Caracatita si zambetul batranului edec

Reteaua Voicu este pojghita crapata a unui iceberg amenintat de inclazirea globala. Sub palpairile “flacarii violete”, grupurile inghetate intr-o mentalitate de clan mafiot incep sa naduseasca. Basescu, pare a se tine de cuvant. “Ciracii” PD-L, Gutau, Solomon, urmati in curand de cativa baroni locali ultra notorii dau bronzul exotic inapoi in umbra si la racoarea celulelor. Noptile sunt agitate si pentru Vanghelie, Hrebenciuc, Dumitru Iliescu, Adrian Nastase. Suveica tip “Cosa Nostra” prin care inalti demnitari , magistrati, politisti si functionari publici au fraternizat inspirati de bani murdari incepe sa se desire sub gheara de pisica (salbatica) a serviciilor secrete. Aparitia convorbirilor dintre plutonierul cu uniforma de general, Catalin Voicu si securistii de trista amintire deghizati in judecatori si procurori, Costiniu, Jipa and co. reprezinta semnalul dat autoritatilor , ca reforma statului a inceput. Si cum este firesc, trebuie inlaturate, mai intai cangrenele care ameninta insusi sistemul imunitar al tarii. Insa raul fundamental, coroziv si molipsitor se va rarefia dupa condamnarea in justitie a autorilor morali ai Sistemului Ticalosit: Ion Iliescu si Adrian Nastase. Si oricat, vor incerca cei doi rusofili sa se ascunda sub covorul imunitatii , din punct de vedere public, imaginea lor se va sifona teribil in urmatoarele luni, cand vor aparea in mass-media stenogramele unor discutii la ceas de taina dintre cei doi si agenti de influenta straini de NATO si UE. Generalul Catalin Voicu, se inscrie in profilerul facut de Lombroso escrocului-servant, adica acel personaj care-si circumscrie actiunile interesului unui stapan. Cand vom afla cine este beneficiarul porcariilor acestei caricaturi umane, vom intelege ca bisturiul necrutator al reabilitarii statului national si unitar Roman a atins zona maligna. Cu ceva timp in urma, Virgil Magureanu a iesit in public comentand anumite miscari asemanatoare si a afirmat: “Cine are minte sa priceapa. Se inchide cercul!” Astazi incepem sa intelegem ce-a vrut a zice “Sarpele cu ochelari”!

foto preluata de pe www.hultan.files.wordpress.com

Ponta-avatarul lui Nastase

Congresul PSD, viu, dinamic, pe alocuri grobian, cu accente "de manelizare" cu vrajitoare care intorc calcarosul la osul puterii, cu Adrian Nastase nedezlipit de turul panatalonilor lui Ponta. E, acum este si greu, cand "micul Titulescu" a crescut pe genunchii seniorului din Cornu sa se ma jeneze de respiratia parfumata a herladicului, focusata in ceafa de proaspat presedinte; mi-au lasat impresia clara ca stanga romana este macinata doar de teama, de interese, de meschinarii si orgolii, de lupta oarba pentru puteri efemere. Nimic doctrinar, nimic filosofic. Social-democratia de la noi traieste, azi implozia produsa de proprii oligarhi. E dificl sa reprezinti paturile defavorizate, cand liderii partidului, s-au inbuibat doua decenii din banii publici. Geoana, in ciuda faptului ca nici jogging nu mai face singur, din teama de a ajunge al doilea, era figura cea mai frecventabila, avea aerul cel mai modern si retorica cea mai putin gaunos-lemnoasa. Sigur, asocierea cu cel care il imita pe Bendeac i-a fost fatala. Liderii de stanga europeni se raporteaza uneori la evanghelie, nu la Vanghelie si asta, un fost diplomat ar fi trebuit sa stie! Acum a pierdut. Restauratia Iliesciano-Nastasista a inceput brutal si vertiginos imediat dupa congres. Ponta, jenat vizibil de proximitatea baronilor Oprisan, Nicusor Constantinescu, plin de ciuda ca acelasi Marian, conte de Bragadiru ii va sta in coasta ca vicepresedinte, stie ca nu are nici o sansa de reforma sau restructurare a partidului guvernat de clanuri mafiote. Regret, ca nu-mi inspira incredere, politicienii din generatia mea, dar vazandu-i in dinamica pe d'alde Gusa, Lavina Sandru, Corlatean sau altii de prin PNL si PD-L, aproape ca imi lipsesc Petre Roman, Gelu Voican sau Ion Diaconescu. A, si daca am pomenit despre Diaconescu sa scriu trei randuri si despre Cristian. Mi-a placut decizia de a se retrage, precum si sprijinul pentru Mircea Geoana. Denota caracter, consecventa si lipsa de procupare pentru propriul pantec. Ati observat ca este aproape singurul pesedist fara burta si gusa? In concluzie, PSD-ul a murit, traisca PSD-ul, sau ca sa-l citez pe un socialist autentic, M. Sadoveanu, acest partid este "locul unde nu s-a intamplat nimic!"

