Romania Politica

Caracatita si zambetul batranului edec

2010-03-23T14:49:00.005+02:00

Reteaua Voicu este pojghita crapata a unui iceberg amenintat de inclazirea globala. Sub palpairile “flacarii violete”, grupurile inghetate intr-o mentalitate de clan mafiot incep sa naduseasca. Basescu, pare a se tine de cuvant. “Ciracii” PD-L, Gutau, Solomon, urmati in curand de cativa baroni locali ultra notorii dau bronzul exotic inapoi in umbra si la racoarea celulelor. Noptile sunt agitate si pentru Vanghelie, Hrebenciuc, Dumitru Iliescu, Adrian Nastase. Suveica tip “Cosa Nostra” prin care inalti demnitari , magistrati, politisti si functionari publici au fraternizat inspirati de bani murdari incepe sa se desire sub gheara de pisica (salbatica) a serviciilor secrete. Aparitia convorbirilor dintre plutonierul cu uniforma de general, Catalin Voicu si securistii de trista amintire deghizati in judecatori si procurori, Costiniu, Jipa and co. reprezinta semnalul dat autoritatilor , ca reforma statului a inceput. Si cum este firesc, trebuie inlaturate, mai intai cangrenele care ameninta insusi sistemul imunitar al tarii. Insa raul fundamental, coroziv si molipsitor se va rarefia dupa condamnarea in justitie a autorilor morali ai Sistemului Ticalosit: Ion Iliescu si Adrian Nastase. Si oricat, vor incerca cei doi rusofili sa se ascunda sub covorul imunitatii , din punct de vedere public, imaginea lor se va sifona teribil in urmatoarele luni, cand vor aparea in mass-media stenogramele unor discutii la ceas de taina dintre cei doi si agenti de influenta straini de NATO si UE. Generalul Catalin Voicu, se inscrie in profilerul facut de Lombroso escrocului-servant, adica acel personaj care-si circumscrie actiunile interesului unui stapan. Cand vom afla cine este beneficiarul porcariilor acestei caricaturi umane, vom intelege ca bisturiul necrutator al reabilitarii statului national si unitar Roman a atins zona maligna. Cu ceva timp in urma, Virgil Magureanu a iesit in public comentand anumite miscari asemanatoare si a afirmat: “Cine are minte sa priceapa. Se inchide cercul!” Astazi incepem sa intelegem ce-a vrut a zice “Sarpele cu ochelari”!

foto preluata de pe www.hultan.files.wordpress.com

Ponta-avatarul lui Nastase

2010-02-21T17:18:00.007+02:00

Congresul PSD, viu, dinamic, pe alocuri grobian, cu accente "de manelizare" cu vrajitoare care intorc calcarosul la osul puterii, cu Adrian Nastase nedezlipit de turul panatalonilor lui Ponta. E, acum este si greu, cand "micul Titulescu" a crescut pe genunchii seniorului din Cornu sa se ma jeneze de respiratia parfumata a herladicului, focusata in ceafa de proaspat presedinte; mi-au lasat impresia clara ca stanga romana este macinata doar de teama, de interese, de meschinarii si orgolii, de lupta oarba pentru puteri efemere. Nimic doctrinar, nimic filosofic. Social-democratia de la noi traieste, azi implozia produsa de proprii oligarhi. E dificl sa reprezinti paturile defavorizate, cand liderii partidului, s-au inbuibat doua decenii din banii publici. Geoana, in ciuda faptului ca nici jogging nu mai face singur, din teama de a ajunge al doilea, era figura cea mai frecventabila, avea aerul cel mai modern si retorica cea mai putin gaunos-lemnoasa. Sigur, asocierea cu cel care il imita pe Bendeac i-a fost fatala. Liderii de stanga europeni se raporteaza uneori la evanghelie, nu la Vanghelie si asta, un fost diplomat ar fi trebuit sa stie! Acum a pierdut. Restauratia Iliesciano-Nastasista a inceput brutal si vertiginos imediat dupa congres. Ponta, jenat vizibil de proximitatea baronilor Oprisan, Nicusor Constantinescu, plin de ciuda ca acelasi Marian, conte de Bragadiru ii va sta in coasta ca vicepresedinte, stie ca nu are nici o sansa de reforma sau restructurare a partidului guvernat de clanuri mafiote. Regret, ca nu-mi inspira incredere, politicienii din generatia mea, dar vazandu-i in dinamica pe d'alde Gusa, Lavina Sandru, Corlatean sau altii de prin PNL si PD-L, aproape ca imi lipsesc Petre Roman, Gelu Voican sau Ion Diaconescu. A, si daca am pomenit despre Diaconescu sa scriu trei randuri si despre Cristian. Mi-a placut decizia de a se retrage, precum si sprijinul pentru Mircea Geoana. Denota caracter, consecventa si lipsa de procupare pentru propriul pantec. Ati observat ca este aproape singurul pesedist fara burta si gusa? In concluzie, PSD-ul a murit, traisca PSD-ul, sau ca sa-l citez pe un socialist autentic, M. Sadoveanu, acest partid este "locul unde nu s-a intamplat nimic!"

Viroza intestinala din P.S.D

2010-02-16T18:00:00.004+02:00

De ce nu imi place Victor Ponta? Poate ca nu am incredere in pupilele nastasiene, poate ca "micul Titulescu" s-a dovedit mult mai apropiat de Zaroni (ministru de externe comunist, uns de Gheorghe Gheorghiu Dej)prin lipsa de viziune si de program, poate ca intuiesc sforile care-l anima si-l salta pe scena politica.De ce cred ca Mircea Geoana poate conduce un partid noroios precum PSD-ul? Are atuul experientei jocurilor din culise, a parcurs "cei zece mii de kilometri" prin intestinele partidului, controleaza, per ansmablu baroniada locala, a comis suficiente erori ca sa se maturizeze si a reusit un dialog civilizat cu galbenii lui Crin Antonescu. Ei bine, desi imi displace profund batranul-vejnic tanar V.Ponta si ma convinge seriozitatea lui M.Geoana, sunt convins ca pentru democratia interna din confederatia de gasti, urmase ale celulelor pcr-iste, ar fi foarte sanatos sa castige chalangerul. Geoana prea s-a osificat, prea a inceput sa semene comportamental cu Adrian Nastase, prea se lasa sedus de Vanghelie, chiar mai ceva decat Ludovic de Richelieu.Ponta, desi lipsit de calitati vine cu o filosofie ceva mai pragmatica. Are infatisarea unui socialist european, nesodomizand limba romana, precum mult hulitul maestru de ceremonii Vanghelie si, mai ales, are interesul sa evolueze, sa confirme, sa intre pe lista viitorilor prezidentiabili, fara sa aibe complexul urias al incaruntitului Geoana. Dupa cum bine se observa, situatia pesedista e incalcita rau, iar asta nu poate sluji decat puterii. Asa ca, la congresul de sambata, social-democratii au sansa sa se trezeasca sau ghinionul de a se fragmenta.

poza:www.retusuri.blogspot.com

In PSD a inceput goana dupa himere

2010-01-31T17:05:00.002+02:00

Faptul ca pentru prezidiul pesedist se bat mai multi candidati, nu dezvaluie din pacte, faptul ca mostenitorii partidului comunist s-au maturizat in democratie, ci ca s-a acutizat lupta dintre grupurile de interese, manate in dinamica, de aceeasi lacomie in fata banului public, aceeasi sete de putere discretionara si, aproape pentru toti eligibilii teama de justitie. Adrian Nastase, a scapat, pana acum de solitudinea melancolica a bancii acuzatilor sprijinindu-se de si pe politic. Sa nu uitam, cate bete in roate au pus parlamentarii ridicarii imunitatii! Geoana, daca-si pierde autoritatea de lider va fi nevoit sa raspunda unor intrebari contondente:

Proveninta unei averi cam luxuriante pentru o familie de pseudo-bugetari.
Cheltuirea banilor din campanie.
Interesul din ce in ce mai concentrat spre grupuri de bussines rusesti.

Miron Mitrea, excelent organizator pare atras de o posibila acostare a PSD-ului, langa PD-L si UDMR, intr-un viitor apropiat, la guvernare, deci „foamea” nu este ideologica si doctrinara ci mult mai prozaic-pantecoasa: accesul la resurse. Singurul intelectual, in sensul unei profunde auto-psihanalize, Cristian Diaconescu, pare ghidat de interese mai elevate. Poate tocmai din acest motiv este dezorientat. Intelege ca este varianta cea mai onorabila in fruntea unui partid social-democrat, care se vrea de influenta europeana, nu kominternista, dar stie foarte bine ca nu are puterea de a ordona structurile de putere din teritoriu. Hrebenciuc, va cadea in picioare, e prea destept si rutinat in jocuri de culise, ca sa aiba emotii. Ce bine si de sanatos ar fi ca alternativa unei guvernari de dreapta sa fie o stanga umanista, insa pana acolo mai e cale lunga si pentru locul mecanicului de locomotiva se bat, din nefericire, niste domni atat de...superficiali.

Tinerete fara batranete si politica fara mortaciuni

2010-01-11T13:27:00.003+02:00

Motto: Pacat ca seniorii au uitat versurile lui Alecsandri: "La rasaritu-ti falnic, inchin al meu apus..."

Schimbarea la fata nu are doar un caracter mistic, ci presupune toate evolutiile, de la profan la sacru, de la dictatura la democratie de la retrograd la progresist. Asa ca ar trebui sa privim cu mai multa detasare incercarea de improspatare a fetei politice. Desi are abia doua decenii, politica romaneasca seamana cu o baba despletita si deslanata care se piaptana sub clar de luna plina cand tara arde. Aparitia lui Honorius Prigoana in peisajul electoral are darul de a aduce putin gerovital in tesuturile celulitice si pline de riduri ale circumsciptiei sectorului 1. In ciuda tuturor criticilor care s-au napustit asupra juniorului, ofense care sunt adresate, mai degraba tatalui sau, celebrul plici man – Prigoana sr., premierul Boc s-a infatisat public la brat cu tanarul candidat pentru deputatie indurand cu stoicism cotoarele de varza, rosiile stricate si ouale clocite aruncate catre podium prin metafore slab articulate de catre Ludovic Orban si Radu Stroe, contracandidatul serios, incruntat... plictisitor. Acuza de manelizare generalizata pe care PD-L-ul o pune la cale spre indobitocirea poporului roman se bucura si de sprijinul unor campanii mediatice sustinute, macar pe doua posturi de televiziune de stiri, asta pe langa impolitetea unor analisti sau realizatori care suspecteaza intreg electoratul basescian, adica peste jumatate din populatia cu drept de vot a Romaniei, de un IQ redus. Suspiciunea, lipsa totala de credibilitate au facut ca toate actiunile politice sa ni se para desprinse din teoria conspiratiei. Va marturisesc sincer ca il cunosc foarte bine pe Honorius. Este un tip inteligent, cu simtul umorului bine dezvoltat, studios si extrem de serios in ceea ce-si propune. Sunt convins ca nimeni care are cel putin trei neuroni activi nu-si risca intreaga cariera politica debutand execrabil, atat timp cat nu are alte interese conexe. Baiatul are bani, face business pe cont propriu, detine proprietati in S.U.A. si are studii in management politic, cu diplome ceva mai serioase decat cele obtinute la Spiru Haret. Cred ca merita macar respectul aratat contracandidatului sau. In rest, va decide electoratul, care in orice democratie obtine ceea ce merita!

„Violet” Hrebenciuc s-a fript ca Icar

2009-12-17T22:32:00.001+02:00

Se mai naruie un mit. Cel al „ combinatorului”. E[ecul r`sun`tor al staff-ului vejnicului medaliat cu...argint, Mircea Geoan`, sub]irimea argumentelor false: frauda, copii batu]i, arhive secrete folosite dupa bunul plac [i \n interes meschin, strategiile oculte discutate \n ceas tainic cu jurnali[ti-[antaji[ti n-au mai func]ionat turul acesta. Peste brandul „Hrebenciuc” se a[terne un bine meritat praf al uit`rii. Se ridica voci articulate,chiar in PSD, care-i contest` utilitatea la panoul cu butoanele care controleaza banii si func]iile partidului. Era Iliescu, N`stase, Hrebenciuc repeta versurile lui Alexandri: „La rasaritu-]i falnic, inchin al meu apus” [i, desigur, realizeaz` ca majoritatea romanilor nu se mai lasa fraieri]i, atat de u[or. Am ajuns la maturitate. Avem deja 20 de ani de la rena[tere! Un alt fel de politica se prefigureaza in zorii noului mandat. Cea a reconcilierii, iar dac` politicienii tuturor partidelor vor \n]elege, \n sfar[it, ca avem o singur` Romanie, un singur popor [i acela[i ideal de progres material [i spiritual, vom ajunge in Europa pe locul meritat cu prisosin]`. Ne-au demonstrat-o Mircea Eliade, Cioran, Culianu...[i mul]i al]ii. Pre[edintele, pare ca s-a maturizat primul, nici atat de hulitul Geoan` n-a r`mas insensibil la tem`. {i Crin Antonescu pare determinat sa se implice, al`turi de liberali, intr-un program de construc]ie na]ional`. Poate, c` for]a spiritului a modelat pu]in interiorul intregii clase politice, scuturat` de rezultatul scrutinului , dar mai ales de penibilul situa]iei \n care s-au plasat Geoana [i echipa lui. Dar s` nu ne \mb`tam cu apa chioar`, apropo de Cotrocieni, s` a[tept`m vigilen]i desf`[urarea de energii. Revenind la metoda „hrebeniciunista”, putem trage concluzia c` filosofia [mecheriei se apropie de atingerea limitei competen]ei, ca urmeaz` s` se topeasc`, iar din cenu[a ei s` ias` un program nou, bazat pe compen]`, moral` [i spiritual`. Lumea se schimb`, [i noi, vrem nu vrem, cu ea!

Mascariciul politic se pregateste de pensie

2009-12-15T16:06:00.002+02:00

Cea mai patetica si inutila figurina politica în aceste alegeri abracadabrante a fost si sper ca nu va mai fi de acum înainte Corneliu Vadim Tudor. Un batrân meschin, turbulent, mincinos si paranoid. Este incredibil ca un fost candidat în turul al II-lea, în 2000, care se apropia de patruzeci de procente, fiind de atunci, numai în opozitie, sa decada la un pricajit de cinci la suta. Eroare fundamentala de management politic. În timp ce UDMR-ul ramâne o cheie la guvernare, un partid national care ar fi putut imbratisa doctrina lui Bratianu, „Prin noi însine!”, zace în agonie în afara parlamentului, plimbându-si liderul de la ridicol la penibil. Pacat ca bardul, mare amator de teologie, danseaza dupa cum îi cânta fumatorul din port-tigaret, cu cornite si papion negru de prestidigitator batrân. Si-a vândut constiinta patriotica pentru un loc în Parlamentul European, lânga Gigi Becali, pe care l-a porcait ca la usa cortului, asa ca un bun crestin ce se pretinde. Fiecare aparitie a lui este demna de mila, iar personajul, altminteri un intelectual, merita compasiune. Pacat ca este atât de egocentric, încât nu realizeaza ca îsi omoara încet partidul, de care România chiar are nevoie. Vadim, de altfel, bun prieten cu raposatul meu tata, pe care-l cunosc de când îl masa cu buzele pe dorsal pe Eugen Barbu, ar trebui sa înteleaga ca rolul unui maestru este de a-si transforma discipolii în maestri mai buni decât el. Astazi, pe lânga domnia sa se afla cel putin doi oameni politici pe care-i apreciez: Codrin Stefanescu, mai erudit, mai stilat si mult mai normal la cap decât tribunul agitat, si Marius Marinescu, care, când nu arunca pahare cu apa în figura unor doamne cu ciocul mic sub nasul mare, este un foarte bun si onest om de partid. Daca mitomanul ar avea toate circumvolutiunile active, i-ar pasa sefia partidului unui tânar, s-ar retrage în templul pavat cu intelepciune al seniorului si s-ar preocupa de renasterea unui partid national sanatos si erudit. Însa domnia sa ne-a obisnuit cu diagnosticul: un închipuit sabotat de catre C.I.A, F.S.B, MOSSAD si extraterestrii. Noapte buna, domnule Vadim, desi somnul ratiunii naste specimene asa baloase ca dumneavoastra.
P.S:. Am scris acest editorial exact în maniera pamfletara pe care o considerati brandul Alcibiade. Si stiti de ce, domnule V.C.? Pentru ca stiu ca va oftica pâna la umflarea gusei si bulbucarea ochilor! Hi, hi... Mafia, medicamentele...

poza: www.retusuri.blogspot.com

Votati cu inima !

2009-12-03T22:45:00.003+02:00

Campanie electorala in cimitir

2009-11-27T00:30:00.002+02:00

Discordia sora, ceva mai elevata a scandalului rasuceste pe toate partile omul politic roman aflata in campanie, precum autopsierul cadavrul, dupa bunul lui plac. Exista o similitudine intre politician si hoit: lipsa licarului din ochi.Recunosc, sunt un colectionar de zambete si priviri luminoase si-mi place sa deslusesc caractere studiind chipuri si gesturi. Daca ati face si dumneavoastra acest exercitiu haios urmarindu-i pe membrii partidelor aflate in razboi, v-ati simti ca in videoclipul Thriller al lui Michael Jakson, urmariti de niste zombie iesiti din catacombele PSD-ului, PNL-ului si, o vai, ale PD-L-ului. Livizi, reci si deseori, vineti de furie soldatii inregimentati politic isi arunca ineptii puturoase si cu un efort urias de vitalitate isi lauda favoritii. Singurul care este viu, si asta trebuie sa ne dea de gandit este Basescu. Da, e limpede motivul. El i-a omorat pe toti. Si pe Roman si pe Ciorbea, pe taranisti si liberali, dar sa admitem si ca pe Nastase. Pana astazi cred ca este meritul sau cel mai important daca nu cumva singurul. I-a asasinat desigur si pe ai sai. Pe Blaga l-a ridiculizat in alegerile pentru Bucuresti, pe Boc l-a umplut de rusine lasndu-l, cat e el de mititel, cu poponetul intre doua fotolii ministeriale. Lista macelului continua caci dansul este criminal politic in serie. Pe Vadim l-a scos din parlament, iar pe Crin l-a abandonat intre foarfecele abil manuite de Hrebenciuc.Asadar, domnule presedinte, ati ramas singurul supravietuitor, un fel de Sergiu Nicolaescu al referendumurilor, dar sa stiti, ca nu va mai priveste nimeni. Am trait atat de bine, incat ne-am dus la culcare in loc cu verdetea unde nu mai exista nici intristare, nici suspin. Adica, in Romania noastra individuala, unde, credeti-ma nici unul dintre domniile voastre nu existati! Ganditi-va ca cereti votul unor oameni care va privesc cu ochii sticlosi!

Romania scoasa la talcioc pentru un pumn de...ruble!

2009-11-19T22:51:00.003+02:00

Pilda talharului de pe cruce, precum si cea a lui Saul care devine Paul, ma incurajeaza sa cred in recuperarea ratacitului si asezarea lui pe Calea cea dreapta. Dezbaterile lui Basescu cu Antonescu si a acestuia cu Geoana mi-au dat cateva raspunsuri satifacatoare intrebarilor mele legate de viitorul politic al Romaniei. Faptul ca nici o formatiune nu poate guverna singura si, prin urmare, are nevoie de o alianta ii face pe ravnitorii fotoliului de la Cotroceni sa nu bata campii fara masura. O fac, dar totusi in limitele comunicarii. Sunt aproape convins ca atat presedintele in functie, cat si cel al liberalilor au inteles naturaletea unei viitoare guvernari de dreapta in defavoarea unei aliante contra naturii cu acelasi PSD nereformat, tributar sforarilor care au implemntat in Romania dictatura coruptiei. Curtoazia si sarmul intalnirii dintre Antonescu si Basescu a avut ca antonimie sterilitatea dialogului intre liberal si liderul pesedist. Vizita incognito la Moscova a liderului cu o soacra, ceva mai puternica, chiar decat a fost Dana Nastase alimenteaza tunurile democrat liberalilor si pe cele ale caror ghiulele le procura, pe filiera franceza, Dinu Patriciu. Atat Traian, cat si Crin se concentraza la unison pe o campanie de bun simt. Geoana cu suita lui de agitatori se straduieste machiavelic, adica scuzand toate mijloacele pentru atingerea scopului sa intre in turul doi, ca dupa 22 noiembrie sa-i taie fata marinarului cu sprijinul tuturor perdantilor din primul tur. Dar se va intepa in propria-i teapa ascutita cu satare arabesti de Hrebenciuc, prietenul Haysamului si al Taherulu, pentru ca este evidenta orientarea ocupantului locului trei catre refacerea Aliantei D.A. Face ce face, jucatorul si trage cartile cele mai convenabile, nefacand propriu zis nimic ci profitand de greselile adversarilor. Etalarea de smecherie a lui Bogdan Chiriac in fata unor microfoane ascunse si pledoaria lui ca Geoana fura din banii dedicati campaniei, secretul relatiei dintre Geoana si ofiterul G.R.U Boris Golovin il pozitioneaza pe liderul celor trei trandafiri intepatori intr-o pozitie vulnerabila. In momentul de fata si pana la aparitia altor dosare de la D.G.I.P.I-ul semper fidelis lui Vanghelie, PSD-ul pierde teren. Si asta nu-i neaparat rau! Avem nevoie de un partid social democrat puternic, insa fara nucleul infractional care a pus in cele doua mandate ale lui Iliescu, tara pe butuci. Nu-mi displace Mircea Geoana, m-a umplut de bucurie cand i-a trimis inspre derizoriu pe d’alde Nastase & co, insa daca ar fi reusit sa se rupa de contagiosii guzgani rozalii, ar fi avut drumul deschis catre presidentie. Deocamdata, nu pare altceva decat un captiv de fatada manipulat de o gasca oculto-penala! Nu ma innebuneste Basescu, nu ma convinge Crin Antonescu, dar n-as vrea ca Romania sa devina kaufland, adica o tara de vanzare, caci sa nu uitam: Rusia nu face cadouri!

Don Vitto Corleone, Rosca Stanescu, Bogdan Chiriac si trandafirii intepatori

2009-11-13T11:44:00.005+02:00

Pe lang` rolul s`u democratic, campaniile electorale postdecembriste sunt [i ni[te teribile revelatoare de caracter. {i pentru c`, \n Romania, \nc` nu se \ntalnesc doctrine, programe, idei ci totul se bazeaz` pe neantizarea adversarului, atmosfera general` devine una pestilen]ial`. Ins`, neajunsul cel mai mare \n aceast` confruntare, tip vidanj`, \l constituie faptul, c` pe alocuri, presa si jurnali[tii \[i parasesc func]ia impar]ial` trecand direct \n tab`ra unora dintre actan]i. In lupta pentru putere [i implicit pentru...”ca[caval” particip` azi, ca [i ieri, dar sper din tot sufletul c` nu [i maine, pe post de [antaji[ti unele nume marcante ale presei libere. S` facem un salt \n trecut [i sa ne reamintim moartea misterioas` a lui Dumitru Tinu [i legaturile sale cu puterea. |n sfîr[it, în mai multe situaţii, jurnali[tii sau diver[i comentatori politici au fost obligaţi s` abordeze problema rela]iilor ambigue dintre mass-media [i politic şi, implicit, tema corup]iei din pres`. De aici am putut afla c`, de regul`, dup` alegeri, formatorii [i liderii de opinie, care molf`ie cuvinte \n interesul partidelor sau al grupurilor de interese conexe politicii sunt recompnsa]i baban din banul public: nu este vorba atît despre cei care au devenit purt`tori de cuvînt ai pre[edinţiei, prim-ministrului sau altor mini[tri, ci despre cei care au primit demnit`]i politice [i administrative,precum Bogdan Teodorescu, Ionuţ Popescu, Liviu Mihaiu sau ambasadori, consuli, euro-parlamentari consilieri ca Traian Ungureanu, Sever Voinescu sau Catalin Avramescu. Concluzia pe care o putem desprinde din episodul \n care Bogdan Chiriac si Ro[ca St`nescu se joac` de-a don Vitto Corleone cu C`t`lin Macovei, [eful A.N.I este cat se poate de simpl` [i de trist`: c`inele de paz` al democra]iei s-a umplut de jigodie, iar presa, ca ori ce putere con]ine \n ea \ns`[i morbul corup]iei. A[adar, s` fim corec]i. Lupta impotriva vechilor [i uratelor noastre metehne trebuie s` se transforme in deratizare [i pentru to]i profitorii de fonfleuri!

Oreste Teodorescu

Votati deratizarea!

2009-11-08T14:32:00.001+02:00

Esti un cetatean activ al Romaniei. Muncesti, platesti taxe si impozite, sustii salariile functionarilor, asadar esti un cotizant la stat. Clasa politica, innebunita dupa putere, isi perinda actantii prin fata ta, precum vanzatorii de vite de odinioara, numai ca oborul a devenit, azi, televizorul. Bun, sa mergem mai departe. Constati ca pe banii tai, statul se umfla, iar bugetul cu cele mai multe taxe din UE se acopera cu celulita. Ba mai mult decat atat, pe umerii tai s-au cocotat niste scandalagii care te cearta ca te-ai scarbit, ca nu mai vrei sa votezi. In loc sa se schimbe ei, ar vrea sa te oblige prin lege sa-i stampilezi. Partidele politice, fara nici o exceptie, reprezinta interesele a maximum cinci procente din populatie, adica a membrilor si clientelei. Deci ar fi firesc, in conditiile actuale, ca toti cei care nu se simt satisfacuti de proiectele si de managementul puterii, mai ales ca banii lor vor fi tezaurizati, cam de aceiasi insi, pe care ii cunoastem pana in abisurile lor sufletesti, de atata amar de vreme, sa nu se prezinte la vot. Cu absenteism 95 la suta, orice politician care nu vrea sa primeasca rosii la baza perucii sau spituri in sacral se reconverteste profesional. Si daca tot au devenit experti in condus, poate in locul mastilor de responsabil, patriot, specialist, tehnician, democrat isi vor pune singura masca autentica, definitorie pentru ei, cea de bandit! Ar fi mult mai onest. La douazeci de ani de rutina democratica ne aflam, din pacate, exact in punctul de unde am plecat: statul este dusmanul numarul unu al cetateanului. Nici un politician de pana acum nu si-a asumat reformarea structurala, eliminarea incompetentilor si a coruptilor. Pana la urma, singura datorie a statului fata de contribuabili este aceea de a asigura un cadru legislativ eficient si de a se asigura ca legile sunt respectate, iar Romania isi pastreaza intacte suveranitatea si siguranta nationala. Din pacate, in spatele sintagmei, inca se mai ascund niste rozatori obezi care macina tot ce apuca de prin cotloanele bugetului.

In basmul asta avem doar balaurul, Fat-Frumos lasandu-se corupt de la inceput

2009-11-02T21:41:00.002+02:00

Hidra politica ramane pe pozitii pentru ca toate capetele ei gandesc la unison: prezervarea privilegiilor sitemului ticalosit! O tema fundamentala pe care o promoveaza Basescu este reforma statului. Si, evident, gaseste si retrograzii care i se opun. Acestia sunt satelitii care graviteaza in jurul lui Iliescu, aceasta planeta pustie a cripto-comunismului. In acest sens, cu ceva timp in urma, presedintele a condamnat crimele sistemului de inspiratie moscovita, iar astazi le reproseaza parlamentarilor ca nu vor sa devina mai supli. De-a lungul celor doua decade de presa libera, s-a consemnat pana acum diagnosticul metastazei in care agonizeaza costisitor structurile statului, iar vinovati nu sunt profesionistii sistemului, functionarii sau alti slujbasi care tin totusi pe linia de plutire Romania, ci politicienii lipsiti de viziune, patriotism si inteligenta. Retorica prezidentiala ar fi fost foarte buna daca era dublata si de actiuni concrete. Traian Basescu, daca realmente si-a asumat rolul de catalizator al modernizarii statului roman, ar fi trebuit deja sa-si restructureze propriul partid, singurul aflat astazi la putere! Asteptam de la el ceva mai mult aplomb in slefuirea, pana la transparenta, daca era cazul, a ministrilor blonzi atat la propriu, cat si la figurat: Ridzi si Udrea. Altminteri nu pot sa-l cred pana la capat. Ma bucura referendumul pentru imputinarea costumelor scumpe care imbraca trupuri puhave si moravuri ieftine, imi place polemica impotriva coruptilor, mogulilor, fostilor securisti deveniti printr-un acid joc al sortii miliardari in euro, fostilor activisti P.C.R, deveniti astazi cosilieri ai partidelor istorice, insa cei cinci ani de mandat prezidential nu probeaza decat vorbe. Sistemul este la fel de incremenit si greoi, ca in 90, legile proprietatii nu produc efecte pentru titularii de drept, ci au imbogatit clientela drepturilor litigioase, si aici Basescu, in calitatea (neprobata, din pacate) de edil, este la fel de vinovat ca si predecesorii sau urmasii sai. Crin Antonescu parea promitator, pana la propunerea ca premier a lui Klaus Johannis, acest sarmant escroc, prejudiciator al bugetului statului roman, cu cateva sute de milioane de euro. Exista cateva dosare pe rol care pot dovedi afirmatiile mele. Geoana nu poate iesi din bezna „combinatiilor” atat timp cat portavoce ii este unul de teapa lui Vanghelie, iar Oprescu ne amuza nedorind sa-si faca publica lista cu sustinatorii financiari. Grea decizie votul din noiembrie! Chinuitoare, chiar, dar necesara!

