„Violet” Hrebenciuc s-a fript ca Icar

Se mai naruie un mit. Cel al „ combinatorului”. E[ecul r`sun`tor al staff-ului vejnicului medaliat cu...argint, Mircea Geoan`, sub]irimea argumentelor false: frauda, copii batu]i, arhive secrete folosite dupa bunul plac [i \n interes meschin, strategiile oculte discutate \n ceas tainic cu jurnali[ti-[antaji[ti n-au mai func]ionat turul acesta. Peste brandul „Hrebenciuc” se a[terne un bine meritat praf al uit`rii. Se ridica voci articulate,chiar in PSD, care-i contest` utilitatea la panoul cu butoanele care controleaza banii si func]iile partidului. Era Iliescu, N`stase, Hrebenciuc repeta versurile lui Alexandri: „La rasaritu-]i falnic, inchin al meu apus” [i, desigur, realizeaz` ca majoritatea romanilor nu se mai lasa fraieri]i, atat de u[or. Am ajuns la maturitate. Avem deja 20 de ani de la rena[tere! Un alt fel de politica se prefigureaza in zorii noului mandat. Cea a reconcilierii, iar dac` politicienii tuturor partidelor vor \n]elege, \n sfar[it, ca avem o singur` Romanie, un singur popor [i acela[i ideal de progres material [i spiritual, vom ajunge in Europa pe locul meritat cu prisosin]`. Ne-au demonstrat-o Mircea Eliade, Cioran, Culianu...[i mul]i al]ii. Pre[edintele, pare ca s-a maturizat primul, nici atat de hulitul Geoan` n-a r`mas insensibil la tem`. {i Crin Antonescu pare determinat sa se implice, al`turi de liberali, intr-un program de construc]ie na]ional`. Poate, c` for]a spiritului a modelat pu]in interiorul intregii clase politice, scuturat` de rezultatul scrutinului , dar mai ales de penibilul situa]iei \n care s-au plasat Geoana [i echipa lui. Dar s` nu ne \mb`tam cu apa chioar`, apropo de Cotrocieni, s` a[tept`m vigilen]i desf`[urarea de energii. Revenind la metoda „hrebeniciunista”, putem trage concluzia c` filosofia [mecheriei se apropie de atingerea limitei competen]ei, ca urmeaz` s` se topeasc`, iar din cenu[a ei s` ias` un program nou, bazat pe compen]`, moral` [i spiritual`. Lumea se schimb`, [i noi, vrem nu vrem, cu ea!

Mascariciul politic se pregateste de pensie

Cea mai patetica si inutila figurina politica în aceste alegeri abracadabrante a fost si sper ca nu va mai fi de acum înainte Corneliu Vadim Tudor. Un batrân meschin, turbulent, mincinos si paranoid. Este incredibil ca un fost candidat în turul al II-lea, în 2000, care se apropia de patruzeci de procente, fiind de atunci, numai în opozitie, sa decada la un pricajit de cinci la suta. Eroare fundamentala de management politic. În timp ce UDMR-ul ramâne o cheie la guvernare, un partid national care ar fi putut imbratisa doctrina lui Bratianu, „Prin noi însine!”, zace în agonie în afara parlamentului, plimbându-si liderul de la ridicol la penibil. Pacat ca bardul, mare amator de teologie, danseaza dupa cum îi cânta fumatorul din port-tigaret, cu cornite si papion negru de prestidigitator batrân. Si-a vândut constiinta patriotica pentru un loc în Parlamentul European, lânga Gigi Becali, pe care l-a porcait ca la usa cortului, asa ca un bun crestin ce se pretinde. Fiecare aparitie a lui este demna de mila, iar personajul, altminteri un intelectual, merita compasiune. Pacat ca este atât de egocentric, încât nu realizeaza ca îsi omoara încet partidul, de care România chiar are nevoie. Vadim, de altfel, bun prieten cu raposatul meu tata, pe care-l cunosc de când îl masa cu buzele pe dorsal pe Eugen Barbu, ar trebui sa înteleaga ca rolul unui maestru este de a-si transforma discipolii în maestri mai buni decât el. Astazi, pe lânga domnia sa se afla cel putin doi oameni politici pe care-i apreciez: Codrin Stefanescu, mai erudit, mai stilat si mult mai normal la cap decât tribunul agitat, si Marius Marinescu, care, când nu arunca pahare cu apa în figura unor doamne cu ciocul mic sub nasul mare, este un foarte bun si onest om de partid. Daca mitomanul ar avea toate circumvolutiunile active, i-ar pasa sefia partidului unui tânar, s-ar retrage în templul pavat cu intelepciune al seniorului si s-ar preocupa de renasterea unui partid national sanatos si erudit. Însa domnia sa ne-a obisnuit cu diagnosticul: un închipuit sabotat de catre C.I.A, F.S.B, MOSSAD si extraterestrii. Noapte buna, domnule Vadim, desi somnul ratiunii naste specimene asa baloase ca dumneavoastra.
P.S:. Am scris acest editorial exact în maniera pamfletara pe care o considerati brandul Alcibiade. Si stiti de ce, domnule V.C.? Pentru ca stiu ca va oftica pâna la umflarea gusei si bulbucarea ochilor! Hi, hi... Mafia, medicamentele...