Viroza intestinala din P.S.D

De ce nu imi place Victor Ponta? Poate ca nu am incredere in pupilele nastasiene, poate ca "micul Titulescu" s-a dovedit mult mai apropiat de Zaroni (ministru de externe comunist, uns de Gheorghe Gheorghiu Dej)prin lipsa de viziune si de program, poate ca intuiesc sforile care-l anima si-l salta pe scena politica.De ce cred ca Mircea Geoana poate conduce un partid noroios precum PSD-ul? Are atuul experientei jocurilor din culise, a parcurs "cei zece mii de kilometri" prin intestinele partidului, controleaza, per ansmablu baroniada locala, a comis suficiente erori ca sa se maturizeze si a reusit un dialog civilizat cu galbenii lui Crin Antonescu. Ei bine, desi imi displace profund batranul-vejnic tanar V.Ponta si ma convinge seriozitatea lui M.Geoana, sunt convins ca pentru democratia interna din confederatia de gasti, urmase ale celulelor pcr-iste, ar fi foarte sanatos sa castige chalangerul. Geoana prea s-a osificat, prea a inceput sa semene comportamental cu Adrian Nastase, prea se lasa sedus de Vanghelie, chiar mai ceva decat Ludovic de Richelieu.Ponta, desi lipsit de calitati vine cu o filosofie ceva mai pragmatica. Are infatisarea unui socialist european, nesodomizand limba romana, precum mult hulitul maestru de ceremonii Vanghelie si, mai ales, are interesul sa evolueze, sa confirme, sa intre pe lista viitorilor prezidentiabili, fara sa aibe complexul urias al incaruntitului Geoana. Dupa cum bine se observa, situatia pesedista e incalcita rau, iar asta nu poate sluji decat puterii. Asa ca, la congresul de sambata, social-democratii au sansa sa se trezeasca sau ghinionul de a se fragmenta.

poza:www.retusuri.blogspot.com

In PSD a inceput goana dupa himere

Faptul ca pentru prezidiul pesedist se bat mai multi candidati, nu dezvaluie din pacte, faptul ca mostenitorii partidului comunist s-au maturizat in democratie, ci ca s-a acutizat lupta dintre grupurile de interese, manate in dinamica, de aceeasi lacomie in fata banului public, aceeasi sete de putere discretionara si, aproape pentru toti eligibilii teama de justitie. Adrian Nastase, a scapat, pana acum de solitudinea melancolica a bancii acuzatilor sprijinindu-se de si pe politic. Sa nu uitam, cate bete in roate au pus parlamentarii ridicarii imunitatii! Geoana, daca-si pierde autoritatea de lider va fi nevoit sa raspunda unor intrebari contondente:

1. Proveninta unei averi cam luxuriante pentru o familie de pseudo-bugetari.
2. Cheltuirea banilor din campanie.
3. Interesul din ce in ce mai concentrat spre grupuri de bussines rusesti.

Miron Mitrea, excelent organizator pare atras de o posibila acostare a PSD-ului, langa PD-L si UDMR, intr-un viitor apropiat, la guvernare, deci „foamea” nu este ideologica si doctrinara ci mult mai prozaic-pantecoasa: accesul la resurse. Singurul intelectual, in sensul unei profunde auto-psihanalize, Cristian Diaconescu, pare ghidat de interese mai elevate. Poate tocmai din acest motiv este dezorientat. Intelege ca este varianta cea mai onorabila in fruntea unui partid social-democrat, care se vrea de influenta europeana, nu kominternista, dar stie foarte bine ca nu are puterea de a ordona structurile de putere din teritoriu. Hrebenciuc, va cadea in picioare, e prea destept si rutinat in jocuri de culise, ca sa aiba emotii. Ce bine si de sanatos ar fi ca alternativa unei guvernari de dreapta sa fie o stanga umanista, insa pana acolo mai e cale lunga si pentru locul mecanicului de locomotiva se bat, din nefericire, niste domni atat de...superficiali.

Tinerete fara batranete si politica fara mortaciuni

Motto: Pacat ca seniorii au uitat versurile lui Alecsandri: "La rasaritu-ti falnic, inchin al meu apus..."

Schimbarea la fata nu are doar un caracter mistic, ci presupune toate evolutiile, de la profan la sacru, de la dictatura la democratie de la retrograd la progresist. Asa ca ar trebui sa privim cu mai multa detasare incercarea de improspatare a fetei politice. Desi are abia doua decenii, politica romaneasca seamana cu o baba despletita si deslanata care se piaptana sub clar de luna plina cand tara arde. Aparitia lui Honorius Prigoana in peisajul electoral are darul de a aduce putin gerovital in tesuturile celulitice si pline de riduri ale circumsciptiei sectorului 1. In ciuda tuturor criticilor care s-au napustit asupra juniorului, ofense care sunt adresate, mai degraba tatalui sau, celebrul plici man – Prigoana sr., premierul Boc s-a infatisat public la brat cu tanarul candidat pentru deputatie indurand cu stoicism cotoarele de varza, rosiile stricate si ouale clocite aruncate catre podium prin metafore slab articulate de catre Ludovic Orban si Radu Stroe, contracandidatul serios, incruntat... plictisitor. Acuza de manelizare generalizata pe care PD-L-ul o pune la cale spre indobitocirea poporului roman se bucura si de sprijinul unor campanii mediatice sustinute, macar pe doua posturi de televiziune de stiri, asta pe langa impolitetea unor analisti sau realizatori care suspecteaza intreg electoratul basescian, adica peste jumatate din populatia cu drept de vot a Romaniei, de un IQ redus. Suspiciunea, lipsa totala de credibilitate au facut ca toate actiunile politice sa ni se para desprinse din teoria conspiratiei. Va marturisesc sincer ca il cunosc foarte bine pe Honorius. Este un tip inteligent, cu simtul umorului bine dezvoltat, studios si extrem de serios in ceea ce-si propune. Sunt convins ca nimeni care are cel putin trei neuroni activi nu-si risca intreaga cariera politica debutand execrabil, atat timp cat nu are alte interese conexe. Baiatul are bani, face business pe cont propriu, detine proprietati in S.U.A. si are studii in management politic, cu diplome ceva mai serioase decat cele obtinute la Spiru Haret. Cred ca merita macar respectul aratat contracandidatului sau. In rest, va decide electoratul, care in orice democratie obtine ceea ce merita!