Les trois graces

2009-10-30T18:41:00.007+02:00

Stie ca greseste, dar se scuza...
Stie ca greseste dar se ascunde...

Stie ca greseste dar nu vrea sa auda...

foto:Silvana Armat
sursa: www.badorgood.com

Vicepresedintele SUA, întâmpinat indecent de cei trei crai de la Rasarit

2009-10-26T19:43:00.004+02:00

Vizita vicepresedintelui american Biden surprinde factorii decizionali din România într-o postura relativ penibila. Fara guvern, cu doi tehnocrati pseudo-premieri, din care unul este sustinut de o majoritate parlamentara ad-hoc, dar suspectat de o relatie obscura cu serviciile secrete germane, suspectat de fapte penale în câteva dosare pe rol, iar celalalt incapabil sa-si croiasca o echipa executiva fara sprijin politic, dar sustinut de un presedinte, acuzat în mai multe rânduri de grave abateri de la regula jocului democratic. Fara sa picam în capcana teoriei conspiratiei, putem admite, daca ne pastram rezerva de inteligenta, ca asperitatile pietrei brute dintr-o tara mititica sunt slefuite de sculptorii unei Înalte Porti. Ne amintim de fanariotii girati de Istanbul, de comunistii bolsevizati la Kremlin, reprezentati cu cinste si astazi la vârful piramidei politico-economice, si nu putem sa-i uitam pe puternicii lui Basescu, mângâiat pe cheliuta de Bush Jr. Ma rog, din pacate pentru el, administratia Obama nu este interesata de un presedinte atât de jucator pe malul lacului rusesc. Asadar, înaltul reprezentant de la Washinghton se va întâlni cu triunghiul de forte reprezentat la vârf de Traian, pentru care sida este mai sanatoasa decât hrebenciucul, de Mircea al carui nas înfloreste în campaniile electorale mai ceva ca al lui Buratino si la dreapta de Crin, ingenuu si naiv precum fecioara cu himenul reparat. Ce-i vor spune cei trei crai de la Rasarit prelungirii lui Obama la Bucuresti? Va conta în economia alegerilor prezidentiale punctul de vedere american? În cazul lui Nastase, de acum cinci ani, se pare ca da… Nu putem face abstractie de ciudata coincidenta, Biden vine în România în debutul ostilitatilor pentru Cotroceni, desi Obama i-a transmis lui Basescu, prin ambasadorul de la Bucuresti, ca se va întretine cu… viitorul presedinte. Ce s-o fi întâmplat între timp? Se asigura cumva americanii ca baietii destepti si ascunsi de pe la noi au înteles bine mesajul? Sau poate le va spune domnul Biden primilor trei candidati cu sanse sa fie mai atenti pe cine propun la panoul butoanelor, caci umbla un zvon difuz printre jurnalisti, ca serviciile secrete rusesti s-ar bucura nespus daca unul dintre cei doi premeieri fara scaun si fara guvern va ajunge la Palatul Victoria. Ne asteapta decizii importante!

Dictatura coruptiei

2009-10-19T11:46:00.004+03:00

De sub bolta din sticla mata, politicienii, indiferent de gasca de provenienta, rumega cuvinte fara semnificatii, lasand in preajma lor, pe langa balele halemice, si rumegus. Totul este din lemn la acesti scrobiti la guler, dar gaunosi la suflet: limbajul, tartacuta si, mai ales, nasul, evident ca al lui Pinocchio, ilustrul lor parinte. Oamenii astia sunt rupti definitiv de realitatile omului simplu. De la dimensiunea milioanelor de euro furate de la buget, democratii, pesedistii, liberalii, udemeristii ne privesc straniu, ca niste exploratori, gandacul translucid. Cum sa cred in mitul lui Johannis cand el este prietenul tuturor: Basescu a dormit la el acasa, Nastase, cand era premier, l-a cultivat cu asiduitate pentru talentul sau de a deschide usile Cancelariei germane, Tariceanu ii facea temenele? Neamtul are un spate lat, capabil sa mascheze aceleasi matrapazlacuri care i-au imbogatit pe cei care ne-au confiscat Revolutia. Si sper ca primarul Sibiului este suficient de inteligent sa nu le faca jocul. Si acum, revenind la oile noastre negre, candidatii la prezidentiale. Ati auzit la vreunul dintre ei programe, strategii, solutii viabile pentru iesirea din situatia economica precara? Dupa doua decenii de asa-zisa democratie, ar fi trebuit ca dezbaterile electorale sa aiba o miza serioasa, nu numai injurii si flegme. De ce ne mai miram ca peste saptezeci de procente dintre romani nu vor sa voteze? Basescu si PD-L-ul sunt izolati si marginalizati astazi pe scena politica, insa tare mi-e teama ca sobolanii rozalii sau mai cenusii isi freaca deja mainile la gandul mierii care curge din robinetele puterii, in ciuda amenintarii cu neplata pensiilor si salariilor bugetarilor. Guvernul Boc ? a fost, in cel mai bun caz, catastrofal, mandatul prezidential, in a doua sa parte, a fost agitat si total neproductiv, dar sa nu uitam ca pe banca de rezerva se pregatesc niste oameni pe care ii cunoastem: un Geoana sef peste cei mai nesatui baroni locali, un Crin care pastoreste un partid vinovat de inalta coruptie, in cazul Sterling, un Oprescu gargaragiu si populist, secondat de niste fosti secretari de partid comunist si securisti obositi. M-am hotarat sa nu mai scriu nimic despre Vadim si Becali, caci imi pierd timpul si imi uzez tastele laptopului. Abia daca vor face impreuna zece procente… Cine ne poate salva de aceasta monstruoasa dictatura a coruptiei. Nimeni, in afara de fiecare dintre noi, nemaiacceptand sa fim mintiti si prostiti!

Candidatii la prezidentiale, masti gaunoase si paguboase

2009-10-10T15:14:00.004+03:00

În aceasta campanie avem candidati cu o imagine publica superioara partidelor de provenienta si un „independent” sustinut de retrograzii pesedisti, în frunte cu Octav Cozmanca. Nu va grabiti sa ma contraziceti, ca Geoana este depasit de procentul partidului sau, caci nu vorbesc despre intentia de vot, ci despre perceptie. Basescu are verb, tupeu si îsi pastreaza sarmul public, dar gestioneaza un guvern ridicol, nascut din rândurile unui partid ticalosit în combinatiile lui Berceanu, Blaga, Videanu. Crin Antonescu, subtire, civilizat, cu aer european, este sustinut de un partid cameleon, care se pretinde liberal, desi îi are la butoane pe Bogdan Olteanu, nepotul Giselei Vass, falanga importanta a lui Ceausescu, Puiu Hasotti, Morega, baroni locali tenebrosi. Geoana, vorbitor fluent a doua limbi de circulatie, diplomat de cariera, sustinut de democratii lui Obama, dar mai ales de Hillary Clinton, este tributar unui partid condus de Vanghelie, Mazare, Hrebenciuc, Mitrea si care înca îi mai tine în formol pe d'alde Iliescu si Nastase. Oprescu, asa-zisul independent, membru marcant al PSD-ului pâna la candidatura de la primarie, legat ocult de interesele unor gulere albe, gen Bobic, Bitner, Petrache, Vadim Tudor-tribunul, pastorul fostilor securisti, tinut captiv de grupuri de generali si colonei anacronici, depasiti de noile directii de dezvoltare planetara. Despre Becali nu scriu pentru ca el nu exista. Este o marioneta dirijata fie de Hrebenciuc, fie de Basescu, dupa bunul lor plac. Ne place sau nu, acesta este tabloul scenei politice, în preambulul scrutinului pentru Cotroceni. Daca suprapunem brambureala politica peste haosul social: greve, mitinguri, manifestari de protest, ne cuprinde o îngrijorare profunda. Cine este beneficiarul degringoladei? Cine trage spuza pe turta lui? Bizar, dar câstigatorii nu sunt din România. Partidele se macelaresc între ele, bugetarii se lupta între ei pentru un trai decent, iar angajatii din mediul privat nu înteleg de ce trebuie sa plateasca prin impozite, toate gaurile negre din buget. Faceti oameni buni ceva! Stiu eu, sa începem prin definitia datoriei?

De ce nu trebuie sa câstige Geoana sau Basescu alegerile

2009-10-03T12:14:00.004+03:00

De câte ori ma gândesc la PSD, si va asigur ca mi se întâmpla foarte rar, îmi vine în minte o glumita obraznica. Cica niste baieti saraci care cerseau la biserica sunt întrebati de o doamna sub batic: mai, dar voi n-aveti tata? Iar ei raspundeau: cum sa nu, tuturor celor care umbla cu mama, noi le spunem tata! Pai, da! Sub mandatul autoritarului Basescu, cersetorii puterii din partidul-mafiot condus de subrezelul Geoana, dar caliti în rele de cucuveaua moscovita Iliescu si armasarul efeminat, Nastase, ba s-au gudurat pe lânga liberali, ba pe lânga fratii lor vitregi democrati, doar, doar or pune si ei sublingual, mierea puterii. Si au reusit. Dar iata ca astazi se retrag în cochilie. Basescu se bucura, dar nu întelege ca de data aceasta a pierdut! Ce naiba nu-si mai aminteste episodul premergator campaniei din 1996! Guvernul comunistoid condus în deriva de Vacaroiu-Saniuta devenise sinonim cu crima organizata. Daca Iliescu ar fi câstigat alegerile, atât el, cât si partidul sau monstruos ar fi iesit definitiv de pe scena istoriei. Asa ca, prinzându-se de schema, ca prosti nu sunt, doar ticalosi, au acceptat, înca din 1995, sa piarda alegerile în favoarea Conventiei, pe care avea s-o distruga mai târziu, marinarul vejnic belicos, Traian Basescu. Apoi, în 2004, guvernul pesedistului cult, cizelat, dar lacom si gaunos Nastase devenise sinonim cu Mafia gulerelor albe. Daca ar fi câstigat el, astazi, PSD-ul ar fi întrecut trista performanta a taranistilor de a pica sub 3 la suta. Partidul s-a repliat, a pierdut, dar a guvernat bine-mersi, atât cu liberalii manechinului Tariceanu, cât si împreuna cu ceata lui Pitigoi, mic la stat, mic la sfat, mare …t, Emil Boc. Apropo, asa se spune în turceste la rahat. Asadar, Trainelul nostru, hârsâit în smecherii portuare, nu a ajuns înca la subtilitatea diabolica a gastii pesediste. Sansa lui ca politician este sa lase puterea. L-a uzat prea mult, l-a tocat si l-a umplut de antonimul cuvioseniei populare. Daca doreste sa supravietuiasca, atât el, cât si oglinda sa deformata, PD-L, atunci ar trebui sa învete tainica si eficienta lectie PSD-ista! …ista mamii ei de politica!

poze: www.retusuri.blogspot.com

Intre comunisti si liberali se joaca libertatea cuvantului

2009-09-28T20:00:00.001+03:00

Vreau sa fiu transant, frust, lipsit de nuante si subtilitate. Cand scrii despre politica romaneasca, artificiile diplomatice nu-si mai gasesc locul. Iata cum vad, din globul meu de sticla, tabloul campului de lupta pe care se infrunta cele doua tabere. Imi bazez argumentatia atat pe faptele si actiunile beligerantilor pro- si anti-Basescu, dar studiez atent si fizionomiile actantilor. Inainte, insa, un apel la istorie. De la inceputurile sale, miscarea liberala neaosa a grupat oameni bogati, onerosi poate, dar care insa s-au straduit sa respecte minimele reguli democratice, iar comunistii ai caror urmasi sunt astazi pesedistii si pedelistii, ca doar nu suntem toti niste naivi uituci sa nu ne amintim de trunchiul FSN-ist din care provin ambele partide, sunt bine organizati, disciplinati, dar pusi pe capatuiala. Vi-l amintiti pe socialistul Nastase cu ale lui n case? Sau pe prietenul pensionarilor Ion Iliescu, cu ceasul lui de 20.000 de euro? Ori de bugetarul Basescu, cu fetele lui milionare in euro, sau pe baronii locali? Insa, un singur lucru ii diferentiaza pe comunistoizi de liberali. Primii dispretuiesc democratia si nu-si ascund deloc sictirul. Cat de libera era presa in regimul Nastase? Azi, Basescu a reusit o alta performanta nasoala (sper ca nu se ofenseaza la termen intelectualii fara opera, care traiesc libertatea pe banii statului). A scos presa din rolul ei de observatoare obiectiva si de a patra putere independenta intr-un stat democratic si a aruncat-o in lupta ca pe niste mercenari fara scrupule. Daca ar fi fost cu adevarat un presedinte atent sa pastreze echilibrul intre forte, se asigura ca presa ramane neimplicata in jocul partinic. Turnirul dintre Ciutacu si Moraru, atacurile mai mult sau mai putin voalate la adresa lui Mircea Badea nu-i fac cinste unui aparator al democratiei. Dreapta este la fel de corupta ca si stanga, uitam greu ce rafting s-a facut sub mandatul Constantinescu, dar presa a ramas o forta. Sub odioasa guvernare Boc-Geoana avem o problema! Daca domnul Traian Basescu constata trist in campania cu Nastase ca bietul popor, la aproape doua decenii de la controversatul 1989, se vede nevoit sa aleaga intre doi fosti comunisti, de ce am repeta, in noiembrie, aceeasi psihodrama? M-am grabit sa-mi scriu naduful, acum cat inca se mai poate.

Traian Basescu, condamnat sa intre în cursa electorala

2009-09-19T14:04:00.002+03:00

Foarte sanatos pentru democratie este ca o „clica” sa nu zaboveasca mai mult de un mandat la tabloul de comanda. În ciuda atasamentului sau total pentru Putere, pâna si „iluminatul” Iliescu a înteles, în 1996, sa lase frâiele. Astfel, oligarhia nu va detine monopolul absolut, ci doar unul fragmentat. În fata unei vointe oculte, dar ferme, însusi „maltezul” Adrian Nastase a înghitit în sec si s-a retras dupa rezultatele celui de-al doilea tur, în 2004. Nefiind strain de sistemul de dominare a lumii, mai putin elevatul Traian Basescu, trecut si el prin marele filtru al politicii mondiale, a înteles, desigur, mesajul presedintelui Obama. Oricât de mult îsi doreste puterea, Basescu stie ca ea se câstiga doar prin bunavointa unei Înalte Porti. Asa cum soarta voievozilor se decidea la Constantinopole, a secretarilor generali de partid comunist la Moscova, astazi, destinul politic al presedintilor tarilor NATO este hotarât în Biroul Oval. Este evident, pentru orice observator atent, ca nehotarârea lui Basescu de a se declara înscris în cursa electorala tine de un calcul subtil, care nu are nici o legatura cu sondajele. Ceea ce este însa periculos, absenta unei voci sonore care sa arate cu indexul golaniile încurajeaza în sistem crima organizata si infractionalitatea. Sa nu uitam cât a proliferat mafia sub regimurile Iliescu. Desigur, Basescu a fost doar o voce, un bufon a carui misiune a fost sa amuze opinia publica, s-o linisteasca, caci daca ar fi fost cu adevarat un cruciat al democratiei si al normalitatii, scapa de cei câtiva golani odiosi care-i asigurau camarila PDL-ista! Traian Basescu nu are prieteni, nici în structura interna, nici în diplomatiile mondiale, iar publicul, în setea lui inertiala de a tine cu învingatorii, se dezice constant de perdanti, cu alte cuvinte, daca Baselu pierde mandatul sau nu se înscrie în cursa, îl asteapta zile mai negre decât pe Nastase, plimbat ca un catelus de plus roz printre hienele de la Parchet. Din pacate, în anul de gratie 2009, ne vedem iar damnati sa mergem la vot fara nici o speranta!

Candidatii îsi arata fara jena coada, coarnele si copitele

2009-09-14T10:58:00.004+03:00

Miza bataliei este uriasa: aproape 60 de miliarde încasari la buget, programul de înzestrare al armatei... anii urmatori ofera profitorilor din toate partidele, indiferent cine va ocupa fotoliul de la Cotroceni, o vaca obeza, de muls. Razboiul nu mai este al rozelor, ci doar al spinilor. Basescu nu e linistit si nici nu sta confortabil. Are 30 de procente din 30 la suta care voteaza. Adica putin, foarte putin, caci exista 70 la suta care sunt total sictiriti de ce se întâmpla. Toti actantii politici au înteles ca si-au atins limita de competenta, chiar si în minciuna. Cine-l mai crede pe Oprescu independent? Dar cine îl poate gira pe Basescu ca va fi un candidat nelegat ombilical de gasca Udrea-Cocos-Popoviciu, cine mai lupta împotriva coruptiei, cine este noul tatuc? Cât de crin e Antonescu când soarele care-i asigura fotosinteza este Patriciu, cât de curat e Geoana, cât de patriot e Vadim Tudor, si el candidat la prezidentiale? Sunt, totodata, convins ca demersul site-ului spune si tu.ro, cu al sau motto: „Îti place cum a ajuns aceasta tara?”, este o platforma pusa la cale tot de smecherasii de care ne-am saturat peste masura, menita sa ne abureasca într-o alta perdea de fum, scotând pe ultima suta de metri un candidat-surpriza, neimplicat politic, dar sprijinit logistic cu toate mijloacele. Numele care se vehiculeaza în peisaj, am mai scris despre asta, sunt Tiriac, Isarescu si Marele Anonim, din pacate nu personajul filosofului Lucian Blaga, ci o marioneta a unor baieti destepti, dar care beneficiaza de încredere publica, notorietate si credibilitate. Nimic nu mai conteaza, lupta se da pe toate flancurile, jurnalistii „anti” se înjura ca la usa cortului cu cei „pro”, personajele care mimau ca-l urasc pe Basescu au devenit marii lui aparatori, iar cei mai buni prieteni ai fratelui cu frate în fratie au trecut de partea cealalta a baricadei, trimitând în presa cai troieni, cu bombe care se fasaie in doua zile. Interesant? Cu siguranta! Fascinant? Nu. Doar oribil!

Razboiul gastilor - falimentul tarii

2009-09-07T14:56:00.002+03:00

Mi-ar placea monarhia constitutionala, ca o solutie europeana pentru paternalismul românesc. Si, cu toate ca nu m-a convins pâna acum principele Radu, cred ca are dreptate acuzând aceasta campanie electorala ca fiind o batalie a gastilor. Din pacate s-a retras, lasând cele câteva procente ale sale, din sondaje, la cheremul unor actanti ridicoli. Sa derulam filmul, poate prindem, acum în al douasprezecelea ceas, talcul acestei vieti politice abjecte. Iliescu îl demonteaza pe Roman, defecteaza PNL-ul prin crearea aripilor Patriciu, Catarama, Horia Rusu, Tariceanu. Basescu neantizeaza PNT-CD, boicotând Conventia. Iliescu si Basescu fac parte din acelasi trunchi FSN-ist. Asadar, astazi, dupa douazeci de ani de la împuscarea Ceausistilor, ne aflam în aceeasi companie. Ulterior se petrec urmatoarele: Basescu ajunge presedinte în 2004 cu ajutorul tacit al lui Iliescu, care-l înmulteste cu zero pe Nastase, lasându-i locul lui Geoana. Geoana îi ridica mingea la fileu lui Basescu, împreuna cu acelasi Iliescu, cerându-i suspendarea. Rezultatul: revirimentul în sondaje al marinelului, de la 35 la suta, la aproape 65 de procente. Basescu penetreaza PNL-ul cu Stolojan, acelasi personaj din lista favoritilor lui Iliescu. Stolojan rupe partidul si întareste PD, adaugându-i un L. Din social-democrati, oamenii lui Basescu devin liberali, asadar trunchiul FSN-ist ramâne la putere alternativ, cu idolul doamnei Udrea la dreapta si cu idolul doamnei Cretu la stânga. Pactul pentru România ii readuce la butoane atât pe democrat-liberali, cât si pe pesedisti. Dar liberalii lui Tariceanu au guvernat bine-mersi cu partidul presedintelui în opozitie, facând aliante discrete cu alde Iliescu. Ei, dar brambureala abia acum începe: Nea Nelu a jucat cartea lui Gorbaciov, Basescu a mers pe mâna lui Bush jr. Liberalii lui Tariceanu, prin Kondiacov, prieten si cu Nastase, au asigurat polul de interese al lui Putin. Ajuns aici, pâna si eu încep sa ma pierd în nebuloasa. Cine dintre acestia serveste intereselor României?

Doi frati patati, Scufita Mov si obuzul

2009-08-31T13:01:00.002+03:00

www.retusuri.blogspot.com

Fratii Basescu sunt departe de Karamazov, dar din ce in ce mai apropiati, comportamental si mental, de clanul Kennedy. Clonarea merge atat de departe, incat i s-a gasit o intrupare si misterioasei Marilyn Monroe. Blonda noastra, insa, nu-si salta fustele vaporoase, deasupra unei guri de aerisire, ci isi pune poalele in cap, mioritic, frust. Subiectul ma poarta, vreau nu vreau, in prozaicul stil sec. La fel de sec ca si umorul cuplului prezidential, si cand spun cuplu, nu ma gandesc la Maria... Tenebrele de budoar sau afacerile cu inghetata nu m-au interesat niciodata, dar cand discutam despre afaceri cu armament, lucrurile se schimba. Inainte de 1989, Romania era in topul celor mai importante furnizoare de armament pentru lumea a treia. Cinic, oribil, dar banii erau incasati de stat. Alaturi de exportul de carne, care a infometat o tara intreaga, asa a platit nebunul de Ceausescu datoriile externe - prin trafic de arme! Dupa schimbarea comunistilor din prima linie cu tovarasi mai tineri si mai apropiati de valorile comerciale, industria noastra de armament a fost pusa pe butuci, Romania iesind din competitie, insa responsabilii s-au vandut unor interese private, astfel incat ofiteri de informatii, generali, fosti tovarasi din Externe si Industrie au pus de o mafie, deruland aceleasi business-uri, insa nu in interesul natiunii, ci al propriilor buzunare. Si, fara chiar sa stie, in contul unor superputeri care vand tehnologie militara la varf. Pentru ca pomenisem mai devreme despre frati, astia doi din tema, desi au jurat, nu hranesc vaduvele si orfanii, ci fufele si golanii! Nu sunt atat de naiv, incat sa nu remarc si tonele de intoxicari care se deruleaza zilele acestea prin media, nu cumpar legat la ochi nimic din ce vinde Rosca Stanescu, dar lipsa de reactie, si mai ales de argumente ale asociatilor Udrea-Basescu, ma face sa cred ca un sambure de adevar se ascunde intre pliurile cearsafului pe care si-l pune din cand in cand pe cap fantoma comunismului care bantuie, si azi, culoarele puterii!

Reindragoste-te de Romania

2009-08-24T14:25:00.001+03:00

Motto: „Inteleptul stie ca totul este un intreg, si ca legile universale se aplica constant atat „in cer cat si pe pamant”. Astfel, am putea esentializa umanitatea la un cuplu si mai mult decat atat, devenim constienti ca daca sufletul unui individ se manifesta, modeleaza si dicteaza destinul vietii sale, tot asa si tara devine trupul animat de vointa poporului. Exista o inteconectare subtila a energie de la nucleu, la atom, de la molecula, la molecula, de la individ, la individ, de la neam la neam, de la planeta la planeta, caci Cosmosul functioneaza ca un ceasornic perfect in care diferitele forme de energie, de la cuantic la molecular curg etern, si asta se numeste generic existenta”

Sa-ti vorbesti de rau tara, este ca si cum ti-ai injura, umili si chiar batjocori, mama. Daca Cerul este Tatal Cosmic, iar Pamantul – Mama Gea, atunci toti oamenii se pot considera frati, in marea familie a umanitatii. La o scara restransa, am vazut ca familia protonului, neutronului si a electronului (trinitatea este univresal exprimata) se numeste atom, si atunci, printr-o analogie simpla, pastrand cheia trinitara am putea afirma ca reprezentarea cea mai mica a umanitatii este cuplul (Adam si Eva, sau Yin si Yang, suma energiilor complementare). Intr-o formula matematica am scrie asa: barbat+femeie=copil; familie+familie=trib; trib+trib= neam; neam+neam=umanitate. Cu alte cuvinte ajungem la o axioma istorica: evoluam constient de la regnul mineral, pana la cel uman, iar fiecare generatie respecta acelasi cadru general de dezvoltare, in corp, corpul in societate, societatea in alianta. Intotdeauna tendita a fost integralista.Si acum sa revenim la Romania. Daca am intelege ca destinul nostru individual este legat fundamental de cel al poporului din care facem parte, n-ar mai exista abuzuri, ticalosii, fara de legi. Caci nu poti fi doar tu extrem de bogat, iar vecinul tau ultrasarac, caci tot istoria ne invata ca acest tip de dezechilibru genereaza revolte, revolutii, razboaie. Pilda Sodomei si a Gomorei ne invata ca atunci cand un popor intreg este viciat, alterat, cand nu mai exista macar un individ luminat de adevar, care sa aduca Lumina, atunci el este sortit pierii. Slava Domnului, in ciuda atator evenimente discutabile prin care a trecut si trece tara noastra, au existat intotdeauna spirite care sa echilibreze balanta. Avem un salvator mesianic in fiecare domeniu vital el existentei si va rog sa-mi permiteti o foarte sumara nominalizare: medicina-Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei; aerodinamica -Henry Coanda, inventatorul motorului cu reactie; in 1827, Petrica Poenaru inventeaza stiloul; Victor Babes scrie primul tratat de bacterologie din lume; Alexandru Ciurcu inventeaza prima ambarcatiune cu reactie in 1886; Emil Racovita devine parintele biospeologiei, in 1904; un an mai tarziu, Augustin Maior inventeaza telefonia multipla; tot noi am dat primul inginer femeie din lume in persoana doamnei Eliza Leonida Zamfirescu si desigur lista se poate intinde pe multe pagini, sa-i mai amintim doar pe Traian Vuia, inventatorul pneurilor la terenul de aterizare al avioanelor(va recomand:www.inteligentaromaneasca.blogspot.com), sa ne mutam putin in sfera artelor si a filosofiei amintindu-ne de Lucian Blaga, si de minunata sa „Trilogie a Cunoasterii”, de Mircea Eliade, cu a sa ultracuprinzatoare „Istorie a credintelor si ideilor religioase”, de Eugen Ionescu, parintele teatrului absurd; samd. Din aceasta simpla enumerare ne putem da, lesne seama, cu nu suntem in nici un caz un popor de urangutani, violatori si trepadusi ai planetei. Ba chiar, dimpotriva si la nivelul cetateanului obisnuit, provenit dintr-o cultura izolata si dintr-o tara aflata mult timp la periferia preocuparilor europene, se poate observa un plus de calitati fata de altii si aici as sublinia vorbirea fluenta a unei limbi straine, cunostinte generale la un nivel acceptabil, deschidere catre cunoastere, lipsa dogmatismului, toleranta etc. Departe de mine gandul protocronist ca Romania ar fi buricul pamantului, ca suntem un popor ales sau cine stie ce alte „arogante”, vorba unui mare infierbantat care acum se racoreste putin, dar am certitudinea ca putem sta linistiti in centrul Europei, ca parteneri cu drepturi depline, tinand cont atat de mostenirea genetica si culturala, dar, mai ales de potentialul urias pe care il avem multidisciplinar Iata si aici cateva exemple: romanii care lucreaza la cele mai performante nivele, pentru Bill Gates; licitatiile internationale care se fac pentru tablourile lui Sabin Balasa, Ciucurencu, Iser; spectacolele de teatru care ridica salilie de la Londra, Paris, New York, Tokyo...Evident, trebuie sa ilustram cumva si rolul spiritual pe care Romania il joaca pe marea scena a lumii. Ortodoxia noastra, atat de apropiata de crestinismul primelor trei secole si care ne invata blandetea, smerenia, comunicarea neintrerupta cu Dumnezeu, micile nuclee isihastice care sunt un izvor nesecat de intelpciune si iubire. Ar trebui tradusi in cat mai multe limbi duhovnici ca parintele Constantin Galeriu, Arsenie Boca, Ilie Cleopa. Cu siguranta, inflatia de demagogie si oportunism politic, ne-au facut sa ne jenam de cuvinte mari, de propriul steag arborat cu ocazia zilelor importante pentru tara, sa ascundem in strainatate originea noastra daco-romana, dar de aici si pana la efluviile de ura si mizerii perorate de diversi pseudo-intelctuali la adresa natiunii noastre este o cale lunga ce nu trebuie strabatuta niciodata. Cred cu tarie in destinul si vocatia Romaniei, sunt indragostit iremediabil de peisajul tarii mele si, dupa ce am strabatut aproape intreaga lume, nu mai am nici un complex cu privirea la valoarea umana, intelctuala si spirituala a poporului meu. Si sunt convins ca doar reindragostindu-ne de propria tara, o putem salva si reconstrui pe temeliile solide ale intelpciunii, armoniei, frumosului si pacii!