poza: www.retusuri.blogspot.com

Votati cu inima !

Campanie electorala in cimitir

Discordia sora, ceva mai elevata a scandalului rasuceste pe toate partile omul politic roman aflata in campanie, precum autopsierul cadavrul, dupa bunul lui plac. Exista o similitudine intre politician si hoit: lipsa licarului din ochi.Recunosc, sunt un colectionar de zambete si priviri luminoase si-mi place sa deslusesc caractere studiind chipuri si gesturi. Daca ati face si dumneavoastra acest exercitiu haios urmarindu-i pe membrii partidelor aflate in razboi, v-ati simti ca in videoclipul Thriller al lui Michael Jakson, urmariti de niste zombie iesiti din catacombele PSD-ului, PNL-ului si, o vai, ale PD-L-ului. Livizi, reci si deseori, vineti de furie soldatii inregimentati politic isi arunca ineptii puturoase si cu un efort urias de vitalitate isi lauda favoritii. Singurul care este viu, si asta trebuie sa ne dea de gandit este Basescu. Da, e limpede motivul. El i-a omorat pe toti. Si pe Roman si pe Ciorbea, pe taranisti si liberali, dar sa admitem si ca pe Nastase. Pana astazi cred ca este meritul sau cel mai important daca nu cumva singurul. I-a asasinat desigur si pe ai sai. Pe Blaga l-a ridiculizat in alegerile pentru Bucuresti, pe Boc l-a umplut de rusine lasndu-l, cat e el de mititel, cu poponetul intre doua fotolii ministeriale. Lista macelului continua caci dansul este criminal politic in serie. Pe Vadim l-a scos din parlament, iar pe Crin l-a abandonat intre foarfecele abil manuite de Hrebenciuc.Asadar, domnule presedinte, ati ramas singurul supravietuitor, un fel de Sergiu Nicolaescu al referendumurilor, dar sa stiti, ca nu va mai priveste nimeni. Am trait atat de bine, incat ne-am dus la culcare in loc cu verdetea unde nu mai exista nici intristare, nici suspin. Adica, in Romania noastra individuala, unde, credeti-ma nici unul dintre domniile voastre nu existati! Ganditi-va ca cereti votul unor oameni care va privesc cu ochii sticlosi!

Romania scoasa la talcioc pentru un pumn de...ruble!