„Violet” Hrebenciuc s-a fript ca Icar

Se mai naruie un mit. Cel al „ combinatorului”. E[ecul r`sun`tor al staff-ului vejnicului medaliat cu...argint, Mircea Geoan`, sub]irimea argumentelor false: frauda, copii batu]i, arhive secrete folosite dupa bunul plac [i \n interes meschin, strategiile oculte discutate \n ceas tainic cu jurnali[ti-[antaji[ti n-au mai func]ionat turul acesta. Peste brandul „Hrebenciuc” se a[terne un bine meritat praf al uit`rii. Se ridica voci articulate,chiar in PSD, care-i contest` utilitatea la panoul cu butoanele care controleaza banii si func]iile partidului. Era Iliescu, N`stase, Hrebenciuc repeta versurile lui Alexandri: „La rasaritu-]i falnic, inchin al meu apus” [i, desigur, realizeaz` ca majoritatea romanilor nu se mai lasa fraieri]i, atat de u[or. Am ajuns la maturitate. Avem deja 20 de ani de la rena[tere! Un alt fel de politica se prefigureaza in zorii noului mandat. Cea a reconcilierii, iar dac` politicienii tuturor partidelor vor \n]elege, \n sfar[it, ca avem o singur` Romanie, un singur popor [i acela[i ideal de progres material [i spiritual, vom ajunge in Europa pe locul meritat cu prisosin]`. Ne-au demonstrat-o Mircea Eliade, Cioran, Culianu...[i mul]i al]ii. Pre[edintele, pare ca s-a maturizat primul, nici atat de hulitul Geoan` n-a r`mas insensibil la tem`. {i Crin Antonescu pare determinat sa se implice, al`turi de liberali, intr-un program de construc]ie na]ional`. Poate, c` for]a spiritului a modelat pu]in interiorul intregii clase politice, scuturat` de rezultatul scrutinului , dar mai ales de penibilul situa]iei \n care s-au plasat Geoana [i echipa lui. Dar s` nu ne \mb`tam cu apa chioar`, apropo de Cotrocieni, s` a[tept`m vigilen]i desf`[urarea de energii. Revenind la metoda „hrebeniciunista”, putem trage concluzia c` filosofia [mecheriei se apropie de atingerea limitei competen]ei, ca urmeaz` s` se topeasc`, iar din cenu[a ei s` ias` un program nou, bazat pe compen]`, moral` [i spiritual`. Lumea se schimb`, [i noi, vrem nu vrem, cu ea!

Mascariciul politic se pregateste de pensie

Cea mai patetica si inutila figurina politica în aceste alegeri abracadabrante a fost si sper ca nu va mai fi de acum înainte Corneliu Vadim Tudor. Un batrân meschin, turbulent, mincinos si paranoid. Este incredibil ca un fost candidat în turul al II-lea, în 2000, care se apropia de patruzeci de procente, fiind de atunci, numai în opozitie, sa decada la un pricajit de cinci la suta. Eroare fundamentala de management politic. În timp ce UDMR-ul ramâne o cheie la guvernare, un partid national care ar fi putut imbratisa doctrina lui Bratianu, „Prin noi însine!”, zace în agonie în afara parlamentului, plimbându-si liderul de la ridicol la penibil. Pacat ca bardul, mare amator de teologie, danseaza dupa cum îi cânta fumatorul din port-tigaret, cu cornite si papion negru de prestidigitator batrân. Si-a vândut constiinta patriotica pentru un loc în Parlamentul European, lânga Gigi Becali, pe care l-a porcait ca la usa cortului, asa ca un bun crestin ce se pretinde. Fiecare aparitie a lui este demna de mila, iar personajul, altminteri un intelectual, merita compasiune. Pacat ca este atât de egocentric, încât nu realizeaza ca îsi omoara încet partidul, de care România chiar are nevoie. Vadim, de altfel, bun prieten cu raposatul meu tata, pe care-l cunosc de când îl masa cu buzele pe dorsal pe Eugen Barbu, ar trebui sa înteleaga ca rolul unui maestru este de a-si transforma discipolii în maestri mai buni decât el. Astazi, pe lânga domnia sa se afla cel putin doi oameni politici pe care-i apreciez: Codrin Stefanescu, mai erudit, mai stilat si mult mai normal la cap decât tribunul agitat, si Marius Marinescu, care, când nu arunca pahare cu apa în figura unor doamne cu ciocul mic sub nasul mare, este un foarte bun si onest om de partid. Daca mitomanul ar avea toate circumvolutiunile active, i-ar pasa sefia partidului unui tânar, s-ar retrage în templul pavat cu intelepciune al seniorului si s-ar preocupa de renasterea unui partid national sanatos si erudit. Însa domnia sa ne-a obisnuit cu diagnosticul: un închipuit sabotat de catre C.I.A, F.S.B, MOSSAD si extraterestrii. Noapte buna, domnule Vadim, desi somnul ratiunii naste specimene asa baloase ca dumneavoastra.
P.S:. Am scris acest editorial exact în maniera pamfletara pe care o considerati brandul Alcibiade. Si stiti de ce, domnule V.C.? Pentru ca stiu ca va oftica pâna la umflarea gusei si bulbucarea ochilor! Hi, hi... Mafia, medicamentele...

poza: www.retusuri.blogspot.com

Votati cu inima !

