Caracatita si zambetul batranului edec

Reteaua Voicu este pojghita crapata a unui iceberg amenintat de inclazirea globala. Sub palpairile “flacarii violete”, grupurile inghetate intr-o mentalitate de clan mafiot incep sa naduseasca. Basescu, pare a se tine de cuvant. “Ciracii” PD-L, Gutau, Solomon, urmati in curand de cativa baroni locali ultra notorii dau bronzul exotic inapoi in umbra si la racoarea celulelor. Noptile sunt agitate si pentru Vanghelie, Hrebenciuc, Dumitru Iliescu, Adrian Nastase. Suveica tip “Cosa Nostra” prin care inalti demnitari , magistrati, politisti si functionari publici au fraternizat inspirati de bani murdari incepe sa se desire sub gheara de pisica (salbatica) a serviciilor secrete. Aparitia convorbirilor dintre plutonierul cu uniforma de general, Catalin Voicu si securistii de trista amintire deghizati in judecatori si procurori, Costiniu, Jipa and co. reprezinta semnalul dat autoritatilor , ca reforma statului a inceput. Si cum este firesc, trebuie inlaturate, mai intai cangrenele care ameninta insusi sistemul imunitar al tarii. Insa raul fundamental, coroziv si molipsitor se va rarefia dupa condamnarea in justitie a autorilor morali ai Sistemului Ticalosit: Ion Iliescu si Adrian Nastase. Si oricat, vor incerca cei doi rusofili sa se ascunda sub covorul imunitatii , din punct de vedere public, imaginea lor se va sifona teribil in urmatoarele luni, cand vor aparea in mass-media stenogramele unor discutii la ceas de taina dintre cei doi si agenti de influenta straini de NATO si UE. Generalul Catalin Voicu, se inscrie in profilerul facut de Lombroso escrocului-servant, adica acel personaj care-si circumscrie actiunile interesului unui stapan. Cand vom afla cine este beneficiarul porcariilor acestei caricaturi umane, vom intelege ca bisturiul necrutator al reabilitarii statului national si unitar Roman a atins zona maligna. Cu ceva timp in urma, Virgil Magureanu a iesit in public comentand anumite miscari asemanatoare si a afirmat: “Cine are minte sa priceapa. Se inchide cercul!” Astazi incepem sa intelegem ce-a vrut a zice “Sarpele cu ochelari”!

foto preluata de pe www.hultan.files.wordpress.com

Ponta-avatarul lui Nastase

Congresul PSD, viu, dinamic, pe alocuri grobian, cu accente "de manelizare" cu vrajitoare care intorc calcarosul la osul puterii, cu Adrian Nastase nedezlipit de turul panatalonilor lui Ponta. E, acum este si greu, cand "micul Titulescu" a crescut pe genunchii seniorului din Cornu sa se ma jeneze de respiratia parfumata a herladicului, focusata in ceafa de proaspat presedinte; mi-au lasat impresia clara ca stanga romana este macinata doar de teama, de interese, de meschinarii si orgolii, de lupta oarba pentru puteri efemere. Nimic doctrinar, nimic filosofic. Social-democratia de la noi traieste, azi implozia produsa de proprii oligarhi. E dificl sa reprezinti paturile defavorizate, cand liderii partidului, s-au inbuibat doua decenii din banii publici. Geoana, in ciuda faptului ca nici jogging nu mai face singur, din teama de a ajunge al doilea, era figura cea mai frecventabila, avea aerul cel mai modern si retorica cea mai putin gaunos-lemnoasa. Sigur, asocierea cu cel care il imita pe Bendeac i-a fost fatala. Liderii de stanga europeni se raporteaza uneori la evanghelie, nu la Vanghelie si asta, un fost diplomat ar fi trebuit sa stie! Acum a pierdut. Restauratia Iliesciano-Nastasista a inceput brutal si vertiginos imediat dupa congres. Ponta, jenat vizibil de proximitatea baronilor Oprisan, Nicusor Constantinescu, plin de ciuda ca acelasi Marian, conte de Bragadiru ii va sta in coasta ca vicepresedinte, stie ca nu are nici o sansa de reforma sau restructurare a partidului guvernat de clanuri mafiote. Regret, ca nu-mi inspira incredere, politicienii din generatia mea, dar vazandu-i in dinamica pe d'alde Gusa, Lavina Sandru, Corlatean sau altii de prin PNL si PD-L, aproape ca imi lipsesc Petre Roman, Gelu Voican sau Ion Diaconescu. A, si daca am pomenit despre Diaconescu sa scriu trei randuri si despre Cristian. Mi-a placut decizia de a se retrage, precum si sprijinul pentru Mircea Geoana. Denota caracter, consecventa si lipsa de procupare pentru propriul pantec. Ati observat ca este aproape singurul pesedist fara burta si gusa? In concluzie, PSD-ul a murit, traisca PSD-ul, sau ca sa-l citez pe un socialist autentic, M. Sadoveanu, acest partid este "locul unde nu s-a intamplat nimic!"

