUA si China, prin dezvoltarea economica a tarilor membre. În tot acest hatis uneori ocult, exista si forte interne care apara traditia noastra crestina, bogatiile naturale si mostenirea etnogenetica a unor popoare mari ale istoriei. Scitia este miza pentru care romanii, persii, slavii si-au irosit atâtea armate. Suntem o miza mare si ar trebui sa ne reamintim din când în când ca... iubirea de mosie este un zid, care nu se înfioreaza de nici o faima!

26.06.2009

Tinerii politicieni sunt deja imbatraniti in rele

Lupii tineri au acelasi caracter feroce ca si cei batrani, insa nu si-au rafinat indeajuns tehnica de vanatoare. Nu am nici cea mai mica indoiala ca, imediat dupa 1989, Iliescu & tovarasii au salvat, reabilitat si propulsat esaloanele II si III ale agonizantului PCR in functiile-cheie ale noului stat liber si, de atunci, o mana de fosti activisti il tot maimutaresc pe Ceausescu. Deci, nu mai am nici o asteptare de la acesti indivizi lipsiti de scrupule, onoare si tara, insa, cum este si firesc, imi proiectasem sperantele catre tanara generatie de politicieni. Surpriza neplacuta continua si astazi, in ciuda luciditatii si optimismului meu. Cand ii vad si ascult pe de-alde Riti, Ponta, Corlatean, Boureanu, Orban, Anastase, Turcan, Angela... ma cuprinde aproape instantaneu o neliniste profunda. Tara asa nu are un maine luminos garantat cu acesti robotei lipsiti total de personalitate. Au mostenit toate dogmele intunecate de la seniorii raului: limbaj de lemn, agresivitate stupida, lipsa de viziune si umor, crasa incompetenta, lacomie, ticalosie, dispret fata de valorile nationale, nepasare fata de popor. Si atunci ma minunez ca a mai trecut un mandat si tristetea lui Basescu continua: "Cum se face ca, dupa atatia ani, Romania se vede nevoita sa aleaga dintre doi fosti membri de partid"?, se intreba redundant presedintele... Pai, situatia se cloneaza. Daca in turul al II-lea se vor duela cu carnati, mici si manele Traian Basescu si Mircea Geoana... nu se schimba nimic esential, nu? Crin Antonescu nu ma convinge, e foarte slab pregatit pentru functia suprema, Radu Duda este un fiu de fost mare comunist, asimilat destul de straniu in familia regala, iar restul n-au nici macar teoretic vreo sansa la Cotroceni. Nadejdea in viitoarea generatie biologica de politruci, caci nu putem vorbi la ei despre doctrine, principii, strategii de guvernare, ci doar despre superficialitate si aroganta, paleste cu fiecare prezenta a lor in public. Aproape ca imi sunt mai simpatici Miki Spaga, Mitrea sau Berceanu decat Traian Ungureanu, Cristian Preda sau grasutul cu ochelari tinut pe genunchi de Iliescu, al carui nume imi scapa, dar nici nu vreau sa mi-l amintesc. Si asta nu-i a buna deloc. Nu ne mai ramane de facut decat sa ne rugam Providentei sa le trimita gandul cel bun, caci altfel, la cat de corupt si putred este sistemul, mi-e teama ca ne vom confrunta cat de curand cu un colaps de proportii!