Pilda talharului de pe cruce, precum si cea a lui Saul care devine Paul, ma incurajeaza sa cred in recuperarea ratacitului si asezarea lui pe Calea cea dreapta. Dezbaterile lui Basescu cu Antonescu si a acestuia cu Geoana mi-au dat cateva raspunsuri satifacatoare intrebarilor mele legate de viitorul politic al Romaniei. Faptul ca nici o formatiune nu poate guverna singura si, prin urmare, are nevoie de o alianta ii face pe ravnitorii fotoliului de la Cotroceni sa nu bata campii fara masura. O fac, dar totusi in limitele comunicarii. Sunt aproape convins ca atat presedintele in functie, cat si cel al liberalilor au inteles naturaletea unei viitoare guvernari de dreapta in defavoarea unei aliante contra naturii cu acelasi PSD nereformat, tributar sforarilor care au implemntat in Romania dictatura coruptiei. Curtoazia si sarmul intalnirii dintre Antonescu si Basescu a avut ca antonimie sterilitatea dialogului intre liberal si liderul pesedist. Vizita incognito la Moscova a liderului cu o soacra, ceva mai puternica, chiar decat a fost Dana Nastase alimenteaza tunurile democrat liberalilor si pe cele ale caror ghiulele le procura, pe filiera franceza, Dinu Patriciu. Atat Traian, cat si Crin se concentraza la unison pe o campanie de bun simt. Geoana cu suita lui de agitatori se straduieste machiavelic, adica scuzand toate mijloacele pentru atingerea scopului sa intre in turul doi, ca dupa 22 noiembrie sa-i taie fata marinarului cu sprijinul tuturor perdantilor din primul tur. Dar se va intepa in propria-i teapa ascutita cu satare arabesti de Hrebenciuc, prietenul Haysamului si al Taherulu, pentru ca este evidenta orientarea ocupantului locului trei catre refacerea Aliantei D.A. Face ce face, jucatorul si trage cartile cele mai convenabile, nefacand propriu zis nimic ci profitand de greselile adversarilor. Etalarea de smecherie a lui Bogdan Chiriac in fata unor microfoane ascunse si pledoaria lui ca Geoana fura din banii dedicati campaniei, secretul relatiei dintre Geoana si ofiterul G.R.U Boris Golovin il pozitioneaza pe liderul celor trei trandafiri intepatori intr-o pozitie vulnerabila. In momentul de fata si pana la aparitia altor dosare de la D.G.I.P.I-ul semper fidelis lui Vanghelie, PSD-ul pierde teren. Si asta nu-i neaparat rau! Avem nevoie de un partid social democrat puternic, insa fara nucleul infractional care a pus in cele doua mandate ale lui Iliescu, tara pe butuci. Nu-mi displace Mircea Geoana, m-a umplut de bucurie cand i-a trimis inspre derizoriu pe d’alde Nastase & co, insa daca ar fi reusit sa se rupa de contagiosii guzgani rozalii, ar fi avut drumul deschis catre presidentie. Deocamdata, nu pare altceva decat un captiv de fatada manipulat de o gasca oculto-penala! Nu ma innebuneste Basescu, nu ma convinge Crin Antonescu, dar n-as vrea ca Romania sa devina kaufland, adica o tara de vanzare, caci sa nu uitam: Rusia nu face cadouri!