Calator spre varf

2009-08-24T14:19:00.001+03:00

Motto:...”Si binefacatorii umanitatii sunt primii sacrificati. Dar in ce companie aleasa se aseaza toti cei care isi dau viata pentru un principiu, pentru o idee in urma carora pamantul devine un loc generos si incapator pentru toate fiintele. In fratietate si armonie putem incepe constructia unei lumi mai bune, asezata pe coloanele iubirii si ale dreptatii. In etica profunda a invatamintelor Tatalui Ceresc, prin vocile profetilor si faptele noastre, ne putem considera constructorii care aseaza temelia Regatului. Fie ca Fiul Omului si al Lui Dumnezeu sa ne intareasca mintile, sufletele si trupurile pentru a putea fi buni slujitori ai Cuvantului Sau”.

Lumea de azi, ca si cea de ieri se zbate intre insingurare, teama si speranta, credinta. Suntem chemati pe rand sa ascultam lectia planului superior, al lumii noastre initiale care este cea a spiritului.Asadar lupta politica pentru eliberarea si emanciparea spiritului uman, dar si pe cel al popoarelor reprezinta inrolarea voluntara intr-un razboi extins. Cu siguranta nici Romania nu s-a sustras acestui model evolutiv. Progresul economic, social, cultural, uman din perioada interbelica s-a lovit intai de dictaura lui Carol al II-lea, apoi de exaltarea legionara, urmata de regimul forte anti-democartic al maresalului Antonescu, culminand cu ruinarea tarii impusa de un regim bolsevic de la Moscova. Din aceasta perspectiva, ne este mai lesne de inteles, de ce astazi, tara noastra inca nu s-a trezit pe deplin, si nu a devenit constienta de rolul sau progresit in Europa unita. Avem toate premisele intrarii si activarii intr-o Alianta a principiilor si credintelor comune intr-o lume mai buna.Astazi, mai mult ca oricand sunte martorii unei redesteptari a constiintei nationale, mai ales in randul tinerilor, nemuscati de flagelul meschinariei si al coruptiei. Ei incep sa inteleaga locul pe care Romania trebuie sa-l ocupe in noua familie in care a intrat pe merit. Din totdeauna, tara noastra a fost eminamente un spatiu european. Suntem latini, crestini si am generat modele cultural-sociale in lumea intreaga: filosofie-Lucian Blaga, literatura: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, arte-plastice: Brancusi, cercetare- Aurel Vlaicu, Traian Vuia, matematica: Grigore Moisil, si chiar politica, daca ne gandim la Nicolae Titulescu. Deci, nimeni nu poate contesta apartenenta noastra de drept la spatiul comunitar. Insa ne vedem pusi in fata unor perceptii nedrepte sau insuficient documentate. Azi in intreaga europa se generalizeaza in mass-media o imagine deformata a Romaniei. Primim etichete defaimatoare: infractorii europei, tigani, oameni fara onoare si demnitate. Evident ca pasivitatea autoritatilor nationale, lipsa lor de procupare pentru dezvolatrea pe termen lung a tarii au permis instrumentelor de propaganda sa mixeze informatii care nu ne reprezinta. Din acest motiv, este imperios necesara o cunoastere mai profunda a valorilor care ne anima, a mostenirilor europene pe care le avem de la stramosii nostrii luminosi: Maniu, Bratianu, Carol I. Speram din tot sufletul ca centrii de putere din Europa sa inteleaga rolul nostru, valoare adaugata cu care ne-am integrat, dar si pozitia noastra atat de fragila la granita de unde incepe o alta lume, unde nu mai exista NATO, nici UE. Suntem, geografic in prima linie a unui razboi, cel putin ideologic, si nu odata am fost lasati, de occident sa ne descurcam singuri. Nu putem ascunde frustrarea resimtita cand am descoperit cu cat cinism am fost lasati de catre fortele democratice in mana unui sitem totalitar care nu avea nimic in comun cu patrimoniul nostru national. Speram, din tot sufletul ca aceste lucruri sa nu n-i se mai intample niciodata. De aceasta avem nevoi de o alianta temeinica cu toti cei care impartasesc inaltele principii ale Europei unite. Desi faptic suntem integrati, nu putem sa ne ascundem ingrijorarea, vazand tratamentul umilitor la care cetatenii nostrii sunt supusi in Italia si Spania. Adaugam aici si tristetea de nu putea veni in ajutorul fratilor nostrii aflati in Republica Moldova si Ucraina, care sunt presati sa-si nege originea, sa renunte la identitatea lor,la fel de europeana ca a noastra. Si aici speram intr-un sprijin considerabil din partea aliatilor nostrii. Sigur, se poate pune intrebarea: Dar noi ce oferim in schimb? Romania, dupa ce isi va gasi intelepciunea de a aduce pace in mediul politic, sprijinita de Biserica Ortodoxa, care se bucura de increderea generala a poporului nostru, va incepe o constructie durabila si va intari cu mijloace democratice granita unde se termina spatiul comunitar, va inocula ideile de progres, pace si armonie in Balcani, va redestepta nevoia de demnitate si echilibru in comunitatile romanesti din toata lumea si va oferi gazduire bazelor militare care sa asigure securitatea intregii lumi libere.Putem vedea, asadar, cu totii necesitatea urgenta ca Alianta inaltelor valori si principii sa includa o Romanie puternica, echilibrata si dornica de progres. Putem spera ca odata, sa facem si noi parte din Regatul Cerului, unde egoismul, vanitatea, excesele, dictatura sunt intemnitate pentru cel putin o mie de ani.

Elena avem, dar ne lipseste Paris

2009-08-22T14:02:00.005+03:00

Daca am considera Palatul Cotroceni un fel de Troia sub asalt, atunci am putea-o identifica foarte usor si pe Elena. Surprinzatoarea blonda care-i “lucreaza informativ” pe opozanti se afla într-o corida de doi lei. Comisia, “menita” sa-i întunece nurii si sa-i strice permanentul (ce ciudat, toti politicienii nostri se cred permanenti…) s-a “tradat”, uitând ca în România peretii au urechi, indiferent de perioada istorica, si au facut aproape imposibila cercetarea ministresei acuzate ca se scalda în banul public mai abitir decât Elisabeta Batory în sânge de fecioara. Si apoi, eu cred ca si “rivalii” au realizat ca o comisie care lucreaza independent, ca în cazul Ridzi, poate deveni o fiara greu de controlat. Nimeni nu ar rezista în fata unor oameni hotarâti sa afle adevarul, nici Tariceanu, nici Vanghelie, Nastase, Oprescu, Berceanu, Videanu. Si as putea sa-i însir pe toti, la rând, fara teama de a gresi cu ceva. Udrea va profita deplin de aceasta îngrijorare generala si va dormi linistita multe nopti de acum încolo. Însa o asteapta condamnarea publica, asa cum Nastase va ramâne în istoria politica ca politicianul cu patru case, sau din cauza ca a primit moca obiecte de arta si termopane în Zambaccian. Tot astfel, despre protejata marinarului se va povesti ca despre o amazoana un pic prea plinuta ca sa încalece un cal, dar suficient de abila ca sa-l încalece pe cel mai puternic barbat al tarii! Pacat, dintre toti politicienii perindati pe la putere, Basescu ar fi putut ramâne un reper moral, dar iata ca slabiciunile lui umane sunt mai pertinente decât constiinta politica si nationala. Elena provoaca asaltul Troiei, ce pacat, însa, ca Basescu nu e Paris! Democratii pot sta linistiti, nici Geoana nu e Ahile, dar nici Crin Antonescu vreun Ulise. Batalia pentru Cotroceni nu va avea nimic eroic în ea. De pe ziduri, în loc de plumb topit, se vor arunca numai laturi, iar pe câmpul de batalie vor ramâne numai stârvuri de idei! Iar calul nostru nu se va numi niciodata Troian, ci mai degraba… Traian!

sau poate lupta se da asa...

2009-08-16T20:41:00.004+03:00

poze:www.retusuri.blogspot.com

Turul al II-lea pentru prezidentiale?!

2009-08-16T19:16:00.004+03:00

Pozele sunt luate de pe: www.retusuri.blogspot.com.
Multumesc!

Conducatorii Romaniei Moderne

2009-08-16T15:18:00.016+03:00

De la Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai, Gheorghiu Dej, Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu...Romania moderna a fost condusa de oameni cu idei...unele dintre ele bune, altele dezastroase. Chipurile, expresiile si mai ales privirile primilor "barbati ai tarii" tradeaza viziunea sau lipsa ei. Cuvintele pot ascunde minciuni teribile. Ochii, insa, nu mint niciodata!

Tehnici oculte într-o politica inculta

2009-08-15T00:59:00.000+03:00

Întrucât saptamâna asta politica nu are nimic interesant de comentat, prefer ca, pornind de la sintagama lui Kissinger „Absenteismul la vot nu ajuta la obtinerea calitatii competitorilor, ci îi avantajeaza pe cei mai bine organizati”, sa arunc în malaxor doua zvonuri, cu sanse mari de concretizare. Ma voi referi la doi candidati manciurieni, despre care tot aud ca au sanse mari sa participe la confruntarea prezidentiala. Fiind convinsa ca, de aceasta data, nu va putea mobiliza un procent mai mare de douazeci la suta dintre electori, hidra odioasa care a pus mâna pe putere dupa 1989 s-a gândit cu toate capetele sale sa ne pacaleasca cu o oferta ceva mai spectaculoasa. Astfel, cei cu buzunarul pe partea stânga vor sa-l arunce în arena pe Ion Tiriac, iar aia care îsi tin contul pe dreapta, pe Mugur Isarescu. Sper ca nu avem memoria atât de scurta, încât sa nu mai stim ce a facut cel mai tare în tenis parinte de dealer cocainoman, care s-a bucurat de o chirie subventionata pana de curând, desi este cel mai mustacios bancher, cel mai persuasiv vânator de mistreti si cel mai mare colectionar de arta, care-si purta obiectele din patrimoniul national cu trenul peste granita, mai abitir ca regele Carol al II-lea. Dar nici sa trecem cu vederea prestanta domnului Isarescu, care nu era atât de vigilent când s-a prabusit economia în anii 90, desi vorbea si atunci la fel de bine engleza cu accent american, care n-a putut întâmpina falimentul bancilor laice sau religioase. Pai, si atunci, cum sa poata el gestiona o tara? Hidra, neagra, rozalie, cum vreti sa-i spuneti, are, se pare, o criza de inspiratie... Pe cine sa mai pacalesti cu aceeasi Marie tare-n palarie. Apropos de palarie, parca era mai eleganta basca lui nea Ilici... Si ca sa închei, daca partidele care oculteaza, de fapt, acelasi unic PCR condus de esantioanele II si III îsi imagineaza ca si de aceasta data se vor distra cu naivitatea alegatorilor, le atrag atentia ca s-au îngrasat si au lasat garda jos. Se pregatesc multe platforme interesante si libere care sa va strice jucariile, pâna când veti disparea ca un cosmar obositor si promiscuu!

Incepe o campanie purulenta

2009-08-06T17:09:00.002+03:00

Este evident pentru toata lumea, ca acesta campanie prezidentiala se afla deja sub bagheta lui Marte.Razbunarea, tradarea si razboiul fara reguli vor guverna rundele electorale, deversand prin ziare, emisiuni televizate si alte vehicole de informare/dezimformare peste opinia publica dezabuzata si plictisita, tot felul de "deconspirari" menite sa trezeasca adrenalina votului negativ. Din punctul meu de vedere, intraga clasa politica romaneasca ar trebui arhivata si stocata intr-un depozit al marilor erori nationale, nemeritand nici un jucator, altceva decat dispret si in cel mai bun caz mila, dar, asa cum spunea si Kissinger, "intr-o democratie, absenteismul ii favorizeaza doar pe cei mai bine organizati, nu si cei mai buni", dar cum la noi, toti sunt o apa trasa la o toaleta la fel de publica, precum banii din care se ingrasa d'alde Rizi, Udrea, Nemirschi, Mazare, Vanghelie, Videanu,Tariceanu si alti daunatori, ce putem face? Umbla zvonuri ca sepregatesc candidati din umbra (la fel de manciureni) ca Tiriac, Isarescu, in speranta ca mai putem fi pacaliti odata.Hidra asta odioasa care conduce Romania, are atat de multe capete, incat pe ori cine alegi, defapt trimiti multe milioane de euro din buget in buzunarele acelorasi zece smecheri, care fac jocurile de 20 de ani. Profetia lui Brucan ar trebui sa se implineasca, iar la votul din noiembrie (unii il vor in octombrie) sa fim foarte atenti.Poate ar trebui sa mai existe o casuta pe buletinul de vot pe care sa scrie: "m-am prezentat, n-am votat! " Ca sa nu ne mai acuze, adeptii lui Oanan, tot pe noi ca nu suntem interesati de mersul tarii.

Mircea Badea, un cap de pod

2009-08-03T15:21:00.001+03:00

Razboaiele politice se poarta, uneori, si prin jurnalisti. Colegii devin dusmani, unii se multumesc sa câstige cinstit, asumat, iar altii tradeaza spiritul profesiei. Voi fi franc si… subiectiv, întrucât ma voi referi la singuratatea lui Mircea Badea, prietenul meu pe viata, si atacurile concentrate împotriva sa. Îi port un respect profund domnului Cristoiu, dar nu pot sa nu constat implicarea sa într-un joc mediatic. Sunt ani de zile de când domnia-sa strecoara în presa româneasca doua directii aparent ireconciliabile: servirea intereselor doamnei Udrea si apararea lui Adrian Nastase. Poate ca ma însel, dar stau dovada înregistrarile emisiunilor, unde poza în plictisitul introvertit, pâna când enunta predicatul dorit. Apoi, Tolontan, ciudat de informatul gazetar sportiv, care ataca politic, ceea ce ar fi fost bine daca ar fi pornit dintr-un sentiment de impartialitate. Mircea Badea nu este jurnalist, nu face parte din nici o gasca, e impartial, desi uneori da dovada de naivitate..., dar ceea ce este cu adevarat remarcabil ramâne curatenia sa morala. Cunosc, ca mai toti colegii mei de breasla, încercarile prin care trece un personaj incomod, ispitele sau amenintarile, si nu pot sa nu-mi dau jos palaria, felicitându-l pentru optiunea de a se pastra independent si sarac. Da, dintre toti cei care se mândresc cu aceasta calitate de formator de opinie, Badea este printre foarte putinii care nu primesc bani negri. Amintiti-va de episodul în care i s-au oferit 500.000 de euro pentru a încurca anumite jocuri la alegerile locale. Azi, prietenul meu are foarte multi dusmani chititi sa i-o “traga”, dar îi avertizez pe acesti “huligani de presa” ca exista în jurul lui si foarte multi prieteni care, din dragoste de meserie, sunt gata sa-i asigure spatele. Nu te lasa influentat, dragul meu prieten, oricât de negre vor fi lunile urmatoare, lupta aceasta trebuie sa respecte macar o singura regula: informarea corecta a opiniei publice. Si aici, tu ramâi un cap de pod!

Uneori Traian Basescu este chiar Elena Udrea

2009-07-25T00:51:00.000+03:00

Desi suna ca un cliseu, se potriveste în context: iarna nu-i ca vara, nici Elena ca Monica! Ei, dar când vine vorba despre Elena, Traian are o emotie bicefala, caci atât mezina, cât si cadâna îi deconspira regelui calcaiul lui Ahile. N-am sa va irosesc timpul cu un sir de rânduri despre cea mai tânara si sexy europarlamentara, ci ma voi apleca, deontologic, asupra turistei sefe, a carei demisie de onoare o asteapta atât opozantii, cât si unii din PD-L. Daca în privinta doamnei Ridzi opinia publica a avut satisfactia scoaterii din joc a unui trisor pe bani publici, din pacate, în ceea ce o priveste pe companioana domnului Cocos, lucrurile se complica, devin opace, abstracte si pe alocuri tenebroase. Nu pot sa nu constat ca este atât de tare doamna Udrea, încât l-a facut pe Ion Cristoiu sa porneasca un razboi împotriva colegului de trust, care, la momentul actual, este cel mai credibil si profesionalist formator de opinie, acelasi Mircea Badea, care rupe audientele si sfideaza bloggerasii. Deci, Elena nu este o mimoza rasfatata, ci dimpotriva, un luptator de forta, diabolic de strâns legata de interese transpartinice, fiind deopotriva familiara cu Nastase, dar si cu Popoviciu sau Becali. Imperiul afacerilor sale poate alimenta conturile campaniilor electorale, iar asta o face puternica. Cine crede ca Elena noastra este doar o figuranta care-l are pe “vino încoa” se însala amarnic. Daca Balzac a scris “madame Bovary sunt eu”, sunt ferm convins ca, în momentele sale de singuratate prezidentiala, marinarul îsi murmura în barba: Eu sunt Elena! Asa cum Olimpian Ungherea a spus ca în spatele lui Adrian Nastase se afla o femeie mult mai puternica decât el, tot asa am putea gândi si despre relatia strict politica intre Basescu si Udrea. Ce-ar face presedintele jucator fara bani de campanie? Recunosc ca eu îmi doresc ca Traian sa mai câstige un mandat, dar dupa ce reuseste sa-si faca curatenie printre paraziti!

24.07.09

Ridzi, Nemirschi, Udrea si banul public

2009-07-20T18:39:00.001+03:00

Pe timp de razboi, jafurile se pedepsesc cu moartea de catre tribunale martiale ad-hoc, care dau rezolutia foarte rapid. Pe timp de criza economica, celor care abuzeaza de banul public li se pregateste linsajul mediatic. Si asta este foarte bine, chiar sanatos. Presa nu se poate substitui justitiei, ea nu da verdicte, dar are misiunea importanta de a scoate la lumina toate potlogariile care afecteaza natiunea. Atacul recent la adresa presei al presedintelui Basescu demonstreaza o usoara lipsa de subtilitate. E foarte posibil ca mogulii sa aiba întelegeri oculte cu politicienii, dar de aici pâna la a condamna ziaristii ca sunt tonomate e cale lunga. Asa cum ne dorim cu totii ca politicienii penali sa se racoreasca putin în celule, este firesc ca si jurnalistii corupti sa fie confruntati cu efectele legii. Dar sa revenim la trioul din titlu. Cei trei ministri au o mare si ucigatoare, din punct de vedere politic, problema: justificarea unor sume consistente, cheltuite abuziv sau interesat pe timp de recesiune. Ceea ce nu vor sa priceapa acesti ingineri financiari care au sufocat mersul firesc al economiei romanesti este tocmai schimbarea paradigmelor în întreaga lume. În laboratoarele de la Washington si Bruxelles se imagineaza alte modele de guvernamânt, prin care statele sa-si întareasca sistemele de protectie si securitate tocmai pentru a controla si chiar elimina structurile de tip oligarhic si mafiot. Clanurile care conduc transpartinic Constanta, Dolj, Vrancea, Bucuresti, Cluj, Sibiu etc. se vor confrunta cât de curând cu deconspirarea faptelor lor. Si nu pentru ca autoritatile statului s-au trezit eficiente peste noapte, ci datorita crizei financiare si a strictei monitorizari a fondurilor împrumutate de la FMI si UE. În concluzie, le atrag atentia domnilor Mazare, Vanghelie, Berceanu, Videanu, Klaus Johannis, precum si alti domni sau doamne rafinati si sofisticati pe banii nostri, ca îi asteapta vremuri interesante. Daca tot nu mai avem pâine din pricini economice, macar circul sa fie intens, chiar daca la final se va demonstra gratuit!

16.07.2009

Bancher cu aripi de Icar

2009-07-16T20:16:00.000+03:00

Umbla un zvon interesant ca in laboratoare se pregateste lansarea in campanie a lui Ion Tiriac, din cauza materialului slab din care este prefabricat cel mai aproape candidat in sondaje de Traian Basescu...Daca se va adeveri, ne pregatim de un spectacol interesant cu lumini, mult fum, zone de penumbra si lovituri de spit sub centura...

România reprezinta o miza uriasa

2009-07-16T18:33:00.000+03:00

Istoria are cutezanta sa nu fie originala prea mult timp, ea ramânând tributara unei ciclicitati, din care omul întelept sa înteleaga macar unde a gresit, pentru a-si netezi cararea catre ziua de mâine. Destinul unei tari mici este, din punct de vedere geostrategic si politic, cam acelasi, daca adaugam aici si ca România se afla exact pe linia mediana care desparte Occidentul de Orient, avem o viziune de ansamblu a mecanismului de care se leaga soarta noastra. În trecut, eram plastilina pe care o modelau Înalta Poarta si Cancelariile Austro-Ungariei, apoi ne-am vazut sculptati în noroi de catre Moscova, iar astazi, influentele si jocurile de interese se împart intre oficialii americani, rusi, evrei, la care se însumeaza si jocurile oligarhice, mafiote. Sa ma explic, tocmai pentru a da moara la apa detractorilor: Basescu a reprezentat un important vector de putere, si anume administratia presedintelui Bush, inaugurând cu persuasiune axa Bucuresti – Londra - Washington, fiind sustinatorul scutului antiracheta pe teritoriul României, fapt care ne-a mai usurat de presiunea de la Kremlin, ale caror interese, prin Kondiakov, au fost girate de catre gasca lui Adrian Nastase, printr-un balet ciudat cu liberalii Tariceanu, Patriciu si uneori Cosmin Gusa, atât de legat ombilical de reprezentatul, în România, al agentiei de presa Rusia Azi. Interesul economic al Israelului, care urmareste atât achizitionarea, uneori frauduloasa de terenuri agricole, dar si intravilane, precum si o stricta monitorizare a activitatilor arabilor, pe care Ceausescu i-a invitat sa studieze în România, iar astazi majoritatea ministrilor, din Siria, Irak, Libia, vorbesc binisor româneste, se afla în sarcina marelui negociator, numit de un jurnalist în trening Guzganul Rozaliu. Sotia lui Mircea Geoana a fost colega cu Michelle Obama, iar relatia fostului ambasador al României în SUA cu liderii democrati este de notorietate. Nimic nou pe frontul de est, sa ne amintim de Mihai Viteazul si sprijinul otomanilor pentru ocuparea tronului, de fanarioti, de razboaiele mondiale, de apartenenta la Pactul de la Varsovia si de NATO. Sigur, astazi si Uniunea Europeana urmareste sa-si întareasca pozitia de negociator între Rusia, SUA si China, prin dezvoltarea economica a tarilor membre. În tot acest hatis uneori ocult, exista si forte interne care apara traditia noastra crestina, bogatiile naturale si mostenirea etnogenetica a unor popoare mari ale istoriei. Scitia este miza pentru care romanii, persii, slavii si-au irosit atâtea armate. Suntem o miza mare si ar trebui sa ne reamintim din când în când ca... iubirea de mosie este un zid, care nu se înfioreaza de nici o faima!

26.06.2009

Tinerii politicieni sunt deja imbatraniti in rele

2009-07-16T18:32:00.000+03:00

Lupii tineri au acelasi caracter feroce ca si cei batrani, insa nu si-au rafinat indeajuns tehnica de vanatoare. Nu am nici cea mai mica indoiala ca, imediat dupa 1989, Iliescu & tovarasii au salvat, reabilitat si propulsat esaloanele II si III ale agonizantului PCR in functiile-cheie ale noului stat liber si, de atunci, o mana de fosti activisti il tot maimutaresc pe Ceausescu. Deci, nu mai am nici o asteptare de la acesti indivizi lipsiti de scrupule, onoare si tara, insa, cum este si firesc, imi proiectasem sperantele catre tanara generatie de politicieni. Surpriza neplacuta continua si astazi, in ciuda luciditatii si optimismului meu. Cand ii vad si ascult pe de-alde Riti, Ponta, Corlatean, Boureanu, Orban, Anastase, Turcan, Angela... ma cuprinde aproape instantaneu o neliniste profunda. Tara asa nu are un maine luminos garantat cu acesti robotei lipsiti total de personalitate. Au mostenit toate dogmele intunecate de la seniorii raului: limbaj de lemn, agresivitate stupida, lipsa de viziune si umor, crasa incompetenta, lacomie, ticalosie, dispret fata de valorile nationale, nepasare fata de popor. Si atunci ma minunez ca a mai trecut un mandat si tristetea lui Basescu continua: "Cum se face ca, dupa atatia ani, Romania se vede nevoita sa aleaga dintre doi fosti membri de partid"?, se intreba redundant presedintele... Pai, situatia se cloneaza. Daca in turul al II-lea se vor duela cu carnati, mici si manele Traian Basescu si Mircea Geoana... nu se schimba nimic esential, nu? Crin Antonescu nu ma convinge, e foarte slab pregatit pentru functia suprema, Radu Duda este un fiu de fost mare comunist, asimilat destul de straniu in familia regala, iar restul n-au nici macar teoretic vreo sansa la Cotroceni. Nadejdea in viitoarea generatie biologica de politruci, caci nu putem vorbi la ei despre doctrine, principii, strategii de guvernare, ci doar despre superficialitate si aroganta, paleste cu fiecare prezenta a lor in public. Aproape ca imi sunt mai simpatici Miki Spaga, Mitrea sau Berceanu decat Traian Ungureanu, Cristian Preda sau grasutul cu ochelari tinut pe genunchi de Iliescu, al carui nume imi scapa, dar nici nu vreau sa mi-l amintesc. Si asta nu-i a buna deloc. Nu ne mai ramane de facut decat sa ne rugam Providentei sa le trimita gandul cel bun, caci altfel, la cat de corupt si putred este sistemul, mi-e teama ca ne vom confrunta cat de curand cu un colaps de proportii!

19.06.2009

România, un show pacatos

2009-07-16T18:30:00.000+03:00

Becali, Vanghelie, Elena Basescu... sunt alesi democratic! Oprescu, Basescu-tatal, Piedone au trecut testul urnelor... Camioanele cu votanti, strategiile de fraudare, banii strânsi de la clientela politica pentru campanie, la fel ca manipularea mediatica si coruperea sistemelor fundamentale într-un stat... Ei bine, toate acestea se întâmpla într-o tara libera... Poate una dintre cele mai libere! Alegerile au fost libere, dar nu si corecte. Tara este libera, dar nu si fericita. Prin titlu, am vrut sa îmi exprim paradoxala stare în care ma aflu ca simplu spectator al unui show al dracului de departe de cele sfinte! Asemanarea cu formatul de la Antena 1 este izbitor: Capatos span si mucalit, doar zbanghiu nu este, aduce cu Basescu. Stoian, greoi si cu un umor îndoielnic, lipsit de vlaga si de importanta, seamana cu toti presedintii nostri de Senat sau de Camera, iar asistenta blonda, daca s-ar apuca de turism, ar revigora pensionarii de la Baile Olanesti asa cum încearca astazi Elena Udrea. În aceasta democratie mimata lipseste un ingredient obligatoriu bunului gust: calitatea produsului! Ritzi, Pacuraru, Saftoiu... Dan Diaconescu, Nikita, Tarky... Hrebe, a Elodia... cât de bine au ajuns sa semene toate aceste personaje în cautarea unui regizor! Cine monteaza, odata, bine acest spectacol insipid, încât sa mai stârneasca în publicul dezabuzat si obosit vreo reactie? Între Iliuta, numerologul sâsâit, si Boc, omul care vorbeste ca o mitraliera, care minte mai expresiv? Cât de perfect s-au suprapus aceste lumi superficiale... Oare cine a avut interesul ca România politica sa semene ca doua picaturi de apa cu cearta dintre Oana Zavoranu, artista de telenovele si distinsa ei mama, patroana de cimitir? Adica pentru bani?... Daca adaugam la toate aceste puncte de suspensie si faptul ca nici macar mâine nu vom sti care sunt clauzele acordului cu FMI-ul, pe care îl platim tot noi, cei tinuti în ceata, mai ca-mi vine sa ma înscriu în public la celebra si de maxim audienta emisiune: Acces direct!... Ma hotarasc sa pun punct aici, întrucât, de câte ori ma gândesc la toate acestea, ma simt nativ precum Cabral si vulnerabil ca Solcanu...