19.06.2009

România, un show pacatos

Becali, Vanghelie, Elena Basescu... sunt alesi democratic! Oprescu, Basescu-tatal, Piedone au trecut testul urnelor... Camioanele cu votanti, strategiile de fraudare, banii strânsi de la clientela politica pentru campanie, la fel ca manipularea mediatica si coruperea sistemelor fundamentale într-un stat... Ei bine, toate acestea se întâmpla într-o tara libera... Poate una dintre cele mai libere! Alegerile au fost libere, dar nu si corecte. Tara este libera, dar nu si fericita. Prin titlu, am vrut sa îmi exprim paradoxala stare în care ma aflu ca simplu spectator al unui show al dracului de departe de cele sfinte! Asemanarea cu formatul de la Antena 1 este izbitor: Capatos span si mucalit, doar zbanghiu nu este, aduce cu Basescu. Stoian, greoi si cu un umor îndoielnic, lipsit de vlaga si de importanta, seamana cu toti presedintii nostri de Senat sau de Camera, iar asistenta blonda, daca s-ar apuca de turism, ar revigora pensionarii de la Baile Olanesti asa cum încearca astazi Elena Udrea. În aceasta democratie mimata lipseste un ingredient obligatoriu bunului gust: calitatea produsului! Ritzi, Pacuraru, Saftoiu... Dan Diaconescu, Nikita, Tarky... Hrebe, a Elodia... cât de bine au ajuns sa semene toate aceste personaje în cautarea unui regizor! Cine monteaza, odata, bine acest spectacol insipid, încât sa mai stârneasca în publicul dezabuzat si obosit vreo reactie? Între Iliuta, numerologul sâsâit, si Boc, omul care vorbeste ca o mitraliera, care minte mai expresiv? Cât de perfect s-au suprapus aceste lumi superficiale... Oare cine a avut interesul ca România politica sa semene ca doua picaturi de apa cu cearta dintre Oana Zavoranu, artista de telenovele si distinsa ei mama, patroana de cimitir? Adica pentru bani?... Daca adaugam la toate aceste puncte de suspensie si faptul ca nici macar mâine nu vom sti care sunt clauzele acordului cu FMI-ul, pe care îl platim tot noi, cei tinuti în ceata, mai ca-mi vine sa ma înscriu în public la celebra si de maxim audienta emisiune: Acces direct!... Ma hotarasc sa pun punct aici, întrucât, de câte ori ma gândesc la toate acestea, ma simt nativ precum Cabral si vulnerabil ca Solcanu...

P.S: Daca am pomenit de Solcanu, sa nu creada cumva Nastase ca l-am uitat!

12.06.2009

Guzganul si tara

În anii ’90, o gasca de baieti destepti a pus mâna pe putere, si iata ca, de atunci, monopolul „cascavalului si al ciolanului” se plimba din stânga (trunchiul FSN-ist) spre dreapta (falanga patriciana). Virusand legislativul, executivul si juridicul, parazitand diferitele organizatii initiatice universale, ierarhizându-se cu tot cu nepoti, verisoare si amante prin administratie, aceasta oculta mafiota a început sa roada de câtiva ani si fondurile europene destinate progresului si emanciparii României. Artizanul acestor combinatii, baiatul care nu clipeste aproape niciodata, se asigura de bunul mers al afacerilor, indiferent de cine vine la putere. Ei, bine însa daca toate organismele au un sistem de aparare împotriva virusilor, sunt ferm convins ca si cel social are anticorpii sai care lupta împotriva parazitilor. Noi, cetatenii care asiguram fondurile bugetului de stat, doar cu ocazia alegerilor avem sansa sa-i promovam sau sa-i trimitem acasa cu o stampila în loc de sut în spate. Smecheria cea mai mare a acestei junte este tocmai aceasta schema, ca oricine câstiga puterea se lasa în cele din urma corupt. Manipulatorul cica ar avea o forta de persuasiune, ceva de speriat... Dragii mei, ce-ar fi sa le dejucam planul acestor papusari, iar la votul de duminica sa trimitem în Parlamentul European niste politicieni tineri, foarte bine pregatiti si care sunt animati de dragoste fata de tara si semeni. Bun, ma veti întreba, cum îi depistam pe acestia? Dupa ochi, fereastra sufletului... Candidatii apar pe bannere, au pozele publicate peste tot, îi vedem zilnic la televizor. Cititi-i în profunzime! Pâna acum, smecherasii ne-au tinut în ignoranta si ne-au manipulat dupa bunul lor plac. Demascându-l pe fatarnic, îi mai diminuam puterea! Singurul pâna acum care s-a luat, macar declarativ, de piept cu sistemul ticalosit a rostit în ultima sa cuvântare un adevar: „Stiu ca majoritatea romanilor nu este reprezentata de nici un partid”, dar a cerut populatiei votul pentru europarlamentare, motivând ca astfel putem proba interesul nostru pentru aceasta constructie. E corect, dar mai întâi, cu toate pârghiile pe care le are, sa-i invite pe acesti întunecati corupti si meschini la plimbare în pustie! Sa nu mai auzim nimic despre ei si despre conspiratiile lor puturoase!