Don Vitto Corleone, Rosca Stanescu, Bogdan Chiriac si trandafirii intepatori

Pe lang` rolul s`u democratic, campaniile electorale postdecembriste sunt [i ni[te teribile revelatoare de caracter. {i pentru c`, \n Romania, \nc` nu se \ntalnesc doctrine, programe, idei ci totul se bazeaz` pe neantizarea adversarului, atmosfera general` devine una pestilen]ial`. Ins`, neajunsul cel mai mare \n aceast` confruntare, tip vidanj`, \l constituie faptul, c` pe alocuri, presa si jurnali[tii \[i parasesc func]ia impar]ial` trecand direct \n tab`ra unora dintre actan]i. In lupta pentru putere [i implicit pentru...”ca[caval” particip` azi, ca [i ieri, dar sper din tot sufletul c` nu [i maine, pe post de [antaji[ti unele nume marcante ale presei libere. S` facem un salt \n trecut [i sa ne reamintim moartea misterioas` a lui Dumitru Tinu [i legaturile sale cu puterea. |n sfîr[it, în mai multe situaţii, jurnali[tii sau diver[i comentatori politici au fost obligaţi s` abordeze problema rela]iilor ambigue dintre mass-media [i politic şi, implicit, tema corup]iei din pres`. De aici am putut afla c`, de regul`, dup` alegeri, formatorii [i liderii de opinie, care molf`ie cuvinte \n interesul partidelor sau al grupurilor de interese conexe politicii sunt recompnsa]i baban din banul public: nu este vorba atît despre cei care au devenit purt`tori de cuvînt ai pre[edinţiei, prim-ministrului sau altor mini[tri, ci despre cei care au primit demnit`]i politice [i administrative,precum Bogdan Teodorescu, Ionuţ Popescu, Liviu Mihaiu sau ambasadori, consuli, euro-parlamentari consilieri ca Traian Ungureanu, Sever Voinescu sau Catalin Avramescu. Concluzia pe care o putem desprinde din episodul \n care Bogdan Chiriac si Ro[ca St`nescu se joac` de-a don Vitto Corleone cu C`t`lin Macovei, [eful A.N.I este cat se poate de simpl` [i de trist`: c`inele de paz` al democra]iei s-a umplut de jigodie, iar presa, ca ori ce putere con]ine \n ea \ns`[i morbul corup]iei. A[adar, s` fim corec]i. Lupta impotriva vechilor [i uratelor noastre metehne trebuie s` se transforme in deratizare [i pentru to]i profitorii de fonfleuri!

Oreste Teodorescu

Votati deratizarea!

Esti un cetatean activ al Romaniei. Muncesti, platesti taxe si impozite, sustii salariile functionarilor, asadar esti un cotizant la stat. Clasa politica, innebunita dupa putere, isi perinda actantii prin fata ta, precum vanzatorii de vite de odinioara, numai ca oborul a devenit, azi, televizorul. Bun, sa mergem mai departe. Constati ca pe banii tai, statul se umfla, iar bugetul cu cele mai multe taxe din UE se acopera cu celulita. Ba mai mult decat atat, pe umerii tai s-au cocotat niste scandalagii care te cearta ca te-ai scarbit, ca nu mai vrei sa votezi. In loc sa se schimbe ei, ar vrea sa te oblige prin lege sa-i stampilezi. Partidele politice, fara nici o exceptie, reprezinta interesele a maximum cinci procente din populatie, adica a membrilor si clientelei. Deci ar fi firesc, in conditiile actuale, ca toti cei care nu se simt satisfacuti de proiectele si de managementul puterii, mai ales ca banii lor vor fi tezaurizati, cam de aceiasi insi, pe care ii cunoastem pana in abisurile lor sufletesti, de atata amar de vreme, sa nu se prezinte la vot. Cu absenteism 95 la suta, orice politician care nu vrea sa primeasca rosii la baza perucii sau spituri in sacral se reconverteste profesional. Si daca tot au devenit experti in condus, poate in locul mastilor de responsabil, patriot, specialist, tehnician, democrat isi vor pune singura masca autentica, definitorie pentru ei, cea de bandit! Ar fi mult mai onest. La douazeci de ani de rutina democratica ne aflam, din pacate, exact in punctul de unde am plecat: statul este dusmanul numarul unu al cetateanului. Nici un politician de pana acum nu si-a asumat reformarea structurala, eliminarea incompetentilor si a coruptilor. Pana la urma, singura datorie a statului fata de contribuabili este aceea de a asigura un cadru legislativ eficient si de a se asigura ca legile sunt respectate, iar Romania isi pastreaza intacte suveranitatea si siguranta nationala. Din pacate, in spatele sintagmei, inca se mai ascund niste rozatori obezi care macina tot ce apuca de prin cotloanele bugetului.