P.S: Daca am pomenit de Solcanu, sa nu creada cumva Nastase ca l-am uitat!

12.06.2009

Guzganul si tara

2009-07-16T18:29:00.000+03:00

În anii ’90, o gasca de baieti destepti a pus mâna pe putere, si iata ca, de atunci, monopolul „cascavalului si al ciolanului” se plimba din stânga (trunchiul FSN-ist) spre dreapta (falanga patriciana). Virusand legislativul, executivul si juridicul, parazitand diferitele organizatii initiatice universale, ierarhizându-se cu tot cu nepoti, verisoare si amante prin administratie, aceasta oculta mafiota a început sa roada de câtiva ani si fondurile europene destinate progresului si emanciparii României. Artizanul acestor combinatii, baiatul care nu clipeste aproape niciodata, se asigura de bunul mers al afacerilor, indiferent de cine vine la putere. Ei, bine însa daca toate organismele au un sistem de aparare împotriva virusilor, sunt ferm convins ca si cel social are anticorpii sai care lupta împotriva parazitilor. Noi, cetatenii care asiguram fondurile bugetului de stat, doar cu ocazia alegerilor avem sansa sa-i promovam sau sa-i trimitem acasa cu o stampila în loc de sut în spate. Smecheria cea mai mare a acestei junte este tocmai aceasta schema, ca oricine câstiga puterea se lasa în cele din urma corupt. Manipulatorul cica ar avea o forta de persuasiune, ceva de speriat... Dragii mei, ce-ar fi sa le dejucam planul acestor papusari, iar la votul de duminica sa trimitem în Parlamentul European niste politicieni tineri, foarte bine pregatiti si care sunt animati de dragoste fata de tara si semeni. Bun, ma veti întreba, cum îi depistam pe acestia? Dupa ochi, fereastra sufletului... Candidatii apar pe bannere, au pozele publicate peste tot, îi vedem zilnic la televizor. Cititi-i în profunzime! Pâna acum, smecherasii ne-au tinut în ignoranta si ne-au manipulat dupa bunul lor plac. Demascându-l pe fatarnic, îi mai diminuam puterea! Singurul pâna acum care s-a luat, macar declarativ, de piept cu sistemul ticalosit a rostit în ultima sa cuvântare un adevar: „Stiu ca majoritatea romanilor nu este reprezentata de nici un partid”, dar a cerut populatiei votul pentru europarlamentare, motivând ca astfel putem proba interesul nostru pentru aceasta constructie. E corect, dar mai întâi, cu toate pârghiile pe care le are, sa-i invite pe acesti întunecati corupti si meschini la plimbare în pustie! Sa nu mai auzim nimic despre ei si despre conspiratiile lor puturoase!

05.06.2009

Sodoma, Gomora si Casa Poporului

2009-07-16T18:27:00.000+03:00

Cand te uiti in ochii majoritatii politicienilor romani, ai surpriza sa constati ca „nu e nimeni acasa”. Nici un licar, nici o sclipire, ci doar o privirea cenusie, inexpresiva, de peste mort, care nu clipeste. Bun, va veti intreba, ce specie de peste are pleoape? Cel de apa tulbure. Undeva, din malul de pe fundul lacului, cativa inalti demnitari ai tarii apar pe luciul sticlei de televizor, in Parlament, pe la Guvern; se joaca arogant cu fundul, si apoi sunt santajati pana pierd alegerile, altii, mai liberali in opinii, isi etaleaza caltabosul fie in filmari cu tehnica operativa, ca in cazul „Remesul mai mult alearga”, sau mai nou „Pacurariul onanist, cand munceste (manual) nu-i trist!”. Desi personajele sunt cam aceleasi, s-a schimbat mult modalitatea de a face politica in Romania. Daca in tineretea lor smecherii de astazi participau disciplinat si entuziast la mitinguri, avand pancarte cu cel mai iubit fiu al poporului si cu savanta lui sotie, astazi devin mai naturali la parada gay! Pe unde umbla, doamnelor si domnilor indiferent de sex, barbatii tarii? Unde sunt luptatorii pentru dreptate, onoare si tara? Prin ce sutiene si asternuturi de matase ii gasim pe cei capabili sa-si asume destinul colectiv. Oare atat de putreda sa fi ajuns aceasta tagma de derbedei, incat sa semene leit cu masele de paraziti dezumanizati si corupti din orasele damnate ale Vechiului Testament? Anul acesta, ca si cum nimic odios nu s-a intâmplat in acesti tristi douazeci de ani de monopol politic, trupurile liderilor, in care de mult nu mai locuieste spiritul, vin sa se gudure, libidinos, torcand grotesc la picioarele alegatorilor, cersind votul, mintind, aratandu-ne unghiutele curate puse peste batista destinata, initial, tambalului. Poate ca a venit vremea sa ne scuturam putin de bube, si, asemeni ingerului care a pustiit Sodoma si Gomora, sa lasam si noi o urma atomica in Casa Poporului. Desigur, nu incit la violenta nucleara, ci la vointa nestramutata de a face cu adevarat curatenie prin vot!

29.05.2009

Cel bun, cel rau, cel urât

2009-07-16T18:25:00.000+03:00

În pelicula cu acelasi titlu, al minunatului Sergio Leone, confruntarea pe viata si pe moarte se derula într-un triunghi, exact ca în filmul nostru, regizat de Sergiu Nicolaescu, dupa 1989, numai ca titlu s-a schimbat în „Triunghiul Mortii”. Mi-au rasarit, sub chelie, aceste comparatii cinefile, vizionând schimbul de replici intre Basescu, Geoana si Antonescu, deci, m-am întrebat daca România condusa de unul dintre ei va fi vie sau inerta? Va las pe dumneavoastra sa-i asezati pe cei trei prezidentiabili, în ordinea din titlu, asa cum doriti, pe mine ma intereseaza doar sa gasiti si raspunsul la chestiune. Adaug câteva ingrediente, scriind în continuare ce îmi displace la cei trei. Lui Traian îi reprosez ca prin modelul sau de succes i-a asezat printre laureatii politicii dâmbovitene pe alde Becali si Vanghelie. Sa ma explic: pai, daca seful statului înjura, se suie ametit la volan, râde zgomotos, vorbeste tare, cu alte cuvinte este cam lipsit de maniere, atunci cum sa nu capete aripi si niste golanasi cu aere de academicieni! La Mircea îmi displace total lipsa de inconsecventa, ba ofera fiecarui roman întors din exilul economic 20.000 de euro, ba se plânge sindicatelor ca nu exista bani pentru marirea salariilor profesorilor. Mi se pare prea docil si prea cuminte fata de Înalta Poarta de sub Statuia Libertatii. Crin ma ingrijoreaza prin dependenta discreta fata de cei care se afla în spatele succesului financiar al lui Patriciu, iar de cazacioc si de kalinka ne-am cam saturat. Bine, desigur se vor grabi sa ma-njure diciplinatii postatori de comentarii platiti de partide, dar cine sa ne reprezinte interesele: Radu? Vadim Tudor? Vedeti ca, ori ce am face, nu scapam de aceasta liga, aceleasi personaje... cât despre Vadim, ne-am dumirit ca între farmecul intelectual si potenta politica este o diferenta ca între stilou si o biata mina de 0,5. În concluzie, cred ca nu putem sa schimbam personajele, ci doar putem sa ne rugam Providentei sa-i lumineze pe astia pe care îi avem. Iar noi sa ne concentram cu atentie si, unde semnalam primii ochi în care luceste umanitate si bun-simt, acolo sa stampilam. Exista si solutia amendarii prin absenta, însa e paguboasa în contextul legii. Asadar, sa-l votam pe cel întelept! Atunci când va deveni asa!

22.05.2009

Cine se pregateste pentru locul doi la prezidentiale?

2009-07-16T18:24:00.000+03:00

O cunoscuta marca de bautura alcoolica, din care degusta, uneori, marinarii ametiti deja de tangaj, are un concept publicitar interesant. Copywriterii au gasit formula: „De o suta de ani ne straduim sa fim pe locul al II-lea!” Ei, si daca am pomenit ceva de un lup de mare, desigur voi continua într-o cheie politica. În jocul electoral, din pacate, nu exista mentalitatea ocupantului locului secund. În democratia noastra tânara, apetitul ofensiv se canalizeaza numai catre vârful podiumului, de parca dialogul putere-opozitie nu ar avea nevoie de parteneri valabili. Nu întâmplator, exista trei premianti. Echilibrul perfect este triunghiul de forte, dar nu am de gând sa fac, acum, filosofia puterii, ci doar sa constat primitivismul clasei noastre politice, talibanismul si canibalismul beligerantilor, care nu au ca tinta finala decât butoanele de la care dirijeaza banii publici. În perioada interbelica exista arta conversatiei între putere si opozitie, iar din acest tainic si eficient dialog, moderat de Rege, s-a nascut România moderna. Sa revenim lucizi la scena bataliei de astazi. Avem un luptator profesionist, conflictual, singuratic, marele animal politic, dupa parerea unor analisti sofisticati, si aici ma refer la Basescu. Pentru finala din ringul dâmbovitean, unde corzile se confunda cu coardele, se antreneaza la sac un diplomat elegant, dar molatic din fire, adica Mircea Geoana si un barbat frumos, elegant, bun comunicator, dar fara un partid credibil, respectiv Crin Antonescu. Vrem, nu vrem, doar unul dintre cei trei va adauga medalia de aur în declaratia de avere strânsa în cei 20 de ani de politica. Pe mine, ca un cetatean îndragostit iremediabil de tara si de poporul meu, ma intereseaza la fel de mult cine va da replica învingatorului, cine îi va tempera arogantele si cine se va opune abuzurilor, inerente puterii? Asa ca, abia astept sa vad cine se pregateste pentru medalia de argint. Nu am scris nimic de bronz, caci ne mai trebuie cel putin 20 de ani de democratie autentica pâna când politicienii nostri vor întelege si rolul calcâielor în organism. Daca am fi toti creiere... cine s-ar mai ocupa de restul?

15.05.2009

O raza de lumina in bezna ignorantei

2009-07-16T18:22:00.000+03:00

Am primit zilele trecute confirmarea teoriei ca Romania isi va juca rolul sau istoric, pe scena lumii. Un prieten s-a straduit cativa ani sa primeasca viza de Statele Unite, iar cand a plecat, a privit lung in jur, soptindu-si in barbie, ca nu se va mai intoarce niciodata. Un fost coleg de facultate, a plecat anul trecut in Irlanda unde s-a angajat pe bani multi in industria software, iar fratele meu de cruce, din liceu a plecat hotarat sa-si schimbe definitiv destinul, in Australia. Astazi, cei trei amici, care nu s-au cunoscut pana acum, au ceva straniu in comun. S-au intors de ceva timp in tara, eliberati de „complexul romanesc”, marturisindu-mi fiecare in felul sau, ca au simtit cu putere, ca locul lor nu va fi niciodata departe de energiile de acasa. Perfectiunea, eleganta, decenta, demnitatea pe care o cautau in exil, sunt de aproape, niste cuvinte si imagini pe care sistemul le mimeaza ritualic, atata timp cat respecti cutumele. Ce le-a lipsit totusi, de s-au intors maturizati si reindragostiti de Romania? Prietenia, solidaritatea, spiritualitatea, ideea apartenentei, familia, prietenii si partitura unui rol important. Daca viata poate fi comparata cu o piesa de teatru regizata de Destin, atunci un roman simplu la Paris, Londra, Whashington, Sidney sau Dublin, nu poate fi decat un figurant. Si iata, cum telepatia dorului de tara, care este sinonima cu dobandirea identitatii si a utilitatii individuale, i-a facut pe cei trei exilanti, sa-si analizeze profund decizia si sa renunte la tot ceea ce au reusit sa construiasca afara, unde locuiau, castigau si traiau social mai bine decat aici. Dar, in sfarsit, realizam din ce in ce mai multi ca nu sunt suficiente doar lucrurile materiale, si ca viata este compusa intr-o proportie uriasa si de schimbul energiilor intre nativ si pamantul natal, intre tara si copiii ei! Fara nici o exceptie fiecare dintre ei a afirmat ca abia, de foarte departe au fost capabili sa inteleaga ca tot ceea ce i-a animat sa plece, se afla deja ascuns, ce-i drept in taina destinului colectiv. Tarile civilizate sunt compuse din oameni civilizati, asadar, daca vrem ca si Romania sa straluceasca trebuie sa ne desavarsim intai pe noi, iar cand ne vom fi incheiat misiunea elevatoare, atunci vom merita si niste conducatori capabili. Am recitit profetiile lui Sundar Sing despre Romania, mi-am amintit de vorbele Papei Ioan Paul al II-lea cu privire la Gradina Maicii Domnului si imi pare atat de bine ca sunt roman!

01.05.2009

Basescu, între planare si cadere libera

2009-07-16T18:21:00.000+03:00

Mai multe sondaje de opinie arata o scadere a încrederii de care se bucura presedintele Basescu. Sa se fi tocit imaginea, firesc în exercitiul puterii? Unde mai pui ca pentru prima data un actor politic evolueaza pentru un mandat de cinci ani? Sau publicul este nemultumit de rezultate? De fapt, ce au asteptat romanii de la Basescu? Destinul unui mare razboinic este, în cele din urma, sa aduca pacea. Întotdeauna, peste ruine, marii conducatori din istorie au ridicat noi temple ale ratiunii, ale virtutii si ale moralei. Ma asteptam ca dupa cruciada, din pacate, mai mult verbala decât concreta, dusa de presedintele Basescu împotriva coruptiei, sa apara în vocabularul liderului jucator (sau poate doar jucaus?) si conceptele de constructie, progres, viziune globala, bunastare materiala, spirituala si a altor predicate europene. Însa dupa ce am asistat la hârjoneala dintre ONG-uri si presedinte pe tema adoptarii celor doua coduri juridice, am trait o constatare trista. Domnul Basescu este atât de animat de spiritul martial, încât si atunci când nu-l ataca nimeni, se simte amenintat si haituit. Pâna la urma, bataia gladiatorului cu aerul oboseste publicul, devine inutila, ineficienta si sâcâitoare. De ceva vreme, presedintele, pe care alminteri îl pretuiesc, macar prin comparatie cu ceilalti actanti politici, se prelinge pe acelasi tobogan pe care si-au tocit turul pantalonilor si Constantinescu, Nastase, Vadim si Becali. Stingher în relatiile externe, extrem de agitat si nervos pe plan intern, domnia-sa lasa impresia unui capitan de vas cu întreg echipajul ostil. Cine a vazut filmul cu Humphrey Bogart, „Revolta pe Bounty”, poate întelege perfect nelinistile marinarului de la Cotroceni. Cu toate acestea, cred înca în utilitatea lui Traian Basescu de a tulbura apele politicii dâmbovitene, pâna la separarea definitiva a mocirlei compuse din mafioti de apa curata formata din oameni, pentru care tara este o fiinta vie, si nu o vaca de muls! Domnule presedinte, treziti-va din acest somn al ratiunii, caci altfel veti întelege foarte bine esenta unui alt film, cu Michael Douglas: „Falling Dawn!”

24.04.2009

Soarta lui Basescu, decisa de Moscova?

2009-07-16T18:19:00.000+03:00

Acest an electoral este total diferit fata de contextul alegerilor din 2004. Atunci, Nastase pierdea la mustata (lui Mitrea) alegerile, nefiind agreat de republicanii lui Bush din cauza întâlnirilor prea dese cu masonul rus Kondiakov, iar Basescu cu a lui axa Bucuresti-Londra-Washington corespundea intereselor administratiei americane, astazi, tabloul politicii globale este pictat în nuante mult mai cenusii. Acum, democratii lui Obama sunt mult prea preocupati de rezolvarea crizei economice, fara precedent, prin care trec SUA si nu mai par atât de preocupati de instalarea scutului antiracheta pe teritoriul României, cancelariile europene nu sunt interesate sa tulbure relatiile cu Putin, care nu s-a jenat, în iarna care tocmai a trecut, sa santajeze fara scrupule o buna parte a continentului cu sistarea gazelor. Asadar, umbrela externa de care s-a bucurat Traian Basescu pâna acum este pe cale sa se închida, exact când dinspre Moscova începe o ploaie acida. Sa ne gândim putin mai profund la ce s-a întâmplat în Republica Moldova si vom putea întelege subtilitatile politicii externe de la Kremlin. Cu alte cuvinte, profitând de situatia planetara, administratia domnului Medvedev, care este, printr-o asimetrie interesanta, ca Boc pentru Basescu, ar vrea sa se debaraseze de un presedinte roman cam obraznic, si aici aduc în discutie “Marea Neagra-lac rusesc” si mai ales sprijinul declarat pentru extinderea NATO pentru Muntenegru, Serbia, Bosnia-Hertegovina si încurajarea Moldovei de a aspira la integrarea europeana. Daca tinem cont si de relatiile foarte strânse dintre Germania, condusa de fosta RDG-ista Angela Merkel, si Rusia, putem trage destul de limpede concluzia ca Basescu a devenit “destul” de indezirabil, atât la Moscova, cât si printre cancelariile europene. Sa ne gândim si la Franta, care nu-i poate ierta presedintelui României aroganta cu: “sfatuiesc Franta sa nu mai tina predici României cu privire la relatiile sale strânse cu Londra si Washington. Sau declaratia electorala cu demnitarul francez care “a venit sa-si ia tainul”... atunci întelegem si mai bine ca politica interna a unui stat mic este dictata uneori din afara granitelor, cu toata democratia si libertatile individuale. Totusi, ramâne o întrebare fundamentala: Cui îi pasa de interesele României?

17.04.2009

Un cuplu perfect si o fecioara politica

2009-07-16T18:18:00.000+03:00

Dupa ce marele negociator, si nu am sa-l numesc aici, ca sa-l scutesc pe împricinat sa ma mai sune si sa se explice, a reusit sa-l demonteze pe Vadim, asamblandu-l pe Becali, dupa ce aceleasi forte oculte dirijate de abilul „wizard” au dus la bun sfârsit si prabusirea rusinoasa în sondaje si alegeri a celebrului mioritic, iata ca destinul demonstreaza un umor de-a dreptul englezesc, adica sec. Astazi, un cuplu masculin, fara a avea nimic gay ascuns sub doctrine (am vazut ca atât Vadim, cât si Becali îsi tin doctrinele politice în trenul inferior), o concureaza neprincipial pe Elena Basescu la europarlamentare. Si acum, ma întreb lipsit de rautate: oare personajele mai sus amintite sunt cele mai reprezentative pentru noi în legislativul comunitar? Se pare treaba ca da... Ei, desigur, nu vreau sa stirbesc cu nimic aura intelectuala a multiplului doctor in teologie, istorie s.a.m.d. Corneliu Vadim Tudor, sau ingenuitatea mezinei presedintelui, ori poate sa ironizez retorica lui Becali, gândindu-ma cum va traduce el în engleza „pac-pac!”, dar trebuie sa accept ca tabloul general pe care îl picteaza astazi mai-marii clipei face parte ori din categoria picturi naive, ori din natura moarta cu pene pe spate. Nu sunt un adept al teoriei conspiratiei, dar prin asocierea celor doua figuri anacronice, non-europene si cu accente xenofobe, cu speranta Ebei de a strânge opt procente din voturi, rezulta o imagine de balamuc. Ori este opera unui papusar diabolic, care atenteaza la imaginea României, ori este ultima încercare a oligarhilor de a se impune unor oameni care s-au plictisit de demagogie si minciuna, sau, de ce nu?, o alta perdea de fum gândita de maestrii blogurilor, si aici nu ma refer doar la batalioanele de postatori pe care chiar Mitrea recunostea ca le au partidele, dar si la imbecili din media, pe care încep sa-i antipatizez de când se joaca cu vietile colegilor sai de breasla. Asadar, aceasta lume politica cenusie capata uneori si nuante rozalii... Prietenii stiu de ce!

10.04.2009

Mesajul austriac - hartia de turnesol a politicii

2009-07-16T18:17:00.000+03:00

Uneori, razboiul este bun, atunci când victimele sunt nedreptatea, hotia, coruptia... O bucurie laica ma cuprinde când vad mai-marii zilei, înfumuratii, împietritii, meschinii, târâti pe la Parchet, umiliti cu “mascatii” pe la usa conacului. Chiar daca finalitatea în justitie ramâne amuzanta, faptul ca se demitizeaza zeii în viata este un lucru bun. Popoviciu înlacrimat în arest, Patriciu frângându-si mânutele cu manichiura perfecta într-o noapte rece, în celula provizorie si, mai nou, Becali vizitat dimineata de un pluton de politisti devin nectar de piersici pentru cetateanul roman confruntat zi de zi cu nedreptatea si lipsa de sansa. Ce ma amuza teribil este ca acesti profitori lipsiti de etica se confrunta si se urasc între ei. Un posibil scenariu este urmatorul: Becali îl pâraste pe Popoviciu, acesta din urma profita de relationalul cu Politia ca sa-i “întoarca” serviciul. Basescu il „salta” pe Patriciu si astfel aflam cum si-a strans acesta averea. Ca raspuns, Patriciu se ia în coarne cu Basescu si astfel aflam cate ceva despre averea familiei presedintelui... În ciuda parerii generale, ca aceste batalii sunt doar produsul strategiilor electorale, eu cred ca începe vremea separarii graului de neghina. Când se vor roti cadrele la vârful puterii, se vor înlocui si personajele tarate prin fata camerelor si astfel îi vom vedea semnând declaratii si pe Basescu, Berceanu, Videanu, dar si altii de la PSD si PNL. Semnalul profund pe care îl dau evenimentele recente este: “Dragi politicieni, începeti sa vorbiti ceea ce gânditi, sa realizati ceea ce spuneti, caci minciunile voastre se opresc în populatie ca mingea de tenis jucata la perete!” Cel mai dur este insa mesajul venit de la austrieci. Occidentalii stiu mai bine ca noi ce se petrece si sunt ceva mai greu de redus la tacere. De aceea, cred ca vor iesi foarte curând la iveala lucruri cu adevarat grave, venite in special din afara. Vom citi nesperat de repede, prin presa, despre înalti politicieni acuzati de tradare nationala, de oameni de afaceri implicati în “combinatii” cu cine stie ce grup de presiune moscovit... s.a.m.d. Dragi prieteni, a fost deschis robinetul cu “nenorociri”! Razboiul asta este bun, caci dupa el urmeaza pacea de care avem atâta nevoie în constructia unei tari demne si civilizate!

03.04.2009

Traim vremuri interesante

2009-07-16T18:16:00.000+03:00

Cu riscul de a fi acuzat de naivitate sau, mai rau, de subiectivism, nu as pune pe seama campaniei prezidentiale interesantele evenimente la care asistam de ceva vreme. În primul rând, aparitia lui Crin Antonescu în pole position este fireasca. În lupta electorala, iata ca devine interesanta si figura blânda a unui intelectual, cu discurs moderat, onest si, de ce nu, preocupat de saltul calitativ în evolutia politica. Nu mai intereseaza deocamdata al cui om este, din ce „masonerie” face parte si carui mogul îi poarta simpatie sau nu. Remarc doar o figura destul de atipica în peisajul nostru, marcat de regula de mârlani, ghertoi sau neghiobi. Apoi, arestarile impresionante ale unui sef de serviciu secret si unui extrem de abil si potent afacerist nu cred ca sunt cauzate doar de „foamea” lui Basescu pentru voturi. De ce sa nu acceptam ca, în acest moment, energia de grup a acestui popor nu mai este conditionata doar de interese marunte, spagi sau gesturi disperate pentru o supravietuire promiscua. Poate am progresat, poate începem sa ne însanatosim... Chiar cred ca mentalul nostru accepta din ce în ce mai natural ideile de corectitudine, profesionalism, misiune încheiata, dragoste de tara. Eu nu pot sa suspectez intreaga autoritate ca este fundamental viciata si ca exista o fatalitate ca ne-am nascut într-o tara fara coloana vertebrala, ba chiar sunt convins ca strategii puterii au ajuns, în sfârsit, la concluzia ca aceasta criza morala si etica în care se afunda planeta poate fi contracarata doar de actiuni juste, în interes national. Mi-as dori ca în aceasta batalie anticorpii (politie, justitie, servicii inteligente) sa distruga virusii (grupurile de interese, politicienii corupti, mafiotii), ca organismul comun sa se purifice. Vindecata de morbul necinstei, aceasta tara sa se poata exprima plenar cu ce are mai bun, si, slava Domnului, portofoliul este plin. Avem valori în toate domeniile, de la sport pâna la cultura, din dimensiunea tehnica pâna la cea abstracta, avem ingineri, softisti, filosofi si mai ales o tânara generatie care are un potential urias. Datoria politicienilor acestei clipe ar fi asadar asanarea platformei pe care generatiile de mâine sa poata ridica un stat mândru, civilizat si mai ales respectuos cu valorile spirituale. Traim un moment interesant, de care ne vom aminti cu placere!

27.03.2009

Sodoma - la televizor, Gomora - în Codul penal

2009-07-16T18:15:00.000+03:00

Uneori ma întreb daca suntem victimele unei conspiratii tenebroase sau am devenit faurarii orbi ai destinului nostru social. Virusati de „smecherie”, sedusi de „combinatie”, atrasi irezistibil de mârlanie si derizoriu, am lasat ca aceasta tara, binecuvântata de zei cu atributele unei gradini edenice, sa se transforme într-un talcioc haotic, unde politicienii îsi vând constiintele pe doi lei, unde fetele de provincie îsi dau fecioria piticilor erotici, unde un functionar din administratie se comporta fata de contribuabil ca un inchizitor cu vrajitorul evreu. Si asta în inima unei Europe care, în ciuda crizei, este atenta sa-si pastreze traditiile si mai ales cultura. Ceva odios s-a strecurat în constiintele noastre, si de atunci ne zbatem intre grotesc si speranta. Tinerii si-au ales ca model existential toti bogatanii inculti si mitocani, profesionistii scârbiti de superficialitate si lacomie au parasit functiile-cheie din sistem, lasând locul nepoatelor, verisorilor sau altor rude cu soriciul suficient de rezistent, încât sa nu roseasca când fura, când gafeaza, când condamna semenii la saracie si promiscuitate. Vazând acum modificarile codurilor de drept, m-am cutremurat si mai tare. Este prima oara când niste acte juridice nu au în spate un sistem filosofic, nu tin cont de o logica generala. Fundamental desacralizat, romanul traieste în aceasta Sodoma a vedetelor porno invitate în fiecare seara la televizor, dar si în aceasta Gomora, unde virtutea cea mai mare sunt banii si relatiile, incestul si alte aberatii contra naturii. Frumoasa devenire a acestui popor latin, crestin, dar care nu mai incrimineaza incestul în Codul penal. Ne-am dezradacinat si la propriu, si la figurat. Eu nu stiu daca am fost ajutati sa ne prabusim atât de adânc sau doar incompetenta si lacomia decidentilor ne-au adus aici, printre smârcuri. Solutia iesirii din criza nu este lamentatia. Politicienii sunt, vrem, nu vrem, expresia colectivitatii. Sunt convins ca, odata desteptati din acest cosmar, seducator, ce-i drept, prin sclipirile lui chicioase, vom putea transforma aceasta tara în ceea ce a fost menit sa devina: „Gradina Maicii Domnului, un regat al pacii, ospitalitatii si al libertatii de gândire si expresie”!