05.06.2009

Sodoma, Gomora si Casa Poporului

Cand te uiti in ochii majoritatii politicienilor romani, ai surpriza sa constati ca „nu e nimeni acasa”. Nici un licar, nici o sclipire, ci doar o privirea cenusie, inexpresiva, de peste mort, care nu clipeste. Bun, va veti intreba, ce specie de peste are pleoape? Cel de apa tulbure. Undeva, din malul de pe fundul lacului, cativa inalti demnitari ai tarii apar pe luciul sticlei de televizor, in Parlament, pe la Guvern; se joaca arogant cu fundul, si apoi sunt santajati pana pierd alegerile, altii, mai liberali in opinii, isi etaleaza caltabosul fie in filmari cu tehnica operativa, ca in cazul „Remesul mai mult alearga”, sau mai nou „Pacurariul onanist, cand munceste (manual) nu-i trist!”. Desi personajele sunt cam aceleasi, s-a schimbat mult modalitatea de a face politica in Romania. Daca in tineretea lor smecherii de astazi participau disciplinat si entuziast la mitinguri, avand pancarte cu cel mai iubit fiu al poporului si cu savanta lui sotie, astazi devin mai naturali la parada gay! Pe unde umbla, doamnelor si domnilor indiferent de sex, barbatii tarii? Unde sunt luptatorii pentru dreptate, onoare si tara? Prin ce sutiene si asternuturi de matase ii gasim pe cei capabili sa-si asume destinul colectiv. Oare atat de putreda sa fi ajuns aceasta tagma de derbedei, incat sa semene leit cu masele de paraziti dezumanizati si corupti din orasele damnate ale Vechiului Testament? Anul acesta, ca si cum nimic odios nu s-a intâmplat in acesti tristi douazeci de ani de monopol politic, trupurile liderilor, in care de mult nu mai locuieste spiritul, vin sa se gudure, libidinos, torcand grotesc la picioarele alegatorilor, cersind votul, mintind, aratandu-ne unghiutele curate puse peste batista destinata, initial, tambalului. Poate ca a venit vremea sa ne scuturam putin de bube, si, asemeni ingerului care a pustiit Sodoma si Gomora, sa lasam si noi o urma atomica in Casa Poporului. Desigur, nu incit la violenta nucleara, ci la vointa nestramutata de a face cu adevarat curatenie prin vot!

29.05.2009

Cel bun, cel rau, cel urât

În pelicula cu acelasi titlu, al minunatului Sergio Leone, confruntarea pe viata si pe moarte se derula într-un triunghi, exact ca în filmul nostru, regizat de Sergiu Nicolaescu, dupa 1989, numai ca titlu s-a schimbat în „Triunghiul Mortii”. Mi-au rasarit, sub chelie, aceste comparatii cinefile, vizionând schimbul de replici intre Basescu, Geoana si Antonescu, deci, m-am întrebat daca România condusa de unul dintre ei va fi vie sau inerta? Va las pe dumneavoastra sa-i asezati pe cei trei prezidentiabili, în ordinea din titlu, asa cum doriti, pe mine ma intereseaza doar sa gasiti si raspunsul la chestiune. Adaug câteva ingrediente, scriind în continuare ce îmi displace la cei trei. Lui Traian îi reprosez ca prin modelul sau de succes i-a asezat printre laureatii politicii dâmbovitene pe alde Becali si Vanghelie. Sa ma explic: pai, daca seful statului înjura, se suie ametit la volan, râde zgomotos, vorbeste tare, cu alte cuvinte este cam lipsit de maniere, atunci cum sa nu capete aripi si niste golanasi cu aere de academicieni! La Mircea îmi displace total lipsa de inconsecventa, ba ofera fiecarui roman întors din exilul economic 20.000 de euro, ba se plânge sindicatelor ca nu exista bani pentru marirea salariilor profesorilor. Mi se pare prea docil si prea cuminte fata de Înalta Poarta de sub Statuia Libertatii. Crin ma ingrijoreaza prin dependenta discreta fata de cei care se afla în spatele succesului financiar al lui Patriciu, iar de cazacioc si de kalinka ne-am cam saturat. Bine, desigur se vor grabi sa ma-njure diciplinatii postatori de comentarii platiti de partide, dar cine sa ne reprezinte interesele: Radu? Vadim Tudor? Vedeti ca, ori ce am face, nu scapam de aceasta liga, aceleasi personaje... cât despre Vadim, ne-am dumirit ca între farmecul intelectual si potenta politica este o diferenta ca între stilou si o biata mina de 0,5. În concluzie, cred ca nu putem sa schimbam personajele, ci doar putem sa ne rugam Providentei sa-i lumineze pe astia pe care îi avem. Iar noi sa ne concentram cu atentie si, unde semnalam primii ochi în care luceste umanitate si bun-simt, acolo sa stampilam. Exista si solutia amendarii prin absenta, însa e paguboasa în contextul legii. Asadar, sa-l votam pe cel întelept! Atunci când va deveni asa!

22.05.2009