Campanie electorala in cimitir

Discordia sora, ceva mai elevata a scandalului rasuceste pe toate partile omul politic roman aflata in campanie, precum autopsierul cadavrul, dupa bunul lui plac. Exista o similitudine intre politician si hoit: lipsa licarului din ochi.Recunosc, sunt un colectionar de zambete si priviri luminoase si-mi place sa deslusesc caractere studiind chipuri si gesturi. Daca ati face si dumneavoastra acest exercitiu haios urmarindu-i pe membrii partidelor aflate in razboi, v-ati simti ca in videoclipul Thriller al lui Michael Jakson, urmariti de niste zombie iesiti din catacombele PSD-ului, PNL-ului si, o vai, ale PD-L-ului. Livizi, reci si deseori, vineti de furie soldatii inregimentati politic isi arunca ineptii puturoase si cu un efort urias de vitalitate isi lauda favoritii. Singurul care este viu, si asta trebuie sa ne dea de gandit este Basescu. Da, e limpede motivul. El i-a omorat pe toti. Si pe Roman si pe Ciorbea, pe taranisti si liberali, dar sa admitem si ca pe Nastase. Pana astazi cred ca este meritul sau cel mai important daca nu cumva singurul. I-a asasinat desigur si pe ai sai. Pe Blaga l-a ridiculizat in alegerile pentru Bucuresti, pe Boc l-a umplut de rusine lasndu-l, cat e el de mititel, cu poponetul intre doua fotolii ministeriale. Lista macelului continua caci dansul este criminal politic in serie. Pe Vadim l-a scos din parlament, iar pe Crin l-a abandonat intre foarfecele abil manuite de Hrebenciuc.Asadar, domnule presedinte, ati ramas singurul supravietuitor, un fel de Sergiu Nicolaescu al referendumurilor, dar sa stiti, ca nu va mai priveste nimeni. Am trait atat de bine, incat ne-am dus la culcare in loc cu verdetea unde nu mai exista nici intristare, nici suspin. Adica, in Romania noastra individuala, unde, credeti-ma nici unul dintre domniile voastre nu existati! Ganditi-va ca cereti votul unor oameni care va privesc cu ochii sticlosi!

Romania scoasa la talcioc pentru un pumn de...ruble!

Pilda talharului de pe cruce, precum si cea a lui Saul care devine Paul, ma incurajeaza sa cred in recuperarea ratacitului si asezarea lui pe Calea cea dreapta. Dezbaterile lui Basescu cu Antonescu si a acestuia cu Geoana mi-au dat cateva raspunsuri satifacatoare intrebarilor mele legate de viitorul politic al Romaniei. Faptul ca nici o formatiune nu poate guverna singura si, prin urmare, are nevoie de o alianta ii face pe ravnitorii fotoliului de la Cotroceni sa nu bata campii fara masura. O fac, dar totusi in limitele comunicarii. Sunt aproape convins ca atat presedintele in functie, cat si cel al liberalilor au inteles naturaletea unei viitoare guvernari de dreapta in defavoarea unei aliante contra naturii cu acelasi PSD nereformat, tributar sforarilor care au implemntat in Romania dictatura coruptiei. Curtoazia si sarmul intalnirii dintre Antonescu si Basescu a avut ca antonimie sterilitatea dialogului intre liberal si liderul pesedist. Vizita incognito la Moscova a liderului cu o soacra, ceva mai puternica, chiar decat a fost Dana Nastase alimenteaza tunurile democrat liberalilor si pe cele ale caror ghiulele le procura, pe filiera franceza, Dinu Patriciu. Atat Traian, cat si Crin se concentraza la unison pe o campanie de bun simt. Geoana cu suita lui de agitatori se straduieste machiavelic, adica scuzand toate mijloacele pentru atingerea scopului sa intre in turul doi, ca dupa 22 noiembrie sa-i taie fata marinarului cu sprijinul tuturor perdantilor din primul tur. Dar se va intepa in propria-i teapa ascutita cu satare arabesti de Hrebenciuc, prietenul Haysamului si al Taherulu, pentru ca este evidenta orientarea ocupantului locului trei catre refacerea Aliantei D.A. Face ce face, jucatorul si trage cartile cele mai convenabile, nefacand propriu zis nimic ci profitand de greselile adversarilor. Etalarea de smecherie a lui Bogdan Chiriac in fata unor microfoane ascunse si pledoaria lui ca Geoana fura din banii dedicati campaniei, secretul relatiei dintre Geoana si ofiterul G.R.U Boris Golovin il pozitioneaza pe liderul celor trei trandafiri intepatori intr-o pozitie vulnerabila. In momentul de fata si pana la aparitia altor dosare de la D.G.I.P.I-ul semper fidelis lui Vanghelie, PSD-ul pierde teren. Si asta nu-i neaparat rau! Avem nevoie de un partid social democrat puternic, insa fara nucleul infractional care a pus in cele doua mandate ale lui Iliescu, tara pe butuci. Nu-mi displace Mircea Geoana, m-a umplut de bucurie cand i-a trimis inspre derizoriu pe d’alde Nastase & co, insa daca ar fi reusit sa se rupa de contagiosii guzgani rozalii, ar fi avut drumul deschis catre presidentie. Deocamdata, nu pare altceva decat un captiv de fatada manipulat de o gasca oculto-penala! Nu ma innebuneste Basescu, nu ma convinge Crin Antonescu, dar n-as vrea ca Romania sa devina kaufland, adica o tara de vanzare, caci sa nu uitam: Rusia nu face cadouri!

