Faptul ca pentru prezidiul pesedist se bat mai multi candidati, nu dezvaluie din pacte, faptul ca mostenitorii partidului comunist s-au maturizat in democratie, ci ca s-a acutizat lupta dintre grupurile de interese, manate in dinamica, de aceeasi lacomie in fata banului public, aceeasi sete de putere discretionara si, aproape pentru toti eligibilii teama de justitie. Adrian Nastase, a scapat, pana acum de solitudinea melancolica a bancii acuzatilor sprijinindu-se de si pe politic. Sa nu uitam, cate bete in roate au pus parlamentarii ridicarii imunitatii! Geoana, daca-si pierde autoritatea de lider va fi nevoit sa raspunda unor intrebari contondente:
- Proveninta unei averi cam luxuriante pentru o familie de pseudo-bugetari.
- Cheltuirea banilor din campanie.
- Interesul din ce in ce mai concentrat spre grupuri de bussines rusesti.
Miron Mitrea, excelent organizator pare atras de o posibila acostare a PSD-ului, langa PD-L si UDMR, intr-un viitor apropiat, la guvernare, deci „foamea” nu este ideologica si doctrinara ci mult mai prozaic-pantecoasa: accesul la resurse. Singurul intelectual, in sensul unei profunde auto-psihanalize, Cristian Diaconescu, pare ghidat de interese mai elevate. Poate tocmai din acest motiv este dezorientat. Intelege ca este varianta cea mai onorabila in fruntea unui partid social-democrat, care se vrea de influenta europeana, nu kominternista, dar stie foarte bine ca nu are puterea de a ordona structurile de putere din teritoriu. Hrebenciuc, va cadea in picioare, e prea destept si rutinat in jocuri de culise, ca sa aiba emotii. Ce bine si de sanatos ar fi ca alternativa unei guvernari de dreapta sa fie o stanga umanista, insa pana acolo mai e cale lunga si pentru locul mecanicului de locomotiva se bat, din nefericire, niste domni atat de...superficiali.