20.03.2007

Adevarata problema: ce facem cu banii daca FMI ne da creditul

2009-07-16T18:13:00.000+03:00

Profetii au teribila si paradoxala trasatura de a vedea adevarurile concretizându-se peste timp. De la Nostradamus la... Brucan, aceasta axioma se asaza exact pe golul lasat de competenta politicienilor în fata momentelor-cheie. Criza planetara îi obliga, iata, si pe decidentii nostri sa îsi puna bandoul peste ochi si sa plonjeze neajutorati în labirintul actiunii fara solutii. În acest caz, în care ochiul se închide în exterior pentru a se deschide în interior, decidentul profan se va simti singur si atacat din toate partile de spiritele agitate si rele, care nu sunt altceva decat expresia propriilor fapte si actiuni meschine, egoiste, ticaloase. Poate ca pasii prin aceste labirinturi tenebroase vor fi calauziti de maestrul initiator. Aici si Uniunea Europeana, si Fondul Monetar International pot demonstra ca detin suficienta experienta pentru a sti cum sa iasa la lumina. Însa vanitatea si lipsa de subtilitate s-ar putea sa ne faca sa credem mai mult în teoria conspiratiei decât în eficienta solutiilor dictate de la Bruxelles si Washington. Evident ca ne amintim de dezastrul politicilor din anii ‚90 si de acordul de atunci cu FMI-ul, de porcii morti de foame, de fermele închise, de privatizarile dubioase, de falimentarea bancilor, dar uitam ca fiascoul produs a fost cauzat de incompetenta si lacomia celor care se instalasera în structurile de putere, si nu strategiei diabolice a occidentalilor de a falimenta o tara, pe care apoi s-o primeasca în NATO si UE. Împrumutul de la FMI si posibila creditare a Uniunii pentru România ar putea însemna mâna de ajutor de care avem nevoie pentru a ne rupe definitiv din ghearele mediocritatii si ipocriziei. Cu banii obtinuti si încurajati de masurile de austeritate, statul poate sa se întareasca prin reforma, autoritatile sa se purifice de coruptie si tradare, iar cetatenii sa dobândeasca accesul liber si neconditionat la justitie! Brucan prevazuse un prag teribil dupa doua decenii de democratie. Iata ca 2009 îsi cere drepturile. A sunat ceasul unei revolutii interioare, o schimbare totala de mentalitate a managementului politic, de la lacomie la eficienta. Dar asta nu se poate fara îngroparea tuturor viciilor. Vom renaste doar daca ne reamintim virtutile sfinte ale acestui neam: credinta, toleranta si generozitatea!

13.03.2009

Criza planetara, crestinul si fericirile

2009-07-16T18:11:00.000+03:00

Daca ne consideram buni slujitori ai cuvântului lui Iisus Hristos si ne revendicam esenta credintei noastre direct din învataturile Sfântului Apostol Andrei, atunci ar trebui sa depasim aceasta criza financiara cu un zâmbet linistit pe chip. Sa nu-i uitam pe primii martiri ai crestinismului aruncati de autoritatile romane în arenele cu lei, care si-au întâmpinat soarta calmi si împacati. Teama, îngrijorarile, angoasele sunt hulele si ofensele pe care le aducem divinitatii din prea putina noastra nadejde. Fara falsa piosenie, dar mai ales fara nici o pornire sectara, ci întelegând ca suntem scânteie din Focul Universal, copii ai Spiritului si ai Luminii, sa ne reamintim cuvintele Mântuitorului din evanghelia lui Matei (6:19-21): „Nu va adunati comori pe pamânt, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta!”. Astfel, Logosul Sfânt ne învata cum sa dobândim adevarata bogatie. În aceasta pura si sfânta lumina, putem întelege mai bine de ce îi este mai usor unei camile sa intre prin gaura acului, decât bogatului în Împaratia lui Dumnezeu. Bun, vor replica niste oameni de buna-credinta speriati de spectrul saraciei si al foamei care trag aceasta funebra trasura a crizei, cu ce ne vom descurca? Si ca sa nu îi fie foarte greu, bunului crestin i se arata solutia tot în Matei (6: 26-28): „Priviti pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna în jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decât ele? Si cine dintre voi, îngrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de îmbracaminte de ce va îngrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc”. Oare cât timp va mai trece pâna când vom întelege ca adunam în fiecare generatie ceea ce am semanat. Pâna când vocile prorocilor si sfintilor se vor auzi doar în pustie? Nu exista criza materiala, ci doar morala, etica si spirituala... a spus-o si Marlaux. Ortodoxia ne învata sa fim smeriti si fericiti în Dumnezeu. Poate a sosit ceasul sa ne schimbam de hainele astea ponosite croite de mâna omului si sa ne îmbracam în vesmântul luminos al îngerilor...

06.03.2009

Razboi pentru sufletul României

2009-07-16T18:10:00.000+03:00

Decizia celor care au acaparat puterea dupa 1989 de a submina regimul politienesc si economia hipercentralizata ar fi putut fi înteleapta daca ar fi calculat lacomia si gradul de corupere, atât de specifice latinilor balcanici. Altminteri, vedem cât de usor s-a insinuat ticalosia, imbolnavind, înca din primele luni de libertate, noul sistem. Fostii ofiteri ai Securitatii devin mercenarii puterii, mafia îsi delimiteaza strict si infailibil teritoriile si strategia de functionare: politicienii sunt corupti, magistratii si judecatorii denatureaza sensul natural al profesiei lor si se pun în slujba vinovatilor, pentru un pumn de arginti, sefii politiei joaca iades cu interlopii, iar personaje gen Hrebenciuc devin marii negociatori ai schimbarilor de regim, propunând continuarea afacerilor si asigurându-se ca, dupa rotirea cadrelor la putere, nu intra nimeni la puscarie. De ce credeti ca, în 20 de ani, nici un mare grangur nu si-a platit faradelegile? Într-un asemenea climat, observam limpede ca nici un sistem nu functioneaza în interesul si slujba contribuabilului. Sanatatea, Educatia, Justitia, Cultura si mai toate directiile care ar fi trebuit sa creasca nivelul de siguranta si civilizatie sunt parazitate de incompetenti, rude si clienti, iar singura lor viziune este propria stare de bine, pentru care si-ar vinde constiintele oricui. Si, slava Domnului, sunt multe interese straine care nu doresc României un statut de tara puternica. De ce? Pai, cu potentialul de creativitate si inteligenta si pe fondul spiritual fundamental crestin, tara noastra, încaputa pe mâini pricepute (vezi domnia plina de gratie a regelui Carol I), poate deveni un reper. Daca sapi la temelia tuturor lucrurilor majore descoperite de umanitate, vei gasi, cu siguranta, si un roman, de la aeronautica pâna la medicina, trecând prin inventica, matematica, filosofie si literatura, ca sa nu mai vorbim de cibernetica si de armata de romani care lucreaza pentru Bill Gates. Însa fiind prea preocupati sa ne uram între noi, sa ne terfelim fara menajamente tara sau sa ne vindem resursele strategice, ne vom trezi la un moment dat apatrizi. Înca nu e târziu sa ne trezim, caci nu degeaba imnul nostru national ne îmbie înca din titlu: Desteapta-te, romane!

27.02.2009

Falimentul politicii si ciocolata belgiana

2009-07-16T18:09:00.000+03:00

Scriu aceste rânduri amuzat, sorbind un ceai verde la un internet-cafe din Bruxelles. Sunt în capitala Belgiei, la invitatia Aliantei Democrat-Liberale din Parlamentul European pentru a sustine un speech despre drepturile pacientilor din România, în calitate de producator al unei emisiuni de profil, difuzata duminica de B1 TV, si surâd amuzat, fiindca am observat si aici acelasi mimetism parlamentar ca la noi. Agitatie mare, figuri preocupate, activitate intensa. Am întrebat un distins domn cu ce se ocupa atât de constiincios. Raspunsul lui mi-a dat o stare de bine ciudata. “Pai, noi discutam aici bugetul Uniunii, dar asta dupa ce a fost deja aprobat”… Cum vine asta? Iata, un motiv în plus pentru a mai scapa de un complex de inferioritate. Plimbându-ma perpedes, n-am putut sa ignor efectele crizei: restaurante goale, taximetristi care se înghesuie sa te duca oriunde, reduceri mari la magazine si foarte putine masini în trafic. Uniformizarea nivelului de trai a început si cred ca vom asista inevitabil la sfârsitul capitalismului. Ceea ce ma îngrijoreaza serios este faptul ca oamenii politici de pretutindeni, desi realizeaza ca si-au atins de mult limita de competenta, se încapatâneaza sa ramâna captivi unui model social desacralizat, în care Dumnezeu nu ocupa nici un loc în aceasta piesa, al carui regizor este totusi. Bisericile sunt aproape goale, iar omul obisnuit nu-si mai gaseste rostul existentei. Miraculosul, magia vietii sunt destul de vagi în constiinta europenilor, si nu pot sa nu ma gândesc la butada lui Andre Malraux: «Secolul 21 va fi spiritual sau nu va fi deloc» . Daca ne încapatânam sa ne agatam de materialism, ignorând cu totul lectiile religiilor, ale profetilor si semnele care ne arata ca omul este celula omenirii, care nu este altceva decât o molecula a universului, riscam sa ne neantizam în fiecare clipa. Occidentul se pregateste pentru zile negre, iar bietii de noi, care abia ne-am bucurat de o plasma si o masina în leasing, ce putem astepta? Aici, în Belgia, am realizat ca nu trebuie sa mai asteptam nimic de la politicieni. Si ei sunt total confuzi, asa ca trebuie sa ne punem toate sperantele în bunul nostru simt. Dumnezeu ne-a lasat toate resursele pentru a fi fericiti, dar nu putem simti asta în afara lui... vorba profetului Mohamed: “Nu exista Allah în afara lui Allah.”

20.02.2009

Ipocrizia prezidentiala si rictusul mogulului!

2009-07-16T18:07:00.000+03:00

În principiu, îl simpatizez pe Basescu, însa uneori se exprima stupid, brutal si golit de sens. Atacul virulent la adresa mogulilor si a presei care submineaza autoritatea statului si care îsi impun propriul set de reguli socio-economice este o teza falsa si periculoasa, care poate fi demontata extrem de usor. Pai, daca statul, în integralitatea sistemelor lui, nu ar fi dusmanul cetateanului, degeaba ar încerca presa sa creioneze un portret sumbru, ca nu ar crede nimeni, dar atât timp cât în functiile decizionale se catara incompetenti, mafioti si mârlani, care au singura calitate de a fi membrii partidelor aflate la guvernare, presa trebuie sa-si asume rolul de asanare morala. Însa Basescu are pe jumatate dreptate. Într-o democratie, singura putere nealeasa de nimeni, dar fara de care mecanismul social nu ar putea functiona este presa, a patra putere într-un stat liber. Daca legislativul, exe-cutivul si puterea ju-decatoreasca sunt impuse de alegeri, când vine vorba de presa, singurul factor decisiv este calitatea informatiei. Este foarte adevarat ca se constata o degradare fara precedent a calitatii actului de informare în masa. Vedem cu totii derizoriul ridicat la rang de virtute la televiziuni si presa tabloida, dar presedintele tarii ataca exact punctul în care presa îsi face datoria, si anume semnalarea abuzurilor celor platiti din banul public. Daca domnul Basescu doreste cu adevarat ca institutiile statului sa nu mai fie mânjite cu mierea mustelor, atunci sa faca bine si sa accelereze reforma sistemului. Statul sa-si puna în functiune anticorpii, coruptia sa fie diminuata, iar acesti grotesti functionari gusati si plini de bani furati din bugete sa devina slujitorii de drept ai cetateanului suveran. Bre, comunistoizilor, în democratie, cetateanul este centrul de atentie al statului, nu tinta în care sa flegmeze judecatorii, politistii, me-dicii, profesorii s.a.m.d. Asa ca, de la înaltimea bordurii de unde îmi trimit mesajele pozitive catre populatie, îl sfatuiesc pe presedinte sa nu devina ipocrit... sau mai bine spus sa nu ramâna asa!

13.02.2009

Când dispare cuvântul, apare sabia

2009-07-16T18:05:00.000+03:00

Sistemul imunitar al statului roman a fost rapid slabit dupa decembrie 1989, devenind profund deficitar pana în zilele noastre. Spirala coruptiei a urcat de la functionarul din spatele ghiseului pana în vârful piramidei politico-administrative, iar astazi asistam destul de neputinciosi la un spectacol cu adevarat grotesc: infractorii periculosi îsi fac de cap prin libertate, fiind aparati cu maxim profesionalism de exact cei care ar fi trebuit sa-i pedepseasca, oamenii mor cu zile prin spitale daca au nesansa sa fie saraci, televiziunile, în mare parte, ofera publicului un spectacol straniu si lugubru cu prostituate, transsexuali, criminali, batausi. În acest noian întunecos de aberatii, bietul roman se simte deprimat, parasit de sansa si defetist. Disolutia autoritatii si falsele modele de succes (vezi manelistii, bisnitarii, grandomanii, semidoctii, unii chiar au visat ca pot ajunge în parlament daca arunca cu banii în cei defavorizati, în fata camerelor de luat vederi, pe ritmuri bizantine...) l-au facut pe Mircea Badea sa postuleze ca traiul în aceasta tara ne-a furat tot timpul. Într-un fel are dreptate, caci noi, astazi, ca tara, vietuim în afara timpului. Însa cel mai periculos lucru ar fi sa abandonam lupta, sa cedam tristetii si sentimentului de inutilitate. Cred cu tarie ca tocmai în aceste vremuri teribile ar trebui sa se organizeze si sa lupte grupuri de oameni din toate domeniile. Slava Domnului ca nu pastram nimic dupa moarte din toate aceste averi blestemate obtinute prin jaf, crima, mita etc. Deunazi, un prieten bun îmi spunea ca totul în viata este banul, ca, daca îl ai, esti automat un privilegiat în zonele cu adevarat respirabile ale planetei, ca poti obtine orice, caci, de fapt, totul este de vânzare. Avea dreptate, însa bietul de el nu avea notiunea pretului. Înteleptii, profetii si marii învatatori ai umanitatii au strigat dintotdeauna: daca va veti vinde sufletul, nu veti mai putea fi fericiti! Ce folos sa ai totul daca te simti gol si fara sens. Astazi vedem ca acest ban la care unii se închina cu ambele mâini are proprietatea de a disparea la comanda, când criza financiara se asaza pe canapeaua milionarului si îi înlocuieste trabucul cubanez cu altul învelit în piele, vorba celor de la Parazitii. Acum ar trebui sa ne trezim si sa luptam impotriva înselatoriilor si a minciunii!

07.02.2009

Omagiu eroului din Brasov

2009-07-16T18:03:00.000+03:00

În goana noastra dupa confort material începem sa ne pierdem din ce în ce mai usor mintile. Pâna acum, slava Domnului, ne multumeam cu gainarii, combinatii si inginerii financiare, executate, de regula, din vârful condeiului, însa tabloului cenusiu al crizei morale în care se afla intreaga planeta îi adaugam noi nuante de negru funerar. Evenimentul din Brasov demonstreaza ca pentru niste bani nemunciti cineva este dispus sa ucida cu sânge rece, în plina strada. Însa, în toata aceasta tragedie, exista un episod plin de lumina, care vine sa certifice ca Dumnezeu nu a încetat niciodata sa se manifeste prin oameni. Sa aducem un omagiu eroului, acelui tânar care a demonstrat spirit civic si atitudine încercând sa retina agresorul, chiar cu pretul vietii. Acesta este modelul simplu, dar plin de semnificatii al dragostei pentru comunitate, al curajului, barbatiei si cavalerismului, de care avem atâta nevoie. Când conducatorii tarii se scalda în propria neputinta, obsedati doar de imagine, iata ca din marea de anonimi care platesc scump faptul ca traiesc într-o tara, practic neguvernata, apare întotdeauna cineva care sa ne reaminteasca originea noastra verticala. Suntem totusi urmasii lui Zamolxe, pentru care o moarte onorabila valoreaza cât zece vieti marunte si fara orizont. Cred ca adevarata pilda a oribilului incident din Brasov este tocmai puterea acestui erou de a nu se mai gândi pentru o secunda la binele sau la propria familie si care a înteles taina unei lumi mai bune: „toti pentru unul si unul pentru toti!”. M-a mirat atentia obsesiva a mass-mediei în încercarea de a rezolva înaintea anchetatorilor cazurile jafului de la Ciorogârla si dublu-asasinatului din Brasov, dar si discretia în ceea ce priveste gestul exceptional al unui român care a murit, luptându-se împotriva nedreptatii. Se apropie vremuri din ce în ce mai tulburi si mai violente, ne încapatânam sa ne agatam de toate lucrurile sortite efemerului, nedorind sa auzim vocile profetilor si ale sfintilor. Confruntarea finala dintre bine si rau se apropie, iar fiecare dintre noi, va fi chemat sa aleaga între exemplul hotului orbit de lacomie si invatatura eroului luminat si mângâiat de vorbele Mântuitorului: „ce folos daca vei câstiga intreaga lume pierzându-ti sufletul...”

31.01.2009

Oreste Teodorescu

Serviciile secrete si secretele serviciului

2009-07-16T18:02:00.000+03:00

De multe ori, ma întreb de ce serviciile secrete au comunicatori publici atât de slab pregatiti, preferand acumularea unei imagini catastrofale. Spre exemplu, ultima nazbâtie cu înregistrarea si stocarea informatiilor, dezbatuta în chei diverse, arunca peste cele sapte servicii de informatii o umbra generala, cred eu, nemeritata. Sunt convins ca „deraierea” domnului Saftoiu nu este întâmplatoare în context, ci vine sa întareasca un punct de vedere la moda, si anume ca lucratorii din sfera informativa sunt toti niste „iepuri” cu urechile ciulite, singura lor activitate fiind „sifonarea”. Desi unii editorialisti invoca doar naivitatea si credulitatea publica de care profita generalii si clientela lor politica, eu cred ca, de fapt, prostuti sunt chiar cei care se aud vorbind pe subiect fara a întelege mare lucru. Acum, sa ne imaginam ca sta cineva sa monitorizeze convorbirile si mailurile unui cetatean care nu reprezinta interes public sau de siguranta a statului, este o ofensa adusa chiar inteligentei. Sa nu uitam ca decizia apartine UE, planurile de securitate sunt girate de catre NATO, iar fantoma fostei Securitati nu mai poate vatama real pe nimeni. Sa încerci acum, dupa douazeci de ani, sa induci populatiei ideea ca toate serviciile secrete sunt de fapt dusmanul democratiei, libertatii sau direct al individului de pe strada poate face servicii mari, sa spunem, tarilor vecine care nu sunt în alianta. Astfel, sedusi de farmecul argumentelor, cine stie ce jurnalist ajunge sa transmita mesajele unor forte, pe care nici macar nu le banuiesc. Evident ca orice abuz trebuie amendat, ca toate matrapazlâcurile unor generali, colonei, turnatori sau cine stie ce alti paraziti ai bugetului de stat trebuie macinate in moara mediatica, dar de aici si pâna la pledoaria pentru dispretul national, neincrederea în structurile statului si lehamitea fata de valorile traditionale e cale lunga, sinuoasa si labirintica. Multi se pot rataci pe drum, cum deja au si facut-o, dar ramâne un mister pentru mine ca serviciile în cauza nu îsi angajeaza purtatori de cuvânt charismatici care sa poata prezenta opiniei publice un punct de vedere just si logic.

24.01.2009

Evadarea din Marea Pacaleala!

2009-07-16T18:01:00.000+03:00

Trecerea de la o epoca la alta, de la un sistem social la altul se face brusc, brutal si iremediabil, pâna la repetarea istoriei. Dogmatismul Evului Mediu este înlocuit atât de rapid de curentele Renasterii, încât cei intepeniti în sistemele vechi de gândire au disparut fara sansa de a pricepe ce se întâmpla. Sa amintim de stupoarea micii burghezii, care economisise o viata, pusa în fata nationalizarii comuniste. Lumile pe care noi suntem obisnuiti sa le credem nepieritoare dispar ca prin farmec într-o rasuflare divina. Iata un alt exemplu concludent. Cât de infailibili si omnipotenti se credeau înaintea crizei imobiliare domnii Popoviciu, Tiriac, Becali si cât de neputinciosi îsi privesc astazi averile care nu mai au nici o valoare. Distanta între perceptii cuprinde doar sase luni de zile! Toate aceste argumente nu fac altceva decât sa ne reaminteasca efemeritatea si fragilitatea con-
structiilor omenesti lipsite de esenta divina. Caci oricine vrea are acces la învataturile planului superior prin religie, cultura, traditie etc. Si din aceste învataturi sfinte aflam ca durabilitatea si stralucirea creatiilor omenesti sunt reflectate în iubire si pace. Unde este astazi iubirea dintre cei alesi si popor, unde este pacea pe pamântul sfânt, unde sunt demnitatea si prosperitatea, unde sunt sentimentele curate dintre un barbat si o femeie, unde sunt prietenii? Sunt cu totii aflati în lumina blânda a celui care Este? Înca nu, si tocmai de aceea vom asista mult mai acut la o teribila ciocnire între lumina si întuneric, între viata si moarte! Anii care vin nu vor mai fi atât de toleranti cu lipsa noastra de concentrare si slaba noastra vointa de a ne comporta ca niste copii ai Domnului ce suntem! Marea criza este revelatorul caracterului nostru colectiv. Esenta ei nu este de natura economica, financiara sau sociopolitica, ci tine, mai degraba, de morala. Sa ne trezim pentru o secunda si sa ne gândim daca toata goana noastra dupa lux, placeri, putere, dominare nu sunt cumva cea mai crunta pacaleala în care am cazut. Ne-am împietrit inimile si am uitat cât de frumoasa poate fi viata când împartim, iubim, ne bucuram si suntem multumiti cu tot ceea ce avem, fiind blânzi si generosi cu semenii nostri.

17.01.2009

Sefii Mossadului nu cunosc Biblia

2009-07-16T17:59:00.000+03:00

Istoria se repeta, pentru a da fiecarei generatii sansa sa înteleaga erorile, sa nu mai repete greselile si sa se perfectioneze. Ceea ce se întâmpla astazi în Fâsia Gaza pare sa confirme ca armata israeliana nu tine cont de efectul de bumerang al faptelor sale. Daca legea atractiei postuleaza: raul atrage rau, confirmând pilda biblica: „Cine omoara cu sabia, de sabie are parte”, iata ca pe sefii Mossadului, pe generalii cu patru stele si pe militantii miscarii sioniste nu-i deranjeaza ca toata teroarea declansata împotriva civililor se va întoarce, cândva, asupra propriilor copii. Este foarte adevarat ca Hammasul este o organizatie terorista, care ofenseaza prin toate actiunile ei spiritul atât de pacifist si tolerant al islamului, dar el îsi bazeaza doctrina speculând frustrarea si saracia palestinienilor, care se vad umiliti în propria tara. Cu adevarat odios în acest razboi este faptul ca tintele principale sunt copiii, adica viitorul. Ce sanse mai au facatorii de pace când în ochii negociatorilor se afla gheata pierderii persoanelor dragi si setea nestinsa de dreptate. Daca ne gândim, ca si noi înca ne simtim iritati, amintindu-ne ca armatele hortyste au intrat în casele romanilor din Ardeal ucigând oameni a caror singura vina era ca se nascusera pe un pamânt revendicat, putem întelege mai bine ca valul de ura declansat în Orientul Apropiat risca sa devina un taifun care sa mature totul în calea lui. Am vazut miscarile de protest ale comunitatii arabe din intreaga Europa, chiar am participat la întâlnirea din Parcul Izvor, unde am vazut pozele cutremuratoare ale copiilor plini de sânge, zacând printre ruine, si nu am putut gasi un raspuns satisfacator când un palestinian m-a întrebat de ce, când o racheta Hammas atinge vreun obiectiv israelian, toata mass-media prezinta multiunghiular evenimentul, iar când sute de civili arabi dispar odata cu munca lor de-o viata sub obuzele tancurilor armatei, ecourile în presa democratica sunt mult voalate? Eu cred cu convingere ca soarele rasare în fiecare dimineata si pentru crestin, si pentru musulman, si pentru mozaic, si pentru ateu, si pentru virtuos, dar si pentru ticalos, asa ca am mostenit cu totii acest pamânt pentru a trai si a ne cunoaste. În Fiinta cu totii suntem Unul, doar ca persoane ne diferentiem cultural, religios, economic, politic. Poate ca a venit vremea sa ne rugam egoul sa mai taca putin, lasând loc sinelui sa strige: shalom, sallam allecum, pace tie!

10.01.2009

Tristetea unui om atent

2009-07-16T17:58:00.001+03:00

Am vaga senzatie ca morisca mediatica sedusa, dar înca neabandonata de morbul puterii si al competitiei, macina de ceva timp cuvinte golite de sens. Analizele politice, predicatele formatorilor de opinie, editorialele sau simplele speculatii, mai mult sau mai putin pertinente, au devenit formale si superficiale, într-o goana disperata dupa audienta, succes, tiraj. Undeva, pe parcursul sinuos al acestei tranzitii de la totalitarism la libertatea de expresie, s-a întâmplat o nefericita corupere a eticii si moralei jurnalistice. Presa, în ansamblul ei, a devenit, din pacate, o afacere, nu mai este o misiune. N-au mai ramas multe redute care sa apere interesul national, care sa lucreze de dragul dreptului la o corecta si serioasa informare publica. Tocând si trimitând în derizoriu, la pachet, o clasa politica, ce-i drept cam gaunoasa, riscam sa descoperim brese în propria noastra relatie cu România. Confundând tara cu demnitarii ei, nevoia de dreptate si onoare cu diversi gainari din justitie, politie sau cine stie ce servicii secrete, riscam sa dobândim cea mai paguboasa si chinuitoare boala: ura de sistem, groaza de autoritate si dispretul fata de traditie. Sa recunoastem ca tara a mers înainte. Oricât am dispretui oamenii politici care îsi împart cu ferocitate ciolanul, nu este cazul sa-i confundam cu România. Doar Regele incarneaza statul, politicienii îl reprezinta, poate, dar, în mod cert, nu sunt vesnici. Am facut noi totul sa-i schimbam, sa corectam lucrurile? Uneori, presa are si rolul constructiv, mobilizator, în sensul profund al termenului, aspirational si inspirational, nu doar acela de a produce placeri trecatoare. N-am sa ma refer la tabloidizare, pitici porno sau brailence cu „vino-ncoa’”, ci la acei vectori de imagine care ne strecoara în timpane si constiinte, aproape zilnic, sentimentul deznadejdii si neputintei de a trai onest si fericit în aceasta tara. Recunosc ca, de fapt, acest editorial contine o singura idee, si nici macar nu sunt convins ca este una buna. De fapt, as fi putut scrie doar atât: Stimati colegi de breasla, înainte de a va începe opera cotidiana, gânditi-va, macar o clipa, cine devine beneficiarul ei?

20.12.2008

Conspiratorii, guvernul si tristetea lui Marko Bela

2009-07-16T17:55:00.000+03:00

Asistam de ceva timp la mimarea destul de putin inspirata a democratiei, guvernele se fac la televizor, partidele negociaza asiduu si determinat prin paginile ziarelor... poporul primeste, fara sa-l fi cerut, circul, dar asteapta înca, desi se rugase pentru ea, pâinea! Însa în piesa aceasta, montata cam fara imaginatie, undeva în planul doi se joaca un moment de viata politica autentica si cu adevarat interesanta. Este vorba despre intrarea UDMR-ului în cabinet sau trecerea lui în opozitie.
De aici începe constructia serioasa a resorturilor puterii. Dupa esecul rasunator al tribunului solitar, dar teolog, V.C. Tudor, prezenta unui partid care obtine sase procente la guvernare nu îsi mai gaseste nici o explicatie logica. Daca PNL-ul poate trece în opozitie cu un scor triplu, atunci lamentarile lui Marko Bela si dragalaseniile lui pe lânga Traian Basescu, pe care si udemeristii l-au suspendat fara nici o retinere când împarteau privilegiile guvernarii, sunt, astazi, penibile în ochii oricui. Aici, stricto senso, PSD-ul are perfecta dreptate. Democratia înseamna alternanta la putere, dar iata ca reprezentatii unei parti a maghiarimii s-au întepenit de o cincime de secol pe scaunul moale si pufos al decidentului. Sunt convins ca si PD-L-ul, ca prelungire a personalitatii presedintelui, abia asteapta sa scape de minoritari, dar sunt destepti si o fac cu mâna social-democratilor, beti deja de puterea ce va sa vie. Motivul este simplu. Presiunile si lobby-ul facut de maghiari la Bruxelles se vor revarsa peste Geoana & Co. Autenticitatea luptei pentru putere se manifesta si în degringolada ce i-a cuprins pe liderii PSD. Gasca greilor Iliescu, Nastase, Mazare, Vanghelie îsi presimte sfârsitul. Daca echipa „prostanacului” pune o mâna pe putere, nu va rata demitizarea celorlalti. Si aici colaborarea „discreta” intre Basescu si Geoana functioneaza bine. Cred ca mixtura pesedisto-democrata va prinde contur într-un executiv profesionist. Si asta nu neaparat din dragoste fata de tara, ci din necesitate. Vom trece la euro în acest mandat, si nu te mai lasa nimeni sa furi mai mult decât îti permite cutuma nescrisa! Cât despre agitatori... nici nu mai este greu sa te dumiresti pe cine slujesc! Fiind mercenari... doar banul! Vin vremuri mai bune!

13.12.2008

Viitorul guvern va debuta cu un faliment!

2009-07-16T17:54:00.000+03:00

Vazând procentul mare al votantilor de blam, caci sunt sigur ca aceia care nu s-au prezentat la urne s-au exprimat extrem de clar: NU acestei clase politice formate din ipocriti, incompetenti, lasi si escroci, am confirmarea ca ne-am maturizat, ca ne-am dezvoltat spiritul critic si analitic suficient cât sa nu mai putem fi pacaliti! Bun, dar ma veti apostrofa... guvernul se va face oricum, tot figurantii devenit clasici în analele josniciei vor împarti osul zemos al puterii... e adevarat, dar adaugati la aceasta reteta nefericita urmatoarele ingrediente: monitorizarea Uniunii Europene, si aici articolele din presa internationala sunt graitoare, iata doar un predicat din media franceza: „Romanii, saturati de aceleasi figuri politice fara perspectiva, au preferat miniconcediul de trei zile în locul exercitarii dreptului la vot”, analiza agentiilor de standard, dupa care se ghideaza marii investitori si care dau un verdict deloc îmbucurator: „În fata iminentei crize economice, care va afecta România dupa primavara anului 2009, romanii trimit în Parlament aceleasi personaje care nu au demonstrat prea multa luciditate în mandatele precedente...” Asadar, în fata acestui tablou care nu face risipa de culoare, noii vechi politicieni vor simti mult mai acut prezenta observatorilor de la Bruxelles si mai ales presiunea mediatica, deci vor fura mai greu si chiar se vor simti obligati la gesturi nobile pentru tara, nu doar pentru amante, nepoate sau chiar sotii imburtite si dolofanoase dupa atâtea delicatese culinare. Prezenta mica la vot a aratat Europei ca la noi regulile democratice au fost pâna acum mimate, iar oamenii nu mai musca momeala cinica a corupatorilor electorali: (PSD: fulare, manusi, caciuli; PD-L: cârnati, zahar, portocale; PNL: excursii, mici si calendare). Prin urmare, oricine va forma viitorul cabinet, nu va mai putea decide discretionar unde vor pleca banii de la buget, dar mai ales fondurile de subventie europene. Daca ar fi fost o prezenta covârsitoare la vot, nu s-ar fi amestecat nimeni în treburile interne, ar fi fost împiedicat de vointa populara, dar asa, devine limpede ca peste saizeci la suta dintre noi nu mai suntem reprezentati politic! Nu sunt un mare fan al birocratiei europene, dar sunt convins ca ei au înteles ca binele trebuie sa fie o unitate de masura generala, si nu doar privilegiul unei oligarhii, astfel încât nu pot decât sa ma bucur ca viitorul mandat politic va fi unul atent supravegheat si discret corectat.

06.12.2008

Ti-ai câstigat libertatea de a spune NU

2009-07-16T17:53:00.000+03:00

Democratia, ca si libertatea, s-ar putea defini simplist cam asa: „Poti face tot ce vrei atât timp cât nu lezezi pe altcineva”. Pornind de aici, nu înteleg de ce unii formatori de opinie încearca sa ne convinga ca votul este obligatoriu si ca tinerii sunt niste inconstienti daca nu stampileaza pe cineva duminica. Ciudat, peste tot în lumea civilizata, votul este privit ca un drept pe care daca vrei îl exerciti, daca nu... si absenta poate deveni un vot, dar de blam! Ipocrizia alegerii raului cel mai mic este fundamental represiva. Morala, etica, precum si religia ne învata ca adevarata tarie de caracter este sa ai curajul de a spune da sau nu! A devenit o banalitate lipsa bazei de selectie în politica româneasca. Partidele, odata ajunse la putere, devin fabrici de bani pentru clientela, uitând chiar de a doua zi toate promisiunile frumoase, liderii îsi vând sustinerea parlamentara, chiar în opozitie fiind, daca se întâmpla vreo crestere de cont. La noi, democratia este înca o iluzie, atent întretinuta de strategii de campanie sau de catre vectori de imagine. Timp de aproape doua decenii, acesti domni sau doamne care zâmbesc fals si vorbesc lemnos ne-au pacalit la fiecare scrutin. Cu perfidie si chiar talent am fost iluzionati sa alegem între doua brate stângi. Amintiti-va de dihotomia: Iliescu sau Vadim? Basescu sau Nastase? Votul nostru a fost întotdeauna negativ, pentru ca, onest, nu am putut opta pentru o doctrina sau un program. Ne-am înghesuit emotional sa amendam, sa împiedicam pe unii sa fure, lasând posibilitatea celorlalti sa repete la virgula aceleasi abuzuri, fara de legi sau pur si simplu sa atenteze la siguranta nationala: distrugerea economiei, falimentarea sistemelor vitale etc., ca ma apuca lehamitea! Nu trebuie sa fii neaparat filosof ca sa întelegi ca raul nu poate produce bine, chiar daca este mai mic decât o catastrofa, de exemplu! Asadar, cât timp te vezi limitat între doua nuante de negru, mai bine te abtii decât sa trimiti un om golit de principii si lumina direct în stupul cu miere, adica la banii din buget. Numarati vilele, masinile de lux, afacerile si bijuteriile celor care va cersesc votul, apoi uitati-va în frigider. Daca sunteti multumit, atunci nu veti fi de acord cu acest articol si va astept înjuraturile pe site. Dar, daca nu sunteti, atunci duminica aveti taria sa spuneti NU!

29.11.2008

România, o mârtoaga care are nevoie de jaratic

2009-07-16T17:51:00.000+03:00

În vremuri de criza, romanul a stiut sa gaseasca forte launtrice capabile sa-l scoata din tenebrele gropii si sa-l aseze în fruntea bucatelor. 1848, an de redesteptare nationala, perioada de mari împliniri socio-culturale, 1877, câstigarea independentei si trezirea constiintei europene, 1918, reîntregirea tarii si începutul celei mai prospere perioade atât în plan economic, cât si spiritual. Sa nu uitam ca, în toate aceste etape de modelare a propriilor constiinte, clasa politica a excelat, oferind stabilitate si coerenta. Am avut în 1921 una dintre cele mai moderne Constitutii din Europa, între 1926-1938 am fost considerati furnizorul cel mai important de grâne din zona Balcanilor, din punct de vedere diplomatic am fost respectati si chiar solicitati de catre marile puteri sa asiguram stabilitate si neutralitate în zone traditionale de conflict, si exemplele pot continua cu marile nume pe care România le-a oferit culturii si inventicii mondiale, ca sa amintim aici doar de Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, sau Petrache Poenaru, inventatorul stiloului. Astazi ne aflam în plin razboi informational, dar putem deduce dimensiunea jafului la care am fost supusi de catre ilustrii reprezentanti ai puterii postdecembriste, deci putem spune ca am atins aproape buricul prapastiei. Mai jos de atât nu putem sapa, chiar cu ghearele de jder ale unor lideri lacomi, necinstiti si tradatori de neam. Cred ca a sosit ora trezirii. Daca ramânem pasivi si tot rostim „rugaciunea lasului”, adica tot cerem fara sa oferim în schimb nimic, soarta noastra nu se va schimba prea curând. Ne uitam la televizor, citim presa si în dunga si ramânem debusolati pâna la frustrare. Politrucii-vedete, adevarate staruri în emisiuni, dar plini de nimicuri în functiile pentru care au fost votati, se încapatâneaza în aceeasi închistare penibila, se razboiesc aiurea pentru ceva bun de supt (va rog sa ramâneti decenti în cuget si simtiri), cumpara electoratul cu fulare, manusi, cârnati si ulei, dar când îi întrebi de strategie sau prioritati, încep sa turuie în limbajul lui Buratino aceeasi placa golita total de semnificatie. Cuvinte goale însiruite pe funia spânzuratului. Exista o singura solutie: pace sociala, politica si un guvern de coalitie nationala condus de un tehnocrat!

22.11.2008

Dumnezeu si criza planetara

2009-07-16T17:50:00.000+03:00

Sa ne amintim de vorbele Mântuito-rului: „Regatul meu nu este din lumea aceasta” si mai ales îndemnul sau de a ne face bogati în Cer, unde stricaciunile si invidiile nu exista! Cum tot ceea ce ne înconjoara face parte din Planul Divin, ar trebui sa consideram ca si actuala criza economica, framântarile sunt prietenii care ne avertizeaza ca am pornit-o pe un drum gresit. Ne plângem ca ne vom pierde confortul burghez, dar ar trebui sa tinem cont de o realitate cinica. Privilegiile unor foarte putini s-au construit mereu pe exploatarea si saracirea celor multi! România nu face exceptie de la aceasta regula. Hotii care va cer cu ochii umezi de caprioara ranita de atâta Labis sa-i votati nu vor altceva decât controlul robinetului cu bani publici. Însa trebuie sa recunoastem ca doar pasivitatea si lipsa noastra de patriotism au facut posibila cocotarea unor maimute pe fotoliile plusate. Iar acesti gainari n-au facut altceva decât sa vânda totul unor terti, mult mai rutinati în afaceri guvernamentale. Astazi, sistemul acesta inechitabil îsi traieste agonizând ultimele zile. Noi, pe aici, unde Geoana, Tariceanu, Basescu & Co. se dueleaza cu sabii de plastic, în timp ce clientela partidelor îsi face planul de jefuire a populatiei (suntem tara cu cele mai multe taxe si impozite ale caror efecte nu se vad: canci autostrazi, vax protectie sociala, nu tu sistem educational sau sanitar), înca nu avem viziunea limpede a profundelor transformari prin care trece planeta. Suntem izolati, aici fiind prea preocupati de dimensiunile materiale, în dauna celor spirituale, uitând ca suntem urmasii întelepciunii dacilor si ai pragmatismului latin. În loc sa ne lamentam si sa ne uram între noi, cred ca a venit momentul sa declansam, în noi însine, revolutia mentala. Smecherii îsi plimba poponetele pufoase în masini scumpe si îsi odihnesc hoiturile prin vile impresionante, în timp ce fratii lor mai nevoiasi (intelectuali, tarani, muncitori) abia daca gasesc resurse pentru un trai decent. „Mult mai usor îi va fi unei camile sa treaca prin urechea acului, decât bogatului sa patrunda în împaratia cerului!” Desacralizata si dezumanizata, puterea nu mai gaseste solutiile iesirii din criza. Toti mimeaza, de fapt, normalitatea, însa nici unul nu îsi asuma directia justa: spiritul de sacrificiu si cultivarea mândriei nationale. Nu cumparati marfa perisabila a clovnilor politici, ci ramâneti vigilenti.

15.11.2008

Marea capcana si neuronul iscusit

2009-07-16T17:49:00.000+03:00

Nu cred aproape deloc în competen-tele democratiei romanesti în privinta alegerilor. Sa ma explic: pentru a putea hotarî în mod liber si asumat cu cine votezi, ar trebui sa ai acces nelimitat si alternativ la informatie. Si daca mediile urbane ofera o paleta vasta si contradictorie a subiectelor de interes, cu siguranta, în zonele rurale, singurele izvoare de cunoastere socio-politico-economica sunt discursul primarului si slujba preotului. Dar procentul cel mai mare de votanti se afla la sate, media de vârsta este înaintata, nu exista acces la internet, nu se citeste presa, iar din cauza saraciei, oamenii devin vulnerabili în fata mitei electorale. Am vazut la localele de anul acesta un domn de la un partid care oferea sacose cu doi cârnati, o portocala si un salam de biscuiti chiar de pe bancheta din spate a unui jeep megalomanic. Si a câstigat! Apoi ne-am mirat ca aproape toti „penalii” au mai bifat un mandat de primar sau sef de consiliu judetean, în ciuda campaniilor mediatice, care însa nu au ajuns si in catunele izolate. În umbra acestei realitati paradoxale (avem cele mai scumpe orase, dar cele mai sarace zone de provincie), politrucii abili si cinici îsi construiesc strategiile electorale, cunoscând foarte bine ca victoria lor devine direct proportionala cu ignoranta sau necunoasterea alegatorilor. Daca presa, uneori, mai si manipuleaza, exista totusi si curente alternative, pe internet, televiziunile prezinta toate punctele de vedere, analistii diseca subiectele, cauta capcanele, definesc nuantele. Dar ce ne facem cu regiunile izolate unde traiesc aproape 20 la suta din locuitori, care nu au cablu, nu primesc prea multe ziare, nu au acces la tehnologie si care totusi se duc disciplinat la vot dupa „instructia” prealabila a vectorului de putere, edilul, preotul, doctorul, notarul sau politistul. Ne amintim cu totii cum se face campania electorala la noi, cu autobuze pline de oameni fara opinii, cu mase de votanti care repeta papagaliceste ce zbiara în portavoce vreun lider local. Asta nu poate fi decât un surogat de democratie, o mima perfida ai carei beneficiari sunt cei ajunsi la putere si care nu dau niciodata socoteala. Iata o posibila explicatie a calitatii îndoielnice a vietii din tara noastra. Avea dreptate Iliescu în anii ´90. Traim într-o democratie originala. Întrebarea este pâna când? Voteaza cu mintea!

08.11.2008

Utopia Pacii

2009-07-16T17:48:00.000+03:00

Vazând si întelegând vidul total în care pluteste haotic si agresiv clasa noastra politica, îmi dau seama ca nu exista nici o modalitate de comunicare pe predicate serioase intre partide. Nu mai însir acum toate bazaconiile si aberatiile pe care si le cadorisesc între ei Tariceanu, Basescu, Geoana si Vadim, ca ne-am saturat pâna peste cap de ele, ci încerc sa gasesc o posibila solutie de dezamorsare a unei bombe pline cu resturi digestive. Si cred ca, astazi, singura modalitate de actiune eficienta este Marea Reconciliere. Adica încetarea razboiului, care oricum, fie vorba între noi, este de cele mai multe ori de parada, însa în spatele lui se gasesc tot timpul scuze pentru nonactiune. Dar cine este suficient de credibil sa initieze în piata publica momentul împacarii? Sondajele ne arata ca institutiile care se bucura de încredere sunt Armata si Biserica. De la maresalul Antonescu încoace, ne cam ferim de o imixtiune a militarilor în viata civila. Ramâne, asadar, ca Preafericitul Daniel sa-si asume misiunea împacarii colective a clasei politice cu cetatenii, a institutiilor între ele, si dupa aceea sa putem începe odata sa construim ceva, împreuna, în aceasta tara minunata! Cu aceasta ocazie s-ar putea naste un guvern de coalitie, pe care presedintele sa-l sustina alaturi de Parlament, si în liniste si pace relativa sa depasim vremurile cumplit de grele care ne asteapta începând cu 2009. Cu motoarele în functiune si cu oameni de calitate, PSD-ul poate oferi politicile coerente de protectie sociala, liberalii îsi pot continua politicile economice care s-au dovedit a fi destul de eficiente, iar PD-L-ul poate furniza câtiva ministri buni la Aparare, Interne, Transporturi. Sigur, pentru a deveni plauzibil acest scenariu destul de utopic, ar trebui, în primul rând, ca fiecare formatiune sa-si sacrifice baronii, baietii destepti, clicile, sa-si mai trimita acasa nepotii incompetenti care ocupa posturi strategice, parlamentarii sa nu-si mai voteze pe sestache marirea pensilor s.a.m.d.
În concluzia acestei mici dizertatii, as spune ca, prin întelepciune si rabdare, capii Bisericii Ortodoxe Romane ar putea începe planul de schimbare la fata a tarii pe temelia tolerantei, fratietatii si a pacii. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

01.11.2008

Votul NU sau nu votului?

2009-07-16T17:46:00.002+03:00

Sunt un roman la Paris, nu dansez în ploaie, ci ma plimb curios pe strazi frustrat ca pe aici totul e functional, iar la mine, în tara, lucrurile merg înca anapoda. Oamenii obisnuiti care ma înconjoara sunt, aproape fara exceptie, zâmbitori. Cu toata criza, resimtita mult mai acut în Franta decât la noi acasa, nu întâlnesc chipuri crispate, nu simt nervii încordati care plutesc în aer la Bucuresti pana si în zilele însorite de weekend, când cei iesiti în parc, chipurile sa se relaxeze, se înjura si se urasc, aiurea, pentru un loc de parcare sau cine stie ce nimicuri. Probabil, toti francezii se simt încrezatori, protejati de societate si, nomina odiosa, de stat. E adevarat ca Franta plateste cele mai multe impozite din UE, dar cu efecte vizibile la tot pasul. O infrastructura impecabila, retea de transport în comun fara cusur, programe de protectie sociala în derulare, cu efecte concrete. Si pe aici politicienii sunt etichetati, ironizati, taxati, însa cu repercusiuni dintre cele mai interesante; Jacques Chirac este chemat în fata procurorilor pentru a explica anumite fonduri utilizate în campanie din bani publici, Sarkozi este amendat de catre parlamentari pentru declaratiile ambigue privind criza financiara si, apropos, tocmai ce i-au fost sparte conturile bancare de catre hackeri, care l-au usurat de o mica avere greu de explicat s.a.m.d. Asadar, aici, sistemul imunitar al tarii îsi trimite „anticorpii”, pastrând organismul sanatos, nu ca la noi, unde acesti microbi agresivi care au îmbolnavit economia au cangrenat sistemele de învatamânt si sanatate, au devalizat bancile si au pustiit padurile, se prezinta în continuare în fata alegatorilor zâmbind funebru si... mare mirare daca nu mai câstiga vreun mandat. Un prieten care lucreaza în sistemul bancar parizian mi-a povestit ca, pe aici, daca prezenta la urne este sub 25 la suta, politicienii care s-au prezentat la alegeri îsi dau demisia în bloc si nu mai apar pe firmament. Poate ar fi o solutie ca sa nu mai fim obligati sa optam între doua rele, sa stam acasa! Nu înghititi galusca ca nu va pasa de tara, lor le-a pasat pustiind-o în 18 ani de perindare cu fundul lor gras în scaunele puterii?

25.10.2008

Esti pregatit de razboi?

2009-07-16T17:46:00.001+03:00

Va scriu doar atât:
1. „Distrugeti orice este bun în tara dusmanilor vostri.
2. Faceti de ras zeii si împroscati cu noroi ce înseamna traditiile.
3. Subminati prin orice mijloace prestigiul paturilor conducatoare, oriunde este posibil, implicati-le în afaceri obscure si faceti-le de rusine la momentul oportun.
4. Propagati cearta si dezbinarea printre cetateni.
5. Instigati tineretul împotriva batrânilor.
6. Împiedicati în orice mod activitatea autoritatilor.
7. Plasati-va peste tot agentii.
8. Nu aveti retineri sa colaborati nici cu cei mai josnici si respingatori indivizi.
9. Promiteti cât mai mult, nu faceti economii la bani sau la cadouri, deoarece acestea produc dobânzi substantiale!
Textul îi apartine lui Sun-Zu, are o vechime de 2.500 ani si face parte din lucrarea „Arta Razboiului”.

Acum va întreb:
- Cititi presa, urmariti emisiunile de stiri?
- Asistati la spectacolul politic?
- Cât de bine va simtiti ca niste robotei în slujba unei oligarhii prospere?
- V-ati întrebat vreodata cum se face ca, în lume, trei sute de familii, prin capitalul lor, pot influenta mediile politice si economice în asa fel încât cinci la suta din populatie sa traiasca în superlux, iar optzeci la suta sub pragul saraciei?
- A fost viata nedreapta cu dvs. sau pur si simplu
v-ati lasat manipulat de o gasca de „baieti destepti”, pe care i-ati îmbogatit prin pasivitate?

Deci: Pe cine votati?

18.10.2008

A început revolutia capitalist-socialista!

2009-07-16T17:40:00.000+03:00

Exista o ciclicitate istorica a crizelor, revolutiilor sau a sistemelor de gândire socio-politica. Cugetul liber al antichitatii este schimbat de rigoarea dogmatica a Evului Mediu, care la rândul ei este subminata de umanismul stiintific al renasterii... pâna la experimentele mai recente ale comunismului, nazismului sau chiar ale capitalismului. Traim astazi momente remarcabile din punctul de vedere al schimbarii mentalitatilor la scara planetara. Criza economica prin care trecem, dublata de o alta, morala, a clasei politice, anunta o iminenta schimbare a mentalului colectiv. Unii analisti afirma ca viitorul civilizatiei umane pare a se contura în jurul conceptului de munca libera. Cu alte cuvinte, bunastarea se va obtine prin contributie, si mai putin prin intuitie sau speculatie bursiera ca pâna acum. Se va încerca o uniformizare a veniturilor prin ajustare. Adica superbogatii vor pierde niste bani care se vor regasi în bugetele clasei mijlocii, iar populatia foarte saraca va primi o infuzie de capital garantata de stat. Putem sa numim acest nou experiment capitalism socialist. Asadar, evenimentele de pe pietele bursiere, bancare, imobiliare ii vizeaza în primul rând pe milionarii si miliardarii planetei, care, cu siguranta, vor pierde în scurt timp o parte din averile obtinute prin alte mijloace decât cele de productie. Strategii puterii au ajuns la concluzia ca singura forta sociala si economica eficienta si generatoare de capital sanatos este clasa medie, însa cum se poate ajunge acolo când 5 la suta din populatia globului traieste în lux, iar 80 la suta, sub pragul saraciei? Desigur, orice revolutie presupune si victime colaterale. Exista si teoria neagra a sacrificarii tarilor proaspat intrate în UE pe modelul: „Se creeaza o criza artificiala si întretinuta care genereaza un haos economic, apoi se serveste solutia prin creditare, deci îndatorarea tarilor respective pe termen lung, asigurând astfel bunastare creditorului!” Când vedem entuziasmul politicienilor de a majora salariile, de a plati despagubiri proprietarilor nationalizati a doua oara, parca ne vine în minte întrebarea: de la cine vom împrumuta banii si pentru ce perioada? Dar sa ramânem mai degraba optimisti si, daca ne vom concentra mai mult pe piata muncii decât pe cea speculativa, nu vom avea ce pierde!

11.10.2008

Geoana, Tariceanu si Basescu sarbatoresc împreuna sfârsitul lumii

2009-07-16T17:39:00.000+03:00

Spectrul sfârsitului unui ciclu planetar, sugerat de mayasi în 2012, ne preocupa pe toti. Nu voi face o analiza esoterica asupra posibilitatii omului de a distruge tot ce a creat, însa dupa criza de sistem care paralizeaza marile piete bancare sunt semne ca ni se va schimba mentalitatea. Filosofia care a generat civilizatia tehnologica îsi traieste, probabil, ultimele clipe. Lumea a fost si înca mai este condusa de oligarhi, o asa-zisa elita promovata în democratie de votul popular, în urma unor fantastice manipulari si jocuri de culise, sau impusa tot de un mecanism ocult în statele autoritare. Finantele planetei se afla concentrate în prea putine buzunare, iar consumul resurselor este total dezechilibrat: doar 15 la suta din populatia lumii traieste decent, restul aflându-se sub pragul saraciei. Si aceste lucruri vor fi schimbate, caci religiile si învataturile sfintilor vorbesc despre echitate si armonie. Cu totii avem un loc sub soare, primim hrana pamântului si ar trebui sa convietuim în pace si întelegere, guvernati de întelepciune si cumpatare. Azi, suntem înca departe de dezideratul înteleptilor, si anume acela de a construi Regatul lui Dumnezeu pe pamânt, adica o lume perfecta! Dar sa revenim la optimismul conducatorilor României, care, sfidând contextul general de prabusire economica, se lauda cu performantele lor deosebite. Economia noastra se bazeaza înca mai mult pe afaceri speculative decât productive. Patru milioane de tineri au ales sa munceasca în alte tari, si ele aflate astazi în criza financiara, deci de unde atâtea motive de optimism? Neîntelegând nimic din ce se întâmpla în jurul lor, politicienii romani sunt preocupati doar de cum vor putea fura pe mai departe din bugetul si asa svaiter. Înca se dau bani grei pentru a ajunge la putere, semn ca acolo sunt stupii plini! Exact pe sistemul: tara arde si Palatul Victoria se piaptana, sau ce-i trebuie lui Basescu tichie de margaritar? Sau, cum spune poporul, lenesul mai mult alearga în timp ce Tariceanu se îngrasa, iar Geoana nu este satul pâna nu e si... fudul!

04.10.2008

România mai are de ales intre pornografie si umor negru!

2009-07-16T17:38:00.000+03:00

O toamna mohorâta... cu un institut cultural pe bani publici care ejaculeaza „artistic”, dar deloc simbolic pe retina privitorilor din New York si Berlin, cu un presedinte din ce în ce mai golit de gânduri si simtiri, cu acelasi parlament hidos, compus din burtosi semidocti ai caror ochi sclipesc doar la sprit si spaga, cu un guvern nevolnic care se lauda ca a construit 5 km de autostrazi într-un mandat, care, în ciuda celor sase ministri „penali”, nu este unul de... arestare, cu analisti pretiosi care descifreaza marile taine ale întelepciunii unui Boc, Bolcas sau Fenechiu (cât de aproape este totusi fanarul în viata noastra politica!), cu oameni disperati care stau cu zilele pe acoperisuri amenintând primaria cu abisul pentru o locuinta sociala, cu spitale decupate parca din jurnalul lui Mengele, în care mor laolalta copii si batrâni, cu o blonda planturoasa, dar trecuta, care croseteaza în emisiuni, sperand ca vom uita parcarile cu plata, cu o pleiada de artisti care compun imnuri electorale, joaca în filme cu manele sau apar în diferite scenete erotice si care îsi propun sa învinga în cursa uninominalului catre ciolan... O toamna agitata, cenusie si ploioasa, în care energiile natiunii se consuma pe mize mici, în care administratiile locale dorm pâna când inundatiile le vor scuti de efortul de a mai deschide ochii, în care autoritatile tac penibil când un cetatean roman se afla în mâna rapitorilor, în care niste investitori lacomi se mira cum se prabuseste piata imobiliara, descoperind ca au un credit la banca mai mare decât valoarea terenului pe care nu-l mai pot vinde, cu pensionari fraieriti de o crestere artificiala a veniturilor, cu adolescenti neîntelesi si persecutati de niste parinti retrograzi, cu preoti implicati în scandaluri de alcov, cu politisti înfratiti cu infractorii, ce mai... o toamna obisnuita pentru orice roman care se încapatâneaza sa plateasca taxe si impozite acestui dusman insinuos, numit doar peiorativ: statul! Printre laturile mai sus mentionate, cu greu îti poti gasi linistea si echilibrul. Traim într-o lume trista, desacralizata, gaunoasa si generatoare de figuri politice hâde, grotesti, patetice... În acest peisaj preapocaliptic nu exista decât un stâlp de sprijin: Dumnezeu! Si sa te tii, frate drag, la ce spectacol grandios ne va invita Bunul de El cât de curând, caci nu trebuie uitat cât umor si câta originalitate consuma când vine vorba de construirea unui nou turn Babel.

27.09.2008

Sunt prieten cu Dan Diaconescu

2009-07-16T17:36:00.000+03:00

Uneori, pentru libertatea de expresie este inevitabila exagerarea si, daca urmarim exemplul descoperirii aurului din mormanele de noroi, intelegem ca orice sondare, orice sapatura dupa adevar pot scoate la iveala multe uraciuni. Am urmarit zilele acestea dezvaluirile prietenului meu Dan Diaconescu de la OTV si m-am bucurat ca, in sfarsit, spiritul jurnalistic al celui pe care il urasc, invidiaza si-l ironizeaza unii colegi de breasla a oferit o mostra de investigatie foarte bine argumentata. Toate dezvaluirile sale despre actiunile de tip mafiot ale regimului Nastase sunt perfect adevarate, eu insumi fiind martor, dar si victima a unui scenariu asemanator. Operatiunea privea o revista de investigatii, si nu un post de televiziune, dar metoda a fost aceeasi. Nu vreau sa discut aici despre calitatea mai mult sau mai putin indoielnica a unor invitati din studiourile OTV, ci despre necesitatea existentei unui spatiu liber de prejudecati, interese strategice si conditionari politice, tocmai pentru a garanta calitatea actului de informare publica. Oricat de jenante sau penibile ar fi unele afirmatii, publicul are sansa, la emisiunile lui Dan, sa afle, sa gandeasca si apoi sa dea sau nu valoare informatiei. Ii voi purta intotdeauna recunostinta lui Dan Diaconescu pentru promptitudinea prin care mi-a oferit un spatiu de lupta impotriva unor corupti din Eforie si pentru curajul de a ma fi lasat sa urmaresc un rationament logic prin care demonstram in 2005 ca intre mafiotii pesedisti si proaspat devenitii baroni locali liberali se incheiasera aliante, cel putin la nivelul judetului Constanta. Apoi, audienta emisiunii sale demonstreaza fidelizarea unui public recunoscator pentru primirea unor informatii necenzurate. Imi vine sa-l parafrazez pe Larry Flint care intreba de ce este mai obscena pornografia decat razboiul? Asadar, prin ce este mai tenebroasa disparitia Elodiei decat a flotei?
Am asistat cu oarecare mirare la atacul impotriva lui Dan. Uneori, putina solidaritate de breasla nu strica, si in acest sens ii felicit pe cei care au cerut A.N.I. si D.N.A. sa ia in considerare acuzatiile lui Dan la adresa unor inalti functionari ai statului.

20.09.2008

Cei trei muschetari cu sabiile mici si ruginite

2009-07-16T17:34:00.001+03:00

Ne aflam, parca in literatura plina de seva a lui Sadoveanu. Lumea politica de la noi este „Locul unde nu s-a-ntamplat nimic!” De atatia ani, decorul suporta aceasi actori mediocri intr-un spectacol dezolant si penibil. Cu fiecare an electoral, partitura devine si mai grotesca, iar publicul din ce in ce mai putin interesat. Cum te poate cuprinde entuziasmul cand vezi aceleasi figuri gaunoase mestecand cuvinte fara nici un fond. Nu ma pot preface nici macar indiferent cand vad cu cata insolenta partidele cu sansa isi promoveaza echipele guvernamentale. PD-L ul il arunca pe firmament pe Stolojan, ca pe un salvator al economiei nationale si ca pe un reformist infailibil, de parca noi am fi total amnezici, uitand de nationalizarea valutei si impactul catastrofal al acestei decizii pentru Romania de atunci. Liberalii graviteaza in jurul lui Tariceanu, cel mai palid si inutil premier european, lipsit de viziune si coerenta, numarand numai esecuri in reforma sanatatii, justitiei, invatamantului, transporturilor, total depasit de problemele infrastructurilor, dar nelipsit din peisajul monden, tarat ca un urs polar pe la petreceri de o sotie mult mai tanara si energica! Cat despre domnul Geoana, ce am mai putea spune pastrandu-ne aerul serios? Lacrimogen, golit total de semnificatii in discursurile sale politice, absolut haotic in conducerea propriului partid. Cat de credibil poate fi el ca prim ministru cand nici macar portarul de la PSD nu-l asculta? Iata-ne asadar, pusi inca o data, in fata unei alegeri imposibile, in eterna schema de gandire post decembrista: „dintre doua rele, alege-l pe cel mai mic”! Problema aici este, ca nu exista grade de comparatie ale raului. Toti, fara nici o exceptie sunt produsul aceluiasi sistem comunist trezit brusc la economia de piata, fosti activisti frustrati si revansarzi, care au inceput sa guste privilegiile puterii, abia cand au realizat cati bani face o simpla semnatura! Nimeni, dintre aceste figuri vagi, nu se raporteaza la vre-un sistem valoric. Clasa noastra politica este fundamental descaralizata si dezumanizata. Nu crede nimeni in nimic cu exceptia comisionului care le anima ochii de peste mort. Campania electorala a inceput desantat cu mult inainte de termen, insa interesul nostru general pentru politica este cel mai scazut din instoria recenta. Nici macar 20 de procente nu se vor prezenta la vot. Peste patru milioane de romani au raspuns acestor clovni monotoni, alegand sa munceasca in strainatate, iar emisiunile politice fac o audienta mai mica decat spoturile publicitare. Sunt semnele clare ale colapsului, dar la noi nu exista nici o minte ca a lui Gorbaciov, capabila sa produca o implozie regeneratoare. Aceste alegeri vor definitiva ruptura dintre politicieni si popor!

13.09.2008

Gânduri negre la debutul iernii

2009-07-16T17:32:00.000+03:00

Ce pacat ar fi pentru evolutia omenirii pe cai spirituale, dar si socio-economice, ca un razboi stupid, fie el chiar rece, sa ne întoarca din nou în starea de dinainte de ‘89. Acum, când si România îsi gaseste armonia în marea orchestra europeana, ar fi tragic sa nu apucam si noi câteva decenii de tihna si... constructie. Marturisesc ca sunt strabatut de gânduri cenusii, mai ales dupa turul de forta pe care Rusia îl face în fata unei Europe mirate si, din pacate, atât de dependente de gazul caucazian. Argumentele temerilor mele îsi extrag radacina din reactiile belicoase ale Kremlinului. Pe lânga amestecul brutal în Georgia, au urmat declaratiile stupefiante ca o prioritate a Moscovei ar fi schimbarea regimurilor din Ucraina, recunoasterea independentei teritoriilor cu populatie majoritara rusa, amenintarea deloc voalata împotriva Poloniei, viitoarea gazda a scutului antiracheta, dojenirea României sub pretextul ca au fost gasite arme de provenienta autohtona în Georgia, întreruperea gazului catre vest, sub scuza puerila ca se face o revizie (în pragul iernii, sic!). Semnele s-au aratat chiar la summitul NATO de la Bucuresti, când Putin s-a lasat asteptat pret de 45 de minute de Bush si cancelarii Europei, într-un gest de sfidare fara precedent. Astazi întelegem mai bine care au fost motivatiile Rusiei, nascute din frustrare si spirit revansard. Istoria ne-a învatat ce poate face o natiune umilita, si aici ma refer la Germania dupa Primul Razboi Mondial. Rusia va profita de batjocorirea Serbiei, vaduvita de inima ortodoxiei sale, care se afla la Kosovo. Chiar astazi auzim în sânul Uniunii voci promoscovite, cum este a Greciei, legata de aceleasi fire invizibile ale religiei. Dupa împacarea istorica cu China si dupa parafarea unei relatii solide cu Iranul, detinator de focoase nucleare, administratia rusa îsi poate permite conflictul si chiar a declarat ca nu se teme de un nou razboi rece. Majoritatea tarilor est-europene sunt penetrate visceral in politica si economie de agenti ai serviciilor secrete rusesti... Si toate acestea se întâmpla din cauza ca politica mondiala este fundamental desacralizata. Liderii lumii nu cred si nu se tem de Dumnezeu, si atunci când dai la o parte singurul reper al vietii, haosul poate iesi din nou la lumina.

06.09.2008

Cum au învins rusii din nou Europa

2009-07-16T17:31:00.000+03:00

Ca sa putem întelege transformarile pe care spatiul european le traieste astazi trebuie sa facem o scurta istorie a evolutiei Kremlinului pe scena globalizarii pozitive. Dupa caderea comunismului, Moscova se transforma în capitala mondiala a oligarhiei, mafiei si abuzului de putere ale fostului KGB, transformat superficial în FSB. Serviciile secrete ruse au însa un plan pe termen lung, diabolic si eficient. Se fac transferuri oculte de fonduri în conturi private, iar drumul miliardarilor rusi este liber. Profitând de lacomia vest-europenilor, oligarhi de tip Abramovici investesc sume fabuloase în centrele vitale ale lumii democratice, atenuând reactiile de aparare. Astfel, depozitele energetice si alte industrii strategice - metalurgie, siderurgie - ajung în patrimoniul unor firme private conduse de fosti sau actuali membri ai ocultei serviciilor secrete ruse. Odata cu venirea lui Putin la putere, Rusia cunoaste o întarire a prestigiului în lume, din punct de vedere militar si diplomatic, însa îngradirea libertatilor cetatenilor rusi ne arata ca gândirea liderilor nu s-a schimbat în mod semnificativ. Beneficiind însa de complicitati meschine în rândul marilor cancelarii europene, si aici reprezentativ este cazul premierului Berlusconi, direct interesat în dezvoltarea de afaceri obscure cu Moscova, rusii îsi mentin influenta în grupuri media si cuceresc încrederea occidentalilor. Dupa ce si-a atins obiectivele strategice, elita de la Kremlin face o schimbare radicala de comportament si ataca guvernul democratic din Georgia, ameninta Polonia, cearta România si, beneficiind de o legatura strânsa cu China, sfideaza arogant principiile democratice care stau la baza Uniunii Europene. România se trezeste acum vecina unui conflict de proportii la Marea Neagra si se confrunta alaturi de Moldova cu un scenariu clonat pentru Tiraspol. Poate, macar acum, responsabilii politici de la noi vor juca inteligent cartea interesului national, însa nu va fi usor stiind cât de adânci si oculte sunt implicatiile serviciilor secrete rusesti în economia si în administratia româneasca. Pe plan extern, acum se va vedea daca axa Bucuresti-Londra-Washington exista sau Bucurestiul este doar un pion gata de sacrificiu.

30.08.2008

Liderul providential

2009-07-16T17:30:00.000+03:00

Preumblandu-ma prin locurile pline de farmec ale Turciei, am observat, peste tot, bustul lui Mustafa Kemal Ataturk, primul presedinte al tarii. Cu siguranta, nu este vorba despre un anacronic cult al personalitatii, Ataturk murind în 1938, ci despre iubire si respect. Soferii îi poarta fotografia la bord, militarii îi saluta statuile, iar Turcia de azi, laica si moderna, este modelata de întelepciunea lui proverbiala. Scriu aceste rânduri din doua motive: pe de-o parte, în tara nu se petrece nimic remarcabil, iar pe de alta, poate si netrebnicii nostri conducatori s-ar lasa atinsi de vorbele cu adevarat de duh ale lui Ataturk. “Nu eu am reusit, ci împreuna am facut totul, eu doar v-am aratat calea. Iubirea de tara si de neam este suficienta pentru a construi, iar încrederea în Dumnezeu ne risipeste orice teama”. Nu pot sa scap de un zâmbet amar când ma gândesc la ilustrii nostri panglicari, cum se mai lauda ei: “eu am facut, eu voi demonstra...“, sau la stereotipiile cotidiene: “averea lui Nastase, partidul lui cutare sau obraznicia lui Basescu”. Ne lipseste de ceva timp persoana I plural. Nu mai avem o tara a noastra, ci bucati mai mari sau mai mici de Romanii individuale. Modelul atât de tenebros al îmbogatitului peste noapte ne-a depersonalizat si chiar dezumanizat, a scos din noi tot ce duhnea pestilential: hotie, mediocritate, intoleranta, coruptie, plafonare, rautate...
Poate un sistem de republica prezidentiala, pe model american, francez sau turcesc, ar fi mai functional. Poate dintre noi s-ar detasa viitorul lider-invatator! Nici nu este foarte complicat. Ataturk a gasit o cheie: iubire de neam si Dumnezeu. Am mai trecut în istorie prin criza morala a valorilor, si atunci bratienii, inspirati, ni l-au oferit pe Carol I. Astazi, pare destul de greu de gasit catalizatorul national, însa vorbele lui Ataturk ne pot calauzi spre un început de constructie: “Peste tot veti întâlni interese si meschinarii. Oamenii renunta cel mai greu la confortul lor, nedând doi bani pe nevoile semenului, dar un conducator de tara trebuie sa fie un exemplu ca un far în noapte. Eu mi-am ucis omul din mine si l-am lasat pe Dumnezeu sa ma locuiasca si sa-mi îndrume pasii! Nu sunt un religios încuiat, ci un umanist, caci cred ca omul bun este parte din infinit!” Poate are cineva urechi sa auda si suflet sa simta!

23.08.2008

Globalizarea bunului-simt

2009-07-16T17:28:00.000+03:00

Am avut înca o data certitudinea ca bunul-simt, simplitatea si valorile umane se întâlnesc cu precadere printre oamenii obisnuiti. Calatoresc zilele acestea prin Turcia, cu tramvaiul, cu vaporul, dorm în hoteluri, vorbesc cu ospatarii, receptionerii, vânzatorii din bazaruri... excursiile pot fi exercitii de cunoastere foarte utile. Nu ma intereseaza, în primul rând, sa înteleg miracolul economic din Turcia. Romanii se tot mira ca o tara, e drept, generos “dotata” de natura si de istorie, reuseste sa strânga 50 de miliarde de euro din turism, desi se afla în razboi cu teroristii, iar atentatele lovesc industria hoteliera fara mila. Economistii analizeaza de ani buni modelul “all-inclusive” si fac recomandari de care în România nu tine seama nici un decident. Eu unul însa urmaresc, pe cât se poate, fenomenul politic din tara Semilunii si constat, fara surprindere, ca si turcii îi urasc pe politicieni. Turcii îsi iubesc tara, au încredere în armata nationala, dar îl privesc cu suspiciune pe presedintele pro-islamic si gasca de politruci corupti care promit marea cu sarea (si ei au vreo patru mari... toate sarate!). Ali, prietenul meu din Büyukada, mi-a explicat de ce e îndragostit ireversibil de tara lui, dar e total dezamagit de cei care o conduc. Am vrut sa înteleg, caci si eu simt batalia interioara a acestor doua sentimente contradictorii. Filozofia lui e simpla si tocmai de aceea minunata: „Dumnezeu ne ofera trei spatii în care sa traim: lumea, patria si familia. Daca legile lumii sunt rele, vei înceta vreodata sa-i iubesti pe oameni? Daca cei care îti conduc tara sunt niste cretini iremediabil, oare vei înceta sa-ti iubesti poporul si, în sfârsit, daca tatal familiei tale este un betiv agresiv, vei înceta sa-ti iubesti mama si fratii? Dumnezeu a dat iubirea, iar diavolul i-a inventat pe politicieni. Ura, razboaiele, intoleranta, fanatismul, toate astea vin din politica!” Ali este omul bun la toate al unui patron de pensiune gras si avid de bani, provine dintr-o familie simpla, si cu banii câstigati vrea sa-si înceapa a doua facultate. Oamenii ca el sau ca tine pot schimba lumea! Nu politicienii!

09.08.2008

Parintii politicii romanesti: haosul si ticalosia

2009-07-16T17:26:00.000+03:00

Globalizarea pozitiva ne fericeste pe termen lung si cu un sistem de principii politice pe care nu le-am respectat niciodata pâna acum, si anume alternanta doctrinara la putere. Europa cunoaste bine cele doua directii de guvernamânt: dreapta si stânga, echilibrate sau potentate de o a treia forta, ceva mai mica, numita politica de centru. Italia, Franta, Anglia, Germania sunt exemplele cele mai bune ale acestei scheme. Ca sa n-o mai lungim, la noi înca nu s-au decantat zoaiele, iar apa politicii ramane tulbure. Iata, de exemplu, PD-L: a fost partid de stânga în internationala socialista, acum este principala forta de dreapta!? PNL-ul: formatiune liberala traditionala, exponent al interesului clasei de business, duce de patru ani o politica eminamente de stânga!? PSD-ul, desenat ca un mare partid social-democrat, are liderii cei mai bogati si opulenti, iar în perioada guvernarii lor s-au luat cele mai eficiente metode ale dreptei: crestere economica si dezvoltare a privatizarii... un haos politic jenant! Azi, ca alegatorul sa nu mai înteleaga nimic, PC-ul, care se doreste un partid conservator si se defineste ca un reprezentat al politicilor de centru-dreapta, cocheteaza cu PRM-ul, un partid perceput ca fiind de extrema-stânga. E limpede pentru toata lumea ca, în goana lor dupa putere, privilegii si disperate sa supravietuiasca politic, partidele din România si-au schimbat mai des doctrinele decât a divortat Prigoana de Bahmuteanu! Sistemul nostru dâmbovitean: “Lasa, ba, ca merge si asa!” nu se muleaza deloc pe modelul proiectat la Bruxelles. “Politica Uniunii Europene se hraneste din etica, morala si umanism. Acestor curente li se adauga mostenirea luminoasa a doctrinelor crestine, caci acest nou spatiu comun trebuie sa fie un loc al pacii, prosperitatii si solidaritatii!”, spunea într-un interviu Barroso. Termenul pe care UE l-a lasat recentelor tari intrate pentru a se adapta si upgrada a fost, de regula, de doi ani, astfel încât România trebuie sa se pregateasca ca din 2009 sa-si schimbe radical mentalitatea corupta si indolenta economica. Nu mai avem mult timp, iar când ne uitam la cei care ne conduc ne cam cuprinde îndoiala ca am înteles bine unde si la ce am aderat!

o2.08.2008

«Mima» politica si «bâza» electorala

2009-07-16T17:25:00.000+03:00

Sportul nostru national nu este oina, nici fotbalul, cum lesne am putut observa, ci mima! Numai aici un baiat care locuieste intr-o vila de protocol, poarta ceas de 20.000 de euro si isi sarbatoreste semicentenarul cu taraf mimeaza ca e socialist si ca moare de grija saracilor. Doar la noi se mimeaza alternanta la guvernare, democratia, lupta impotriva infractionalitatii, grija pentru cetatean etc. In acest joc devenit atât de previzibil, actantii politici isi invata papagaliceste replicile si dau fuguta la televizor in incercarea de a ne seduce! Pentru mine e limpede ca PSD-ul este pregatit sa preia guvernarea, insa nu inteleg lipsa totala de interes a democrat-liberalilor, care, daca vor continua pe aceasta directie aroganta, greoaie, lipsita total de verb si de farmec, vor inregistra o surpriza de proportii la alegeri. Tehnica lor de gherila a inceput sa falimenteze. La Constanta, la Bucuresti, la Iasi, prin toata tara au inceput sa rada pana si copiii de textele neinspirate ale lui Udrea, Blaga, Berceanu, si cam atât, ca partidul se incapatâneaza sa nu mai promoveze alti oameni. Nici Basescu nu mai e locomotiva din 2004. A obosit tot mimând pe jucatorul care pune bete in roate sistemului ticalosit. In tot acest conglomerat de mimi a inceput sa se contureze un actor ceva mai consistent - Sorin Oprescu. A reusit sa scape de toti directorii dubiosi din primarie, l-a trimis la plimbare pe catastrofalul arhitect-sef al Capitalei, ma rog, a punctat considerabil la capitolul imagine. Probabil ca locul acestor functionari publici deveniti milionari in câtiva ani de mandat va fi preluat de o alta gâsca infometata, dar faptul ca cineva a reusit sa-i dizloce pe gainari din functie ramâne o victorie electorala. Pe acest fundal in care PSD-ul creste in sondaje fara nici un merit, reusitele lui Oprescu il imping cu putere pâna la linia de unde Basescu se pregateste s-o zbugheasca pentru inca un mandat. Daca nu se intâmpla ceva cu adevarat spectaculos si se pastreaza in continuare acest tip de confruntare politica, pe injuraturi, si nu pe idei, atunci le prevad un sfârsit emotionant trist lui Basescu and co.

19.07.2008

Basescu si Iliescu sunt reîncarnarea lui Cain si Abel

2009-07-16T17:24:00.000+03:00

Nu sunt un admirator al lui Iliescu, însa trebuie sa-i recunosc macar o calitate: rabdarea! Configurat ca un personaj politic idealist, fostul specialist în ape a stiut sa mocneasca fara sa devina scrum pâna când si-a schimbat apelativul de tovaras în domn, a asteptat câteva decenii în periferia activistilor de partid pâna când i-a venit rolul de generator al democratiei postdecembriste. În liniste l-a macinat pe Constantinescu, redevenind presedinte, votat cu punga la gura de Doina Cornea si alti reprezentanti ai „golanilor”, doar ca sa nu devina „nebunul”-„rege”. Apoi, cu maiestrie a asteptat ruinarea lui Nastase, caderea în ridicol a lui Geoana si se pregateste relaxat de petrecere dupa prabusirea lui Basescu. Dusmanii lui se sting fie din cauze naturale, fie ca ard prea repede. „Batrânul Edec” îsi slujeste cauza si îsi conserva puterea animat de convingeri. El este doar un oportunist al puterii, si nu al privilegiilor materiale, desi sta bine si la acest capitol! O vreme am crezut ca umbra lui Iliescu peste România va fi acoperita de cea a lui Basescu, sperând în deschiderea acestuia din urma spre valorile înalte ale Occidentului. Degeaba a invocat marinarul, la început de mandat, axa Washington-Londra-Bucuresti, caci zona de influenta economica a tarii a ramas Moscova, locul sfânt al lui Iliescu, Mecca, la care se închina convins de necesitatea echilibrului intre est si vest. Tot ce s-a construit dupa 1989 în România are un dublu caracter. Oficial si declarativ ne-am aruncat în bratele NATO si ale Uniunii Europene, dar ne-am pasat resursele strategice consortiilor controlate de magnatii rusi. Si constatam cu surprindere ca si Italia, Cehia, Spania, Germania, Ungaria se afla strâns legate de eminenta cenusie de la Kremlin. Instinctul sau misiunea lui Basescu de a întari polul american chiar sub ochii rusilor de la Marea Neagra a functionat cu succes pâna la summitul NATO de la Bucuresti, însa dupa declinul economic si geostrategic al SUA, subliniat cu aplomb de Medvedev, nu-i prevad un viitor luminos lui Traian Basescu. Rusii nu dorm si nu iarta. Moscova nu crede în lacrimi si nici Iliescu! Cu rabdarea-i de fier s-a apucat sa construiasca din nou mecanisme politice si pentru a schimba directia unui vapor în mers trebuie înlocuit capitanul!

12.07.2008

Statul, dusmanul cetateanului

2009-07-16T17:23:00.001+03:00

Traim, din pacate, la aproape un sfert de veac de singuratate postdecembrista, intr-un climat de totala nesiguranta. Justitia, cu rare exceptii, s-a pus în slujba infractorului pentru ca el plateste! Omul cu dreptatea în mâna risca sa ramâna si cu altceva în cealalta mâna pentru ca nu corupe. Dreptatea nu produce vile, masini de lux, vacante în insule tropicale. Politia se mobilizeaza când vreun pensionar nu îsi mai poate plati întretinerea, când o femeie la volan da flash-uri în trafic sau un adolescent trage un fum interzis. În schimb, atunci când bandele vandalizeaza Craiova, baietii tac mâlc, numarându-si spaga! Guvernul sterge printr-o ordonanta de urgenta marile datorii ale clientilor politici, dar, daca un patron de SRL ramane în incapacitatea de a plati un maruntis, este executat fara mila, ba mai mult, chiar daca administratiile fiscale gresesc calculul, nu-i nimic, statul îti ia banii si te invita sa-l dai în judecata! Apropo de asta... la CEDO sunt în derulare peste 50.000 de dosare în care cetatenii romani au fost prejudiciati, abuzati, jefuiti de institutiile care au menirea sa le apere drepturile. Cine plateste milioanele de euro cerute ca despagubiri? Tu... pensionarule, tu... bugetarule, tu... romanule imprudent care te-ai încapatânat sa ramâi si sa-ti iubesti tara! O data la patru ani, aceiasi gusteri bine hraniti vin si îti cersesc votul pe care din lehamite, deznadejde sau chiar din prostie li-l dai. Vorba lui Mircea Badea: „Traim în România si asta ne ocupa tot timpul!“ devine noua Miorita! Ministerul Sanatatii o lalaie cu dezbateri, în timp ce bolnavii se sufoca prin spitale, copiii abuzati sexual se zbat sa ajunga în Occident la operatii, Ministerul Învatamântului nu e în stare sa ofere un minim de educatie functionala... În unele lacasuri de cult, daca nu ai bani, n-ai voie nici macar sa mori! Lista ororilor e cât un roman-fluviu, însa ne intereseaza ce solutii ne pot face pe noi sa rezistam în acest razboi injust. Vedem cine se afla la putere... în primarii si în consiliile judetene, aproape toti câstigatorii sunt penali. Poate ca meritam tot ceea ce ni se întâmpla... Simt nevoia unei revolutii! Doamne ajuta sa ne trezim odata din mediocritate si suficienta!

05.07.2008

Clasa politica, între tradare si prostie

2009-07-16T17:21:00.000+03:00

Tabloul postalegeri locale este creat dupa regulile picturii naive, iar cel mai bun motto este reclama: „N-ai cu cine ba, niste tarani”! Si, ca sa rezum si mai precis, as completa: aceiasi tarani! Majoritatea presedintilor de consilii judetene si primari sunt clientii casei la DNA, ceea ce îmi sporeste neîncrederea pentru alegerile generale, uninominale... cu siguranta îi vom regasi în parlament pe aceiasi escroci, doar pentru ca sunt notorii. Lehamitea pentru o asemenea clasa de sobolani, rozalii în obrajori, dar negri în cerul gurii a facut ca Bucurestiul sa fie câstigat de un „independent”.
Scenaristii au gasit cel mai potrivit câstigator: solitarul care se ia la trânta cu interesele mafiotilor! Recentul sondaj IMAS, care-l plaseaza pe Oprescu pe locul al II-lea al încrederii populatiei, dupa Basescu, dar cu diferenta infima de cinci procente, confirma directia în care se vor îndrepta proiectiile celor care mai sunt interesati de vot. Din ce în ce mai putini si mai usor de manipulat! Trânta asta fara reguli nu prea mai intereseaza pe nimeni, dovada si audienta din ce în ce mai slaba a emisiunilor de gen, însa la umbra acestei pasivitati se concep planuri pe termen lung cu beneficiari imediati în rândul smecherasilor cu gulere albe! Lipsa de obiective si principii înalte face ca aceasta clasa politica sa râvneasca doar la comisioane si spagi, în timp ce adevaratele afaceri si beneficii sunt împartite de companii straine. Si ca sa dau doar trei exemple graitoare: americanii de la Bechtel rostogolesc sute de milioane de dolari în propriile lor buzunare fara sa toarne un metru patrat de asfalt, rusii de la Slatina fac metalurgie grea cu resurse naturale romanesti, aproape gratuit, indienii de la Mital Steel Galati îsi consolideaza un adevarat imperiu financiar mondial, dar nu modernizeaza instalatiile din România. Daca adaugam la toate acestea si impotenta ministrului de externe, care n-a fost în stare sa gestioneze nici una dintre situatiile în care cetatenii romani din strainatate au fost umiliti si nedreptatiti, putem trage o concluzie foarte trista: suntem condusi de tradatori si incompetenti, dar nu avem alternative. Democratia noastra înca nu poate produce valori reale, ci doar surogate de independenta si cinste!

28.06.2008

Ion Iliescu, un ateu convins, a înviat de Rusalii

2009-07-16T17:17:00.001+03:00

Printr-un sir de erori individuale, dar si politice, guvernarea galben-portocalie, incoerenta si ambigua, permite astazi, ca si în toamna lui 2000, restauratia iliesciana. N-am sa analizez predicatele colapsului în care începem sa ne afundam, însa vreau doar sa subliniez cel mai mare neajuns al echipajului Basescu & Co: demitizarea luptei anticoruptie! Atât s-a batut toba, s-au plimbat golanii prin fata DNA-ului, însa zero rezultate finalizate în acest mandat. Esecul condamnarii unor indivizi ca Mitrea, Nastase, Miki Spaga, Morega, Videanu, Dan Ioan-Popescu, Seres, Remes, Mazare, Falca, finul lui Basescu, a condus la savârsirea unui paradox în alegerile locale de acum. Au câstigat primariile si consiliile judetene aproape toti cei cu dosar în derulare si capete grave de acuzare, ca semn ca electoratul, dezamagit de promisiunea desarta ca nimeni nu va fi mai presus de lege, nu acorda nici o importanta caracterului moral si penal al politicianului! Si asta e grav! Pe trendul acesta descrescator al PD-L-ului, pe desirarea aurei mesianice a marinarului, cu sprijinul de neînteles al liberalilor, undeva în „meandrele concretului”, Iliescu si laborantii lui îsi pregatesc revenirea la putere, revansarzi, lacomi, determinati. Pierderea Capitalei si asocierea cu PNG-ul le vor da mari batai de cap strategilor democrati, care în lipsa de verb nu mai au cu ce sa seduca alegatorii. Este limpede, înca de la suspendarea presedintelui, ca masa electorala nu depaseste treizeci de procente. Restul de 70 la suta nu mai musca momelile artificiale ale unei clase politice batrâne, previzibile si imorale. Dar asa este în democratie, unde o majoritate provenita dintr-o minoritate poate primi laurii. PSD-ul a scos un scor bun în locale, însa nu satisfacator pentru orgoliile greilor, ceea ce ma face sa cred ca aripa reformista a lui Geoana, Corlatean, Diaconescu va fi facuta iades de tovarasii lui Ion Iliescu, diabolic de talentat în reînvieri! Acest Lazar al politicii dâmbovitene are capacitatea de a pune mâna pe putere, a demonstrat-o pâna acum si o certifica si astazi prin impunerea lui Oprescu la Capitala! Scenariul recuceririi Cotrocenilor e simplu: Iliescu îl va sustine pe Adrian Nastase sa candideze la prezidentiale din partea PSD, Sorin Oprescu va candida independent si iata cum Basescu va avea doi contracandidati pe modelul Primariei Generale din Bucuresti. Desigur, speriati de spectrul revenirii gainarului cu multe oua, dar dezamagiti de Traian Basescu, o parte a intelectualilor, cu precadere din PNL, îl vor sustine pe doctor si, cum aminteam ca la alegeri nu sunt asteptati prea multi alegatori, prin disciplina de partid si mobilizare se va ajunge în turul al II-lea. Daca îndemnul lui Iliescu, dublat de încurajarile lui Vacaroiu: „izolati PD-L-ul, izolati-l pe Traian Basescu!“ capata contur, atunci e limpede ca actualul presedinte va avea mult de tras pentru o noua victorie! Singura sansa de a bloca revenirea catastrofala a tandemului Ilici-Bombonel este declansarea concreta a schimbarilor de mentalitate politica. Coruptii sa fie trimisi instantei, indiferent din ce partide provin, sa li se permita tehnocratilor si specialistilor sa ocupe functii-cheie în executiv, sa se depolitizeze justitia si politia, iar Basescu sa dea un exemplu de hotarâre renuntând la parazitii din jurul lui. Poate chiar si la frumoasa Elena, care i-a fost ca o ghiulea legata de picior!

21.06.2008

În duminica orbului: Blaga sau Oprescu?

2009-07-16T17:16:00.000+03:00

I-am vazut pe amândoi confruntându-se în direct, am asistat relativ jenat la accentele de periferie ale galeriilor si am auzit comentariile mai mult sau mai putin inspirate ale sustinatorilor, dar nu am retinut nici unul dintre programele celor doi candidati. Proiectele debitate de ei, pe lânga vaditul si banalul „trebuie”, ascund platitudini de nerealizat într-un mandat: sosele suspen-date, fluidizarea traficului prin strapungeri de inele, mii de apartamente, ieftinirea medica-mentelor si alte gogomanii, pe care nu le mai repet din lipsa de lamâi! Asistam la o criza semantica a democratiei. Neputându-ne orienta intre oferte, ne vedem nevoiti sa alegem strict subiectiv. Produsul politic a devenit la noi ca o reclama obisnuita la iaurt, tampoane sau dero. Am ajuns sa ne orientam votul în functie de simpatii superficiale si ne mai miram ca suntem condusi de aproape un sfert de veac de cei mai incompetenti ticalosi ai planetei. Cretinismul anilor ‘90, când, tot la alegeri, pierdea Coposu pentru ca nu avea sprâncene, se extinde ca o ironie la adresa imnului nostru national si în anul de gratie 2008, cel putin în privinta campaniilor locale. Duminica în Bucuresti se va da batalia între buldogul lui Basescu si ogarul lui Iliescu si astfel vom putea decanta taria influentelor celor doi presedinti îndragostiti iremediabil de putere. Înca nu avem traditia democratica a liderilor americani, care odata iesiti din politica de vârf se dedica proiectelor umanitare, ecologice, sociale. Iliescu nu e Al. Gore, iar marinarul, desi a avut o Lembinski, nu e Clinton! Miza reala a votului de duminica este daca lasam în continuare Capitala pe mâna portocaliilor necarismatici, dar ascultatori fata de Cotroceni, sau i-o facem cadou lui Iliescu&Co, lasând loc apoi pentru preziden-tiale unui Oprescu finantat de grei ai mafiei politice (cunosca-torii stiu foarte bine la cine ma refer, necunoscatorilor oricum nu le foloseste, caci baietii pe care îi pomenesc au stat mereu în umbra greilor, deci numele lor raman comune). Votul de duminica este absolut neimpor-tant pentru Capitala, oricine ar veni nu poate face miracole si nici nu poate afunda mai rau situatia, însa devine extrem de important în reconfigurarea centrilor de putere pentru alegerile generale si prezi-dentiale! Asa ca aruncati-va ochelarii fumurii, bastoanele albe si votati cu ochii mintii larg deschisi!

14.06.2008

Tinta finala a lui Oprescu este Palatul Cotroceni

2009-07-16T17:14:00.000+03:00

În laboratoarele secre-te din catacombele PSD-ului, alchimistul întunecat Ion Iliescu a pregatit un produs „magic” pentru recucerirea Cotrocenilor. E adevarat ca inventatorul „democratiei originale” nu a fost prea inspirat de data aceasta, clonand aproape unu la unu reteta de succes marca Traian Basescu. Rateul celor 322 de cavaleri în privinta suspendarii i-a nascut vrajitorului de scoala rusa ideea „candidatului independent”, care mie îmi seamana al naibii de mult cu cel manciurean! Scenariul în doua trepte prinde contur. Oprescu intra în turul al II-lea pentru Capitala. Daca ar câstiga primaria, drumul catre vârful piramidei va fi mai concret si mai neted, chiar decât autostrada lui suspendata! „Independentul” suparat pe sistemul ticalosit (alta asemanare izbitoare cu actualul presedinte) se bucura acum de sprijinul liberalilor, pesedistilor, cu doua exceptii notabile, Vanghelie si Diaconescu, PC-ului, cu alte cuvinte al tuturor celor care au votat suspendarea lui Basescu! Lucrurile devin din ce în ce mai clare. Geoana, un barbat politic prea putin dotat, cade în mrejele batrânului edec si, speriat ca fata mare de protuberanta proaspatului sot, îi face jocurile, sacrificându-l pe singurul pesedist cu fata umana si discurs european, Cristi Diaconescu. Sprijinul pe care acesta din urma l-a avut cu adevarat în campanie i-a venit de la organizatia de Bucuresti, în rest, tacere, discretie si pe alocuri sabotaj. Iliescu l-a cumparat ieftin pe Geoana, învatându-l cum sa-si elimine adversarii pentru presedintia partidului. Si iata cum firavul lider pesedist îsi schimba radical discursurile de la o zi la alta. Cum îl certa el în mai pe Oprescu, acuzându-l ca are sprijinul unor mafioti, ca în iunie sa-i ofere pe tava sprijinul logistic. Cât de previzibila si urât mirositoare este politica româneasca?! Dar sa revin la scenariul atât de drag vesnic tânarului Ion Iliescu. Sa nu ne miram de subtilitatile manevrelor lui, caci nu cred ca am putut uita „revolutia” instrumentata de el, mineriadele, evenimentele din 1990 de la Tg. Mures etc. Un principiu serios spune ca nu poti avea în acelasi timp banii si puterea. Am vazut ca pe Iliescu nu l-a prea interesat averea, în schimb este excitat pâna la orgasm intelectual de sceptru, coroana si de faptul ca i se poate spune si lui, ca unui model existential de al sau, „Tatucul”! În democratie e nasol, nu poti avea decât doua mandate, desi în „originalitatea” sa Iliescu a avut doua si jumatate, asa ca avea nevoie de o marioneta credibila, capabila sa-l bata pe Basescu cu armele lui: discurs, sarm, priza la femei, credibilitate în rândul maselor. Sunt aproape convins ca Oprescu nu-i este complice, nici macar nu stie cât de diabolic îi este mentorul, s-a bucurat ca poate deveni si el managerul Bucurestiului, a primit si o sacosa cu mici atentii de la niste baieti destepti care au mai plimbat sacosa prin peisaj, dar s-au trezit refuzati, însa nu cred ca a întrezarit capatul drumului propus de „bunicuta”, care are obiceiul sa manânce lupi! Ma rog, nu-mi place Blaga nici cât negrul de sub unghii, dar sa-i iasa planurile comunistoide ale lui Iliescu, în 2008, parca ar fi pea mult!

08.06.2008

Cine trage apa dupa campanie?

2009-07-16T17:13:00.000+03:00

Am ramas uimit si blazat în aceasta nesarata campanie pentru locale, unde candidatii lipsiti total de energie, de entuziasm si-au plimbat trupurile prin studiouri de televiziune, aberand tot felul de gogomanii, acompaniati de galerii încropite de pe la firmele de casting si sustinuti de indivizi conjuncturali. Diferenta uriasa dintre interesul publicului pentru acest tip de politica incoerenta, lipsita de viziune si cu beneficiari extrem de putini, dar costuri imense pentru populatie (zeci de taxe si impozite platite pentru acoperirea marilor gauri lasate de acesti soboloani, fie ei rozalii sau gri!), si insistenta sefilor de campanie de a cheltui zeci de milioane de euro cu bannere, afise, spoturi, aparitii editoriale, cosmetizari subtile, atacuri sub centura la adversarul si asa lipsit de „zvâc” ar trebui sa le puna întrebari artizanilor din umbra. Papusarii încep sa aiba o problema. Spectacolul grotesc oferit de ei nu mai are public-tinta. Majoritatea sondajelor indica un procent extrem de mic al celor care si-au declinat intentia de a merge duminica la vot. Sigur, marii moralisti ai acestei tari ne îndeamna sa nu irosim sansa de a alege noi, amarastenii, o data la patru ani, pe cine sa ne reprezinte interesele, însa domniile lor uita ca, în tot acest timp, am început sa stim cum sa diferentiem promisiunile de proiecte si mincinosii de idealisti! Cum am putea sa dam navala la urne când prin fata ochilor nostri apatici s-au perindat aceleasi chipuri dubioase?! Partidele se miorlaie, acuzând trecutul tenebros care ne-a împiedicat sa evoluam, figurile ceva mai proaspete, însa provenite din rândurile aceleiasi clase politice putred de corupte, incompetenta, rea-voitoare si tradatoare, nu fac altceva decât sa mimeze rebeliunea, încrâncenarea si vointa de schimbare, dar nu ne dau amanunte despre cine se afla în spatele destinelor lor. Ceva s-a schimbat totusi, economia functioneaza, informatia circula, granitele sunt deschise, macar din mimetism începem sa ne comportam civilizat. Demonstratia este tocmai aceasta pasivitate a publicului în fata demersului politic. Ne-am prins mai de mult ca putem functiona bine mersi si fara ei. Ne costa prea mult! Însa tinerii acestei tari au datoria morala de a refuza pactul cu mediocritatea si coruptia. Eu cred în votul lor!

31.05.2008

Marea surpriza a campaniei electorale

2009-07-16T17:10:00.000+03:00

Asistam în toata aceasta perioada la un circ zgomotos, însa fara public si mai ales fara miza! Campania electorala în care au fost aruncate sute de milioane de euro a scos în fata opiniei publice aceleasi personaje bombastice cu discurs steril, lipsiti de sclipire, dar cu interese legate transpartinic de bugetele locale. Atacurile verbale si promisiunile, numite mai nou proiecte, nu intereseaza pe nimeni. Slava Domnului, s-a produs deja o bresa gigantica intre cabotinii politicii si publicul-alegator. În goana lor dupa lux si averi fabuloase, de la prim-ministri pâna la banali consilieri municipali, acesti guzgani cu cravata n-au avut macar bunul-simt
sa-si mascheze vilele, masinile, amantele, conturile, în fata unei mase mari de oameni saraciti, plictisiti, disperati. Pentru vorbitorii în vânt care habar nu au ca audienta emisiunilor politice este aproximativ egala cu cea a spoturilor publicitare pare de neconceput absenteismul la vot, uitând ca tot din cauza lor patru milioane de romani sunt în afara tarii, iar în sondaje, nehotarâtii sunt peste cincizeci la suta. Listele pentru presedintii consiliilor judetene sunt pline de figuri penale, în orase si sate candideaza indivizi tenebrosi, care nu-si pot explica declaratiile de avere, acuzati de acte grave de coruptie sau de alte abuzuri grosolane. Dar oricât de prosti si îngalati ne-or crede, dragutii de ei vor avea o mare surpriza începând cu data de 1 iunie a.c. Toate previziunile serioase indica o prezenta la vot sub pragul critic de 30 la suta. Într-un sondaj comandat de Asociatia pentru Apararea Demnitatii Cetateanului, la întrebarea: „credeti în realizarea proiectelor propuse de catre candidati?“ au raspuns afirmativ unsprezece la suta, ceea ce arata destul de clar cât de în serios au fost luati. Ar fi amuzant, daca n-ar fi dramatic, fiindca problemele administrative ne sufoca marile orase. De aceea, cred ca, indiferent cine va câstiga alegerile, nu va fi capabil sa faca minuni. De ce? Pentru ca atunci când cineva îti propune o schimbare, ar fi trebuit ca înainte sa se fi purificat si regasit el în armonie cu principiile si valorile înalte. Cunoasteti vreun politician în ochii caruia sa cititi dorinta de progres si civilizatie pentru tara, si nu excitare patologica la gândul ca-i mai intra câteva milioane în cont?

24.05.2008

De ce nu ma poate convinge Vasile Blaga?

2009-07-16T17:09:00.001+03:00

1. Pentru ca, daca la început a fost cuvântul, sloganul „solutii nu discutii” are mai mult un caracter nazist decât democratic.
2. Pentru ca într-o metropola europeana avem nevoie mai degraba de un edil rafinat si nuantat decât de un „om din-tr-o bucata”!
3. Pentru ca „buldogul” este un câine lenes si obosit, iar metropola are nevoie de energie si dinamism.
4. Lasând primele trei puncte care sunt amuzante si glumete, pentru ca nu cred în continuitatea proiectelor lui Videanu, arhitectul dezastrului în Bucuresti, nu cred în onestitatea infailibila a celui care pe vremea când era ministru de interne dota prefectii si sefii politiilor judetene cu masini de teren de lux, în timp ce sectiile de politie din capitala nu aveau în dotare calculatoare, faxuri si imprimante.
5. Pentru ca este rigid si dur, prieten cu fostul ministru de interne Ioan Rus, un artizan ocult al „combinatiilor” dubioase din politie.
6. Nu a explicat prea convingator în declaratia sa de avere cum de a primit, si mai ales de ce, un împrumut de 1.100.000 RON fara dobânda, pe zece ani de la doi prieteni pe care nu doreste sa-i aduca la cunostinta opiniei publice! Din ce venituri va achita uriasa suma?
7. N-am înteles nici pâna astazi istoria achizitionarii vilei de la senatorul udemerist Verestoy Attila, aproape ca m-a amuzat cum doi bugetari, si aici o mentionez pe sotia domnie sale, au putut obtine pâna acum o avere considerabila pe care o puteti analiza accesându-i pe net declaratiile date în calitate de politician.
8. Atrag atentia talibanilor portocalii, care se grabesc deja sa ma înjure citind pâna acum naivele mele intrebari, ca însusi „Zeus” nu-l prea are la inima pe bihorean!
9. Si... în sfârsit, recunosc ca sunt subiectiv, dar am o retinere fata de prototipul activistului de partid, brutal, greoi în exprimare, fara caldura în privire, uns cu toate alifiile, dar mai ales fara îndoieli. Parca îl revad, cu mânecile suflecate, exprimându-si îndoiala ca bucurestenii ar avea nevoie de teatre, cinematografe si spatii verzi, nu mai bine ne face el un conglomerat de blocuri si mai asfalteaza de sase ori principalele bulevarde? Iata câteva dintre angoasele mele de cetatean derutat, suficient de prostut sa mai cred în utopii, dar prea rutinat sa ma mai amagesc doar cu vorbe fara continut!

17.05.2008

De ce nu ma poate convinge Sorin Oprescu

2009-07-16T17:07:00.001+03:00

1. Scenariul victimizarii, al omului antisistem, al oponentului solitar al ticalosiei colective este deja fumat, efectele alegerilor din 2004 nefiind înca foarte clare.
2. Nu a raspuns pâna acum satisfacator la întrebarea privind relatiile sale financiare cu Costel Bobic, personaj de casa al fostei guvernari PSD-iste, mâna fara manusa care scotea castanele lui Nastase din focul afacerilor oculte.
3. Nu înteleg de ce se mai afla înca sub umbrela „edecului” Ion Iliescu, personaj al unei lumi apuse, caci, asa cum profetise Brucan, ne apropiem de finisul celor douazeci de ani de tranzitie neuronala.
4. Pentru ca este evidenta bresa din interiorul PSD-ului, iar lupta acerba dintre grupurile „reformiste” si cele „conservatoare” îl propulseaza pe Oprescu al doilea candidat provenit din acelasi joben (sau chipiu) ca pe un reprezentant al vechii mentalitati!
5. Pentru ca nu am înteles nimic din proiectele pe care le propune pentru Bucuresti. Înteleg ca orasul este bolnav în agonie, dar ce are a face un chirurg cu P.U.Z-ul, P.U.D-ul sau infrastructura?
6. Desi îl apreciez pe domnul doctor ca pe un profesionist si un intelectual desavârsit, mi-a ramas în minte scandalul plastografiei dosarului pe baza caruia si-a obtinut titlul de profesor universitar, pretinzând ca lucrarile sale se regasesc în revista „Chirurgia”, dar nu erau!
7. Nu uit confruntarea electorala cu Traian Basescu din 2000, când a pretins ca a fost lucrat tot din interiorul propriului partid care facuse blatul cu PD. Atunci de ce a mai ramas opt ani lânga Iuda, Iago si Bastos?
8. Nu am reusit sa inteleg cum s-au strans semnaturile care ii sustin candidatura ca independent la Primaria Capitalei.
9. Nu pricep de ce datele statistice depuse de avocatii sai la Tribunalul Bucuresti difera de cele ale BEM, format din magistrati, iar judecatorii au crezut cifrele doctorului, si nu pe ale colegilor lor.
Cred ca sunt câteva semne de întrebare la care orice bucurestean cu o inteligenta medie asteapta raspunsuri oneste!

10.05.2008

Un primar intre diavol si bunul Dumnezeu

2009-07-16T17:06:00.000+03:00

Constat o crestere calitativa a discursului electoral pentru Primaria Bucurestilor. Lupta pare a se duce între proiecte, viziuni, ma rog, si alte predicate europene. Jenanta balacareala dintre polistudentul rasat Marian Vanghelie, os de sefard bizantin, si Adriean Videanu, ciobanul care o scoate pe Miorita pe linia de bordura, a fost pe deplin uitata, si asta, momentan, e bine. Evoluam, putin si pe verticala, cel putin în ceea ce-i priveste pe candidatii principali. Nu am sa ma refer la campania pentru cele sase sectoare... din rusine pentru superficialitatea unor baietei nestiuti de nimeni, ci am sa scriu vreo doua rânduri despre favoritii Capitalei. Cristian Diaconescu, calm, ceva mai relaxat decât atunci când a aflat cu stupoare ca partidul îl vrea edil, vorbeste articulat, sarmant si transmite o determinare constructiva, Oprescu joaca o carte interesanta (unii dintre noi nu s-au nascut ieri... mai fac o analogie, mai încearca un scenariu...), Orban este imperturbabil, aproape sedat, nu se isterizeaza si are oarece continut în tolba. Blaga, daca ar fi fost Lucian, ar fi tacut ca orice filozof care se respecta... dar nu poate. „Parleste” mult, iar retorica îi pare sculptata în lemn... Tanase! Gusa e tânar, are verb, e scolit si putin cam prea singur pentru o palarie atât de mare, dar da culoare si dinamica. Codrin Stefanescu, colectionarul de carte, apare pe la Andresan în emisiune, îsi cauta ecou printre blocuri, prin cartierele de heroinomani. Bravo lui, era o nisa importanta, pe care nu o vizase nimeni. Avea sanse mari daca ar fi candidat la sectorul 5! Smecherelul de Vanghelie s-a pitit sub umbrela candidatului PSD, sperând ca va împrumuta ceva din imaginea partidului. Nu cred ca va rabda mult pâna când va scoate din almanahe expresii proverbiale. Peisajul acesta pestrit zugraveste perfect starea locuitorilor. Sa nu uitam ca noi suntem masa critica din care se nasc monstrii sau eroii politici. Daca vom crea un egregor favorabil constructiei, tolerantei, normalitatii, prosperitatii cinstite, atunci vom genera primari sau chiar un presedinte dupa chipul si asemanarea noastra; daca vom continua cu gainariile meschine, sa nu ne miram ca am ajuns sa-i regretam pe Halaicu, Lis ori poate Sechelariu. Atentie la ceas, nu cumva suna desteptarea?

19.04.2008

Primaria Capitalei, o piatra de bordura legata de gat

2009-07-16T17:03:00.000+03:00

In privinta alegerilor locale, mai ales pentru Bucuresti, asistam la o premiera: stradania de a nu fi primar! Enigma e lesne de descifrat. Dupa integrarea in UE, de cand fondurile structurale sunt mult mai atent monitorizate, politica la varf nu mai inseamna furt nesimtit din buget, contracte stupide pentru imbogatirea clientelei politice, ci mai degraba profesionalism, talent, daruire si munca! Pai, dumneavoastra credeti ca se gaseste vreun nebun sa-si doreasca propriul sacrificiu? Nu... baietii destepti se-nghesuie la posturile de presedinti de consiliu judetean, unde banii sunt la fel, dar atentia „fratelui mai mare”, mult diminuata. In Bucuresti e belea. Traficul se afla intr-un impas teribil, mediul ambiant e compromis, retrocedarile imobiliare sunt nerezolvabile, intrucat au luat „rechinii” tot, iar edilii nostri, in afara de borduri, nu prea mai produc nimic atractiv pentru o capitala europeana. Asadar, ce s-o mai lungim, nu-si doreste nimeni Primaria Bucurestiului. Daca era invers, atunci PD-L, in loc sa se afiseze cu activistul de partid comunist cu limbaj de militian si privire de Saint-Bernard, ar fi adus un specialist in urbanism, cu vreun master in ecologie sau doctorat in infrastructuri, tanar, scolit pe afara. Cu sprijinul brandului politic, ar fi castigat detasat, mai ales ca aveau exemplul „independentei” Macovei. PSD-ul, daca ar fi dorit macar sa faca o figura frumoasa, nu incerca sa ne seduca cu „nea manivela”, un ins absolut necarismatic, arogant, banuit de coruptie si cu zero priza la public.
Schimbarea pe ultima suta cu numirea singurului politician cu framantari spirituale, Cristian Diaconescu, nu are ca scop decat uzarea si ruinarea unui rival pentru conducerea partidului. PNL pare ca-si doreste puterea cu orice pret, indiferent daca are sau nu competente in gestiune. „Menestrelul” cu lamaita de incepator pe permisul auto pare a fi din peisaj, dar, dupa tarasenia cu accidentul, nu-i vad pe bucuresteni inghesuindu-se la vot! Sigur, pentru politicienii fara un partid puternic, campania electorala e prilej de notorietate, dar atat! Doamne fereste sa-i convinga la vot. Concluzia e seaca si trista. Capitala a ajuns, dintr-o locomotiva electorala (vezi traseul marinarului), un bolovan sau mai degraba o piatra de bordura atarnata la gatul oricarui partid politic.

12.04.2008

Summitul, între reusita si esec

2009-07-16T17:00:00.000+03:00

Clasa politica analizeaza rezultatele Summitului NATO doar în ecuatia: reusita ori esec. Din pacate, atentia opiniei publice a fost astfel distrasa de la obiectivele pe care România le-a atins zilele acestea! Clasa politica este trecatoare, slava Domnului!, însa programul pe termen lung al planetei nu se împiedica de simpatii sau antipatii. Eu nu am fost un partizan al lui Emil Constantinescu, dar ma simt nevoit sa reamintesc politica administratiei din perioada 1996-2000. Atunci, România a jucat, pentru prima oara, cartea politicii externe într-un mod care s-a dovedit magistral. Cu pretul neantizarii PNTCD, atât de hulitul „tap” a deschis culoarele aeriene fortelor NATO în razboiul sârb. Asa a început ascensiunea noastra în spatiul militar si economic al Occidentului. Nu este un secret ca am detestat PSD-ul tandemului Nastase-Iliescu, dar îi recunosc meritul în strângerea relatiilor cu Statele Unite. Aceste reusite în plan politic nu se contabilizeaza electoral pentru nimeni. A ramas directia corecta pe care România a mers pâna a dobândit statutul de membru NATO si calitatea de tara europeana. Cu toate mârsaviile din politica noastra interna, nu putem contesta profesionalismul diplomatilor de pâna la Cioroianu, ale carui haruri nu le-a putut observa nimeni, nici macar iubita sa! Demersul acestui editorial urmareste sublinierea unei singure idei principale. Cred ca ar trebui sa învatam minimul exercitiu de solidaritate macar când vine vorba despre interesul national! Fara nici un dubiu, faptul ca pentru câteva zile am fost capitala lumii, ca am demonstrat stabilitate si siguranta (sunt 26 de state membre NATO, si totusi acest summit a fost organizat în România, în Balcani si in cea mai apropiata tara de Rusia), ca liderii cei mai puternici ai planetei s-au simtit confortabil, ca toate televiziunile de pe mapamond au transmis imagini foarte onorabile sunt reusite de care ar trebui sa fim multumiti. Sigur, sunt de acord ca pedepsirea abuziva a unor tineri militanti arunca o umbra penibila, dar nu asupra tarii, ci a unei institutii romanesti înca muscata de comunism. Putem schimba ministrul de interne, dar exageram jignind tara. Îmi cer scuze pentru aerul usor patriotard, dar îmi place când gasesc printre atâtea orori si motive de mândrie!

05.04.2008

Misterele Summitului NATO în România

2009-07-16T16:59:00.000+03:00

Este interesanta aplecarea oamenilor de stat pentru a „diseca” soarta planetei la malul marii. Am putut simti cu totii efectele unei asemenea discutii care a avut loc acum o jumatate de secol la Yalta, ca sa nu mai punem la socoteala negocierile din Malta. Zilele acestea, la Neptun sunt posibile câteva scenarii interesante cu efecte imediate asupra configuratiei de forte. În primul rând, ar trebui sa vedem de ce tocmai România s-a bucurat de onoarea organizarii unui summit atât de important. În primul rând, tara noastra este cea mai entuziasta în privinta NATO. Nicaieri aceasta alianta nu are sprijinul a 90 la suta din populatie! Asadar, riscul unor manifestari ostile de mare amploare este redus. Apoi, pierderea ostasilor în teatre de razboi trebuia „premiata” într-un fel. Militarii romani sunt extrem de apreciati de colegii lor mult mai bine echipati si dotati. Organizarea summitului atât de aproape de Rusia are un efect dublu: pe de o parte, Georgia si Ucraina adie aerul Occidentului, iar pe de alta parte, Moscova se simte nevoita sa-si mai retraga „cârtitele” de pe teritoriul „inamic”. Invitarea exceptionala a lui Putin la Bucuresti poate fi semnul unei apropieri conceptuale intre NATO si Rusia în privinta dusmanului comun: terorismul. Ar mai fi valoarea de semnal ca România ar putea juca un rol de mediator al conflictelor din Balcani.
În paralel, cu siguranta vor avea loc si negocieri colaterale cu consecinte tulburatoare. SUA vor face tot posibilul sa schimbe caracterul defensiv al aliantei într-unul cu capacitate de reactie ofensiva. Tinte ca Iranul sau Coreea de Nord îi preocupa profund pe americani, care nu mai vor opozitie în cadrul NATO, asa cum au patit în cazul invadarii Irakului. Într-un fel, tara noastra are din nou o sansa ca în 1968, când a condamnat invazia Cehoslovaciei, si anume cea a iesirii din