Don Vitto Corleone, Rosca Stanescu, Bogdan Chiriac si trandafirii intepatori

Pe lang` rolul s`u democratic, campaniile electorale postdecembriste sunt [i ni[te teribile revelatoare de caracter. {i pentru c`, \n Romania, \nc` nu se \ntalnesc doctrine, programe, idei ci totul se bazeaz` pe neantizarea adversarului, atmosfera general` devine una pestilen]ial`. Ins`, neajunsul cel mai mare \n aceast` confruntare, tip vidanj`, \l constituie faptul, c` pe alocuri, presa si jurnali[tii \[i parasesc func]ia impar]ial` trecand direct \n tab`ra unora dintre actan]i. In lupta pentru putere [i implicit pentru...”ca[caval” particip` azi, ca [i ieri, dar sper din tot sufletul c` nu [i maine, pe post de [antaji[ti unele nume marcante ale presei libere. S` facem un salt \n trecut [i sa ne reamintim moartea misterioas` a lui Dumitru Tinu [i legaturile sale cu puterea. |n sfîr[it, în mai multe situaţii, jurnali[tii sau diver[i comentatori politici au fost obligaţi s` abordeze problema rela]iilor ambigue dintre mass-media [i politic şi, implicit, tema corup]iei din pres`. De aici am putut afla c`, de regul`, dup` alegeri, formatorii [i liderii de opinie, care molf`ie cuvinte \n interesul partidelor sau al grupurilor de interese conexe politicii sunt recompnsa]i baban din banul public: nu este vorba atît despre cei care au devenit purt`tori de cuvînt ai pre[edinţiei, prim-ministrului sau altor mini[tri, ci despre cei care au primit demnit`]i politice [i administrative,precum Bogdan Teodorescu, Ionuţ Popescu, Liviu Mihaiu sau ambasadori, consuli, euro-parlamentari consilieri ca Traian Ungureanu, Sever Voinescu sau Catalin Avramescu. Concluzia pe care o putem desprinde din episodul \n care Bogdan Chiriac si Ro[ca St`nescu se joac` de-a don Vitto Corleone cu C`t`lin Macovei, [eful A.N.I este cat se poate de simpl` [i de trist`: c`inele de paz` al democra]iei s-a umplut de jigodie, iar presa, ca ori ce putere con]ine \n ea \ns`[i morbul corup]iei. A[adar, s` fim corec]i. Lupta impotriva vechilor [i uratelor noastre metehne trebuie s` se transforme in deratizare [i pentru to]i profitorii de fonfleuri!

Oreste Teodorescu

Votati deratizarea!

Esti un cetatean activ al Romaniei. Muncesti, platesti taxe si impozite, sustii salariile functionarilor, asadar esti un cotizant la stat. Clasa politica, innebunita dupa putere, isi perinda actantii prin fata ta, precum vanzatorii de vite de odinioara, numai ca oborul a devenit, azi, televizorul. Bun, sa mergem mai departe. Constati ca pe banii tai, statul se umfla, iar bugetul cu cele mai multe taxe din UE se acopera cu celulita. Ba mai mult decat atat, pe umerii tai s-au cocotat niste scandalagii care te cearta ca te-ai scarbit, ca nu mai vrei sa votezi. In loc sa se schimbe ei, ar vrea sa te oblige prin lege sa-i stampilezi. Partidele politice, fara nici o exceptie, reprezinta interesele a maximum cinci procente din populatie, adica a membrilor si clientelei. Deci ar fi firesc, in conditiile actuale, ca toti cei care nu se simt satisfacuti de proiectele si de managementul puterii, mai ales ca banii lor vor fi tezaurizati, cam de aceiasi insi, pe care ii cunoastem pana in abisurile lor sufletesti, de atata amar de vreme, sa nu se prezinte la vot. Cu absenteism 95 la suta, orice politician care nu vrea sa primeasca rosii la baza perucii sau spituri in sacral se reconverteste profesional. Si daca tot au devenit experti in condus, poate in locul mastilor de responsabil, patriot, specialist, tehnician, democrat isi vor pune singura masca autentica, definitorie pentru ei, cea de bandit! Ar fi mult mai onest. La douazeci de ani de rutina democratica ne aflam, din pacate, exact in punctul de unde am plecat: statul este dusmanul numarul unu al cetateanului. Nici un politician de pana acum nu si-a asumat reformarea structurala, eliminarea incompetentilor si a coruptilor. Pana la urma, singura datorie a statului fata de contribuabili este aceea de a asigura un cadru legislativ eficient si de a se asigura ca legile sunt respectate, iar Romania isi pastreaza intacte suveranitatea si siguranta nationala. Din pacate, in spatele sintagmei, inca se mai ascund niste rozatori obezi care macina tot ce apuca de prin cotloanele bugetului.

In basmul asta avem doar balaurul, Fat-Frumos lasandu-se corupt de la inceput

Hidra politica ramane pe pozitii pentru ca toate capetele ei gandesc la unison: prezervarea privilegiilor sitemului ticalosit! O tema fundamentala pe care o promoveaza Basescu este reforma statului. Si, evident, gaseste si retrograzii care i se opun. Acestia sunt satelitii care graviteaza in jurul lui Iliescu, aceasta planeta pustie a cripto-comunismului. In acest sens, cu ceva timp in urma, presedintele a condamnat crimele sistemului de inspiratie moscovita, iar astazi le reproseaza parlamentarilor ca nu vor sa devina mai supli. De-a lungul celor doua decade de presa libera, s-a consemnat pana acum diagnosticul metastazei in care agonizeaza costisitor structurile statului, iar vinovati nu sunt profesionistii sistemului, functionarii sau alti slujbasi care tin totusi pe linia de plutire Romania, ci politicienii lipsiti de viziune, patriotism si inteligenta. Retorica prezidentiala ar fi fost foarte buna daca era dublata si de actiuni concrete. Traian Basescu, daca realmente si-a asumat rolul de catalizator al modernizarii statului roman, ar fi trebuit deja sa-si restructureze propriul partid, singurul aflat astazi la putere! Asteptam de la el ceva mai mult aplomb in slefuirea, pana la transparenta, daca era cazul, a ministrilor blonzi atat la propriu, cat si la figurat: Ridzi si Udrea. Altminteri nu pot sa-l cred pana la capat. Ma bucura referendumul pentru imputinarea costumelor scumpe care imbraca trupuri puhave si moravuri ieftine, imi place polemica impotriva coruptilor, mogulilor, fostilor securisti deveniti printr-un acid joc al sortii miliardari in euro, fostilor activisti P.C.R, deveniti astazi cosilieri ai partidelor istorice, insa cei cinci ani de mandat prezidential nu probeaza decat vorbe. Sistemul este la fel de incremenit si greoi, ca in 90, legile proprietatii nu produc efecte pentru titularii de drept, ci au imbogatit clientela drepturilor litigioase, si aici Basescu, in calitatea (neprobata, din pacate) de edil, este la fel de vinovat ca si predecesorii sau urmasii sai. Crin Antonescu parea promitator, pana la propunerea ca premier a lui Klaus Johannis, acest sarmant escroc, prejudiciator al bugetului statului roman, cu cateva sute de milioane de euro. Exista cateva dosare pe rol care pot dovedi afirmatiile mele. Geoana nu poate iesi din bezna „combinatiilor” atat timp cat portavoce ii este unul de teapa lui Vanghelie, iar Oprescu ne amuza nedorind sa-si faca publica lista cu sustinatorii financiari. Grea decizie votul din noiembrie! Chinuitoare, chiar, dar necesara!