Viroza intestinala din P.S.D

De ce nu imi place Victor Ponta? Poate ca nu am incredere in pupilele nastasiene, poate ca "micul Titulescu" s-a dovedit mult mai apropiat de Zaroni (ministru de externe comunist, uns de Gheorghe Gheorghiu Dej)prin lipsa de viziune si de program, poate ca intuiesc sforile care-l anima si-l salta pe scena politica.De ce cred ca Mircea Geoana poate conduce un partid noroios precum PSD-ul? Are atuul experientei jocurilor din culise, a parcurs "cei zece mii de kilometri" prin intestinele partidului, controleaza, per ansmablu baroniada locala, a comis suficiente erori ca sa se maturizeze si a reusit un dialog civilizat cu galbenii lui Crin Antonescu. Ei bine, desi imi displace profund batranul-vejnic tanar V.Ponta si ma convinge seriozitatea lui M.Geoana, sunt convins ca pentru democratia interna din confederatia de gasti, urmase ale celulelor pcr-iste, ar fi foarte sanatos sa castige chalangerul. Geoana prea s-a osificat, prea a inceput sa semene comportamental cu Adrian Nastase, prea se lasa sedus de Vanghelie, chiar mai ceva decat Ludovic de Richelieu.Ponta, desi lipsit de calitati vine cu o filosofie ceva mai pragmatica. Are infatisarea unui socialist european, nesodomizand limba romana, precum mult hulitul maestru de ceremonii Vanghelie si, mai ales, are interesul sa evolueze, sa confirme, sa intre pe lista viitorilor prezidentiabili, fara sa aibe complexul urias al incaruntitului Geoana. Dupa cum bine se observa, situatia pesedista e incalcita rau, iar asta nu poate sluji decat puterii. Asa ca, la congresul de sambata, social-democratii au sansa sa se trezeasca sau ghinionul de a se fragmenta.

poza:www.retusuri.blogspot.com

In PSD a inceput goana dupa himere

Faptul ca pentru prezidiul pesedist se bat mai multi candidati, nu dezvaluie din pacte, faptul ca mostenitorii partidului comunist s-au maturizat in democratie, ci ca s-a acutizat lupta dintre grupurile de interese, manate in dinamica, de aceeasi lacomie in fata banului public, aceeasi sete de putere discretionara si, aproape pentru toti eligibilii teama de justitie. Adrian Nastase, a scapat, pana acum de solitudinea melancolica a bancii acuzatilor sprijinindu-se de si pe politic. Sa nu uitam, cate bete in roate au pus parlamentarii ridicarii imunitatii! Geoana, daca-si pierde autoritatea de lider va fi nevoit sa raspunda unor intrebari contondente:

1. Proveninta unei averi cam luxuriante pentru o familie de pseudo-bugetari.
2. Cheltuirea banilor din campanie.
3. Interesul din ce in ce mai concentrat spre grupuri de bussines rusesti.

Miron Mitrea, excelent organizator pare atras de o posibila acostare a PSD-ului, langa PD-L si UDMR, intr-un viitor apropiat, la guvernare, deci „foamea” nu este ideologica si doctrinara ci mult mai prozaic-pantecoasa: accesul la resurse. Singurul intelectual, in sensul unei profunde auto-psihanalize, Cristian Diaconescu, pare ghidat de interese mai elevate. Poate tocmai din acest motiv este dezorientat. Intelege ca este varianta cea mai onorabila in fruntea unui partid social-democrat, care se vrea de influenta europeana, nu kominternista, dar stie foarte bine ca nu are puterea de a ordona structurile de putere din teritoriu. Hrebenciuc, va cadea in picioare, e prea destept si rutinat in jocuri de culise, ca sa aiba emotii. Ce bine si de sanatos ar fi ca alternativa unei guvernari de dreapta sa fie o stanga umanista, insa pana acolo mai e cale lunga si pentru locul mecanicului de locomotiva se bat, din nefericire, niste domni atat de...superficiali.

Tinerete fara batranete si politica fara mortaciuni

Motto: Pacat ca seniorii au uitat versurile lui Alecsandri: "La rasaritu-ti falnic, inchin al meu apus..."

Schimbarea la fata nu are doar un caracter mistic, ci presupune toate evolutiile, de la profan la sacru, de la dictatura la democratie de la retrograd la progresist. Asa ca ar trebui sa privim cu mai multa detasare incercarea de improspatare a fetei politice. Desi are abia doua decenii, politica romaneasca seamana cu o baba despletita si deslanata care se piaptana sub clar de luna plina cand tara arde. Aparitia lui Honorius Prigoana in peisajul electoral are darul de a aduce putin gerovital in tesuturile celulitice si pline de riduri ale circumsciptiei sectorului 1. In ciuda tuturor criticilor care s-au napustit asupra juniorului, ofense care sunt adresate, mai degraba tatalui sau, celebrul plici man – Prigoana sr., premierul Boc s-a infatisat public la brat cu tanarul candidat pentru deputatie indurand cu stoicism cotoarele de varza, rosiile stricate si ouale clocite aruncate catre podium prin metafore slab articulate de catre Ludovic Orban si Radu Stroe, contracandidatul serios, incruntat... plictisitor. Acuza de manelizare generalizata pe care PD-L-ul o pune la cale spre indobitocirea poporului roman se bucura si de sprijinul unor campanii mediatice sustinute, macar pe doua posturi de televiziune de stiri, asta pe langa impolitetea unor analisti sau realizatori care suspecteaza intreg electoratul basescian, adica peste jumatate din populatia cu drept de vot a Romaniei, de un IQ redus. Suspiciunea, lipsa totala de credibilitate au facut ca toate actiunile politice sa ni se para desprinse din teoria conspiratiei. Va marturisesc sincer ca il cunosc foarte bine pe Honorius. Este un tip inteligent, cu simtul umorului bine dezvoltat, studios si extrem de serios in ceea ce-si propune. Sunt convins ca nimeni care are cel putin trei neuroni activi nu-si risca intreaga cariera politica debutand execrabil, atat timp cat nu are alte interese conexe. Baiatul are bani, face business pe cont propriu, detine proprietati in S.U.A. si are studii in management politic, cu diplome ceva mai serioase decat cele obtinute la Spiru Haret. Cred ca merita macar respectul aratat contracandidatului sau. In rest, va decide electoratul, care in orice democratie obtine ceea ce merita!

„Violet” Hrebenciuc s-a fript ca Icar

Se mai naruie un mit. Cel al „ combinatorului”. E[ecul r`sun`tor al staff-ului vejnicului medaliat cu...argint, Mircea Geoan`, sub]irimea argumentelor false: frauda, copii batu]i, arhive secrete folosite dupa bunul plac [i \n interes meschin, strategiile oculte discutate \n ceas tainic cu jurnali[ti-[antaji[ti n-au mai func]ionat turul acesta. Peste brandul „Hrebenciuc” se a[terne un bine meritat praf al uit`rii. Se ridica voci articulate,chiar in PSD, care-i contest` utilitatea la panoul cu butoanele care controleaza banii si func]iile partidului. Era Iliescu, N`stase, Hrebenciuc repeta versurile lui Alexandri: „La rasaritu-]i falnic, inchin al meu apus” [i, desigur, realizeaz` ca majoritatea romanilor nu se mai lasa fraieri]i, atat de u[or. Am ajuns la maturitate. Avem deja 20 de ani de la rena[tere! Un alt fel de politica se prefigureaza in zorii noului mandat. Cea a reconcilierii, iar dac` politicienii tuturor partidelor vor \n]elege, \n sfar[it, ca avem o singur` Romanie, un singur popor [i acela[i ideal de progres material [i spiritual, vom ajunge in Europa pe locul meritat cu prisosin]`. Ne-au demonstrat-o Mircea Eliade, Cioran, Culianu...[i mul]i al]ii. Pre[edintele, pare ca s-a maturizat primul, nici atat de hulitul Geoan` n-a r`mas insensibil la tem`. {i Crin Antonescu pare determinat sa se implice, al`turi de liberali, intr-un program de construc]ie na]ional`. Poate, c` for]a spiritului a modelat pu]in interiorul intregii clase politice, scuturat` de rezultatul scrutinului , dar mai ales de penibilul situa]iei \n care s-au plasat Geoana [i echipa lui. Dar s` nu ne \mb`tam cu apa chioar`, apropo de Cotrocieni, s` a[tept`m vigilen]i desf`[urarea de energii. Revenind la metoda „hrebeniciunista”, putem trage concluzia c` filosofia [mecheriei se apropie de atingerea limitei competen]ei, ca urmeaz` s` se topeasc`, iar din cenu[a ei s` ias` un program nou, bazat pe compen]`, moral` [i spiritual`. Lumea se schimb`, [i noi, vrem nu vrem, cu ea!

Mascariciul politic se pregateste de pensie

Cea mai patetica si inutila figurina politica în aceste alegeri abracadabrante a fost si sper ca nu va mai fi de acum înainte Corneliu Vadim Tudor. Un batrân meschin, turbulent, mincinos si paranoid. Este incredibil ca un fost candidat în turul al II-lea, în 2000, care se apropia de patruzeci de procente, fiind de atunci, numai în opozitie, sa decada la un pricajit de cinci la suta. Eroare fundamentala de management politic. În timp ce UDMR-ul ramâne o cheie la guvernare, un partid national care ar fi putut imbratisa doctrina lui Bratianu, „Prin noi însine!”, zace în agonie în afara parlamentului, plimbându-si liderul de la ridicol la penibil. Pacat ca bardul, mare amator de teologie, danseaza dupa cum îi cânta fumatorul din port-tigaret, cu cornite si papion negru de prestidigitator batrân. Si-a vândut constiinta patriotica pentru un loc în Parlamentul European, lânga Gigi Becali, pe care l-a porcait ca la usa cortului, asa ca un bun crestin ce se pretinde. Fiecare aparitie a lui este demna de mila, iar personajul, altminteri un intelectual, merita compasiune. Pacat ca este atât de egocentric, încât nu realizeaza ca îsi omoara încet partidul, de care România chiar are nevoie. Vadim, de altfel, bun prieten cu raposatul meu tata, pe care-l cunosc de când îl masa cu buzele pe dorsal pe Eugen Barbu, ar trebui sa înteleaga ca rolul unui maestru este de a-si transforma discipolii în maestri mai buni decât el. Astazi, pe lânga domnia sa se afla cel putin doi oameni politici pe care-i apreciez: Codrin Stefanescu, mai erudit, mai stilat si mult mai normal la cap decât tribunul agitat, si Marius Marinescu, care, când nu arunca pahare cu apa în figura unor doamne cu ciocul mic sub nasul mare, este un foarte bun si onest om de partid. Daca mitomanul ar avea toate circumvolutiunile active, i-ar pasa sefia partidului unui tânar, s-ar retrage în templul pavat cu intelepciune al seniorului si s-ar preocupa de renasterea unui partid national sanatos si erudit. Însa domnia sa ne-a obisnuit cu diagnosticul: un închipuit sabotat de catre C.I.A, F.S.B, MOSSAD si extraterestrii. Noapte buna, domnule Vadim, desi somnul ratiunii naste specimene asa baloase ca dumneavoastra.
P.S:. Am scris acest editorial exact în maniera pamfletara pe care o considerati brandul Alcibiade. Si stiti de ce, domnule V.C.? Pentru ca stiu ca va oftica pâna la umflarea gusei si bulbucarea ochilor! Hi, hi... Mafia, medicamentele...

poza: www.retusuri.blogspot.com