Les trois graces

Stie ca greseste, dar se scuza...
Stie ca greseste dar se ascunde...

Stie ca greseste dar nu vrea sa auda...

foto:Silvana Armat
sursa: www.badorgood.com

Vicepresedintele SUA, întâmpinat indecent de cei trei crai de la Rasarit

Vizita vicepresedintelui american Biden surprinde factorii decizionali din România într-o postura relativ penibila. Fara guvern, cu doi tehnocrati pseudo-premieri, din care unul este sustinut de o majoritate parlamentara ad-hoc, dar suspectat de o relatie obscura cu serviciile secrete germane, suspectat de fapte penale în câteva dosare pe rol, iar celalalt incapabil sa-si croiasca o echipa executiva fara sprijin politic, dar sustinut de un presedinte, acuzat în mai multe rânduri de grave abateri de la regula jocului democratic. Fara sa picam în capcana teoriei conspiratiei, putem admite, daca ne pastram rezerva de inteligenta, ca asperitatile pietrei brute dintr-o tara mititica sunt slefuite de sculptorii unei Înalte Porti. Ne amintim de fanariotii girati de Istanbul, de comunistii bolsevizati la Kremlin, reprezentati cu cinste si astazi la vârful piramidei politico-economice, si nu putem sa-i uitam pe puternicii lui Basescu, mângâiat pe cheliuta de Bush Jr. Ma rog, din pacate pentru el, administratia Obama nu este interesata de un presedinte atât de jucator pe malul lacului rusesc. Asadar, înaltul reprezentant de la Washinghton se va întâlni cu triunghiul de forte reprezentat la vârf de Traian, pentru care sida este mai sanatoasa decât hrebenciucul, de Mircea al carui nas înfloreste în campaniile electorale mai ceva ca al lui Buratino si la dreapta de Crin, ingenuu si naiv precum fecioara cu himenul reparat. Ce-i vor spune cei trei crai de la Rasarit prelungirii lui Obama la Bucuresti? Va conta în economia alegerilor prezidentiale punctul de vedere american? În cazul lui Nastase, de acum cinci ani, se pare ca da… Nu putem face abstractie de ciudata coincidenta, Biden vine în România în debutul ostilitatilor pentru Cotroceni, desi Obama i-a transmis lui Basescu, prin ambasadorul de la Bucuresti, ca se va întretine cu… viitorul presedinte. Ce s-o fi întâmplat între timp? Se asigura cumva americanii ca baietii destepti si ascunsi de pe la noi au înteles bine mesajul? Sau poate le va spune domnul Biden primilor trei candidati cu sanse sa fie mai atenti pe cine propun la panoul butoanelor, caci umbla un zvon difuz printre jurnalisti, ca serviciile secrete rusesti s-ar bucura nespus daca unul dintre cei doi premeieri fara scaun si fara guvern va ajunge la Palatul Victoria. Ne asteapta decizii importante!

Dictatura coruptiei

De sub bolta din sticla mata, politicienii, indiferent de gasca de provenienta, rumega cuvinte fara semnificatii, lasand in preajma lor, pe langa balele halemice, si rumegus. Totul este din lemn la acesti scrobiti la guler, dar gaunosi la suflet: limbajul, tartacuta si, mai ales, nasul, evident ca al lui Pinocchio, ilustrul lor parinte. Oamenii astia sunt rupti definitiv de realitatile omului simplu. De la dimensiunea milioanelor de euro furate de la buget, democratii, pesedistii, liberalii, udemeristii ne privesc straniu, ca niste exploratori, gandacul translucid. Cum sa cred in mitul lui Johannis cand el este prietenul tuturor: Basescu a dormit la el acasa, Nastase, cand era premier, l-a cultivat cu asiduitate pentru talentul sau de a deschide usile Cancelariei germane, Tariceanu ii facea temenele? Neamtul are un spate lat, capabil sa mascheze aceleasi matrapazlacuri care i-au imbogatit pe cei care ne-au confiscat Revolutia. Si sper ca primarul Sibiului este suficient de inteligent sa nu le faca jocul. Si acum, revenind la oile noastre negre, candidatii la prezidentiale. Ati auzit la vreunul dintre ei programe, strategii, solutii viabile pentru iesirea din situatia economica precara? Dupa doua decenii de asa-zisa democratie, ar fi trebuit ca dezbaterile electorale sa aiba o miza serioasa, nu numai injurii si flegme. De ce ne mai miram ca peste saptezeci de procente dintre romani nu vor sa voteze? Basescu si PD-L-ul sunt izolati si marginalizati astazi pe scena politica, insa tare mi-e teama ca sobolanii rozalii sau mai cenusii isi freaca deja mainile la gandul mierii care curge din robinetele puterii, in ciuda amenintarii cu neplata pensiilor si salariilor bugetarilor. Guvernul Boc ? a fost, in cel mai bun caz, catastrofal, mandatul prezidential, in a doua sa parte, a fost agitat si total neproductiv, dar sa nu uitam ca pe banca de rezerva se pregatesc niste oameni pe care ii cunoastem: un Geoana sef peste cei mai nesatui baroni locali, un Crin care pastoreste un partid vinovat de inalta coruptie, in cazul Sterling, un Oprescu gargaragiu si populist, secondat de niste fosti secretari de partid comunist si securisti obositi. M-am hotarat sa nu mai scriu nimic despre Vadim si Becali, caci imi pierd timpul si imi uzez tastele laptopului. Abia daca vor face impreuna zece procente… Cine ne poate salva de aceasta monstruoasa dictatura a coruptiei. Nimeni, in afara de fiecare dintre noi, nemaiacceptand sa fim mintiti si prostiti!

Candidatii la prezidentiale, masti gaunoase si paguboase

În aceasta campanie avem candidati cu o imagine publica superioara partidelor de provenienta si un „independent” sustinut de retrograzii pesedisti, în frunte cu Octav Cozmanca. Nu va grabiti sa ma contraziceti, ca Geoana este depasit de procentul partidului sau, caci nu vorbesc despre intentia de vot, ci despre perceptie. Basescu are verb, tupeu si îsi pastreaza sarmul public, dar gestioneaza un guvern ridicol, nascut din rândurile unui partid ticalosit în combinatiile lui Berceanu, Blaga, Videanu. Crin Antonescu, subtire, civilizat, cu aer european, este sustinut de un partid cameleon, care se pretinde liberal, desi îi are la butoane pe Bogdan Olteanu, nepotul Giselei Vass, falanga importanta a lui Ceausescu, Puiu Hasotti, Morega, baroni locali tenebrosi. Geoana, vorbitor fluent a doua limbi de circulatie, diplomat de cariera, sustinut de democratii lui Obama, dar mai ales de Hillary Clinton, este tributar unui partid condus de Vanghelie, Mazare, Hrebenciuc, Mitrea si care înca îi mai tine în formol pe d'alde Iliescu si Nastase. Oprescu, asa-zisul independent, membru marcant al PSD-ului pâna la candidatura de la primarie, legat ocult de interesele unor gulere albe, gen Bobic, Bitner, Petrache, Vadim Tudor-tribunul, pastorul fostilor securisti, tinut captiv de grupuri de generali si colonei anacronici, depasiti de noile directii de dezvoltare planetara. Despre Becali nu scriu pentru ca el nu exista. Este o marioneta dirijata fie de Hrebenciuc, fie de Basescu, dupa bunul lor plac. Ne place sau nu, acesta este tabloul scenei politice, în preambulul scrutinului pentru Cotroceni. Daca suprapunem brambureala politica peste haosul social: greve, mitinguri, manifestari de protest, ne cuprinde o îngrijorare profunda. Cine este beneficiarul degringoladei? Cine trage spuza pe turta lui? Bizar, dar câstigatorii nu sunt din România. Partidele se macelaresc între ele, bugetarii se lupta între ei pentru un trai decent, iar angajatii din mediul privat nu înteleg de ce trebuie sa plateasca prin impozite, toate gaurile negre din buget. Faceti oameni buni ceva! Stiu eu, sa începem prin definitia datoriei?

De ce nu trebuie sa câstige Geoana sau Basescu alegerile

De câte ori ma gândesc la PSD, si va asigur ca mi se întâmpla foarte rar, îmi vine în minte o glumita obraznica. Cica niste baieti saraci care cerseau la biserica sunt întrebati de o doamna sub batic: mai, dar voi n-aveti tata? Iar ei raspundeau: cum sa nu, tuturor celor care umbla cu mama, noi le spunem tata! Pai, da! Sub mandatul autoritarului Basescu, cersetorii puterii din partidul-mafiot condus de subrezelul Geoana, dar caliti în rele de cucuveaua moscovita Iliescu si armasarul efeminat, Nastase, ba s-au gudurat pe lânga liberali, ba pe lânga fratii lor vitregi democrati, doar, doar or pune si ei sublingual, mierea puterii. Si au reusit. Dar iata ca astazi se retrag în cochilie. Basescu se bucura, dar nu întelege ca de data aceasta a pierdut! Ce naiba nu-si mai aminteste episodul premergator campaniei din 1996! Guvernul comunistoid condus în deriva de Vacaroiu-Saniuta devenise sinonim cu crima organizata. Daca Iliescu ar fi câstigat alegerile, atât el, cât si partidul sau monstruos ar fi iesit definitiv de pe scena istoriei. Asa ca, prinzându-se de schema, ca prosti nu sunt, doar ticalosi, au acceptat, înca din 1995, sa piarda alegerile în favoarea Conventiei, pe care avea s-o distruga mai târziu, marinarul vejnic belicos, Traian Basescu. Apoi, în 2004, guvernul pesedistului cult, cizelat, dar lacom si gaunos Nastase devenise sinonim cu Mafia gulerelor albe. Daca ar fi câstigat el, astazi, PSD-ul ar fi întrecut trista performanta a taranistilor de a pica sub 3 la suta. Partidul s-a repliat, a pierdut, dar a guvernat bine-mersi, atât cu liberalii manechinului Tariceanu, cât si împreuna cu ceata lui Pitigoi, mic la stat, mic la sfat, mare …t, Emil Boc. Apropo, asa se spune în turceste la rahat. Asadar, Trainelul nostru, hârsâit în smecherii portuare, nu a ajuns înca la subtilitatea diabolica a gastii pesediste. Sansa lui ca politician este sa lase puterea. L-a uzat prea mult, l-a tocat si l-a umplut de antonimul cuvioseniei populare. Daca doreste sa supravietuiasca, atât el, cât si oglinda sa deformata, PD-L, atunci ar trebui sa învete tainica si eficienta lectie PSD-ista! …ista mamii ei de politica!

poze: www.retusuri.blogspot.com

Intre comunisti si liberali se joaca libertatea cuvantului

Vreau sa fiu transant, frust, lipsit de nuante si subtilitate. Cand scrii despre politica romaneasca, artificiile diplomatice nu-si mai gasesc locul. Iata cum vad, din globul meu de sticla, tabloul campului de lupta pe care se infrunta cele doua tabere. Imi bazez argumentatia atat pe faptele si actiunile beligerantilor pro- si anti-Basescu, dar studiez atent si fizionomiile actantilor. Inainte, insa, un apel la istorie. De la inceputurile sale, miscarea liberala neaosa a grupat oameni bogati, onerosi poate, dar care insa s-au straduit sa respecte minimele reguli democratice, iar comunistii ai caror urmasi sunt astazi pesedistii si pedelistii, ca doar nu suntem toti niste naivi uituci sa nu ne amintim de trunchiul FSN-ist din care provin ambele partide, sunt bine organizati, disciplinati, dar pusi pe capatuiala. Vi-l amintiti pe socialistul Nastase cu ale lui n case? Sau pe prietenul pensionarilor Ion Iliescu, cu ceasul lui de 20.000 de euro? Ori de bugetarul Basescu, cu fetele lui milionare in euro, sau pe baronii locali? Insa, un singur lucru ii diferentiaza pe comunistoizi de liberali. Primii dispretuiesc democratia si nu-si ascund deloc sictirul. Cat de libera era presa in regimul Nastase? Azi, Basescu a reusit o alta performanta nasoala (sper ca nu se ofenseaza la termen intelectualii fara opera, care traiesc libertatea pe banii statului). A scos presa din rolul ei de observatoare obiectiva si de a patra putere independenta intr-un stat democratic si a aruncat-o in lupta ca pe niste mercenari fara scrupule. Daca ar fi fost cu adevarat un presedinte atent sa pastreze echilibrul intre forte, se asigura ca presa ramane neimplicata in jocul partinic. Turnirul dintre Ciutacu si Moraru, atacurile mai mult sau mai putin voalate la adresa lui Mircea Badea nu-i fac cinste unui aparator al democratiei. Dreapta este la fel de corupta ca si stanga, uitam greu ce rafting s-a facut sub mandatul Constantinescu, dar presa a ramas o forta. Sub odioasa guvernare Boc-Geoana avem o problema! Daca domnul Traian Basescu constata trist in campania cu Nastase ca bietul popor, la aproape doua decenii de la controversatul 1989, se vede nevoit sa aleaga intre doi fosti comunisti, de ce am repeta, in noiembrie, aceeasi psihodrama? M-am grabit sa-mi scriu naduful, acum cat inca se mai poate.

Traian Basescu, condamnat sa intre în cursa electorala

Foarte sanatos pentru democratie este ca o „clica” sa nu zaboveasca mai mult de un mandat la tabloul de comanda. În ciuda atasamentului sau total pentru Putere, pâna si „iluminatul” Iliescu a înteles, în 1996, sa lase frâiele. Astfel, oligarhia nu va detine monopolul absolut, ci doar unul fragmentat. În fata unei vointe oculte, dar ferme, însusi „maltezul” Adrian Nastase a înghitit în sec si s-a retras dupa rezultatele celui de-al doilea tur, în 2004. Nefiind strain de sistemul de dominare a lumii, mai putin elevatul Traian Basescu, trecut si el prin marele filtru al politicii mondiale, a înteles, desigur, mesajul presedintelui Obama. Oricât de mult îsi doreste puterea, Basescu stie ca ea se câstiga doar prin bunavointa unei Înalte Porti. Asa cum soarta voievozilor se decidea la Constantinopole, a secretarilor generali de partid comunist la Moscova, astazi, destinul politic al presedintilor tarilor NATO este hotarât în Biroul Oval. Este evident, pentru orice observator atent, ca nehotarârea lui Basescu de a se declara înscris în cursa electorala tine de un calcul subtil, care nu are nici o legatura cu sondajele. Ceea ce este însa periculos, absenta unei voci sonore care sa arate cu indexul golaniile încurajeaza în sistem crima organizata si infractionalitatea. Sa nu uitam cât a proliferat mafia sub regimurile Iliescu. Desigur, Basescu a fost doar o voce, un bufon a carui misiune a fost sa amuze opinia publica, s-o linisteasca, caci daca ar fi fost cu adevarat un cruciat al democratiei si al normalitatii, scapa de cei câtiva golani odiosi care-i asigurau camarila PDL-ista! Traian Basescu nu are prieteni, nici în structura interna, nici în diplomatiile mondiale, iar publicul, în setea lui inertiala de a tine cu învingatorii, se dezice constant de perdanti, cu alte cuvinte, daca Baselu pierde mandatul sau nu se înscrie în cursa, îl asteapta zile mai negre decât pe Nastase, plimbat ca un catelus de plus roz printre hienele de la Parchet. Din pacate, în anul de gratie 2009, ne vedem iar damnati sa mergem la vot fara nici o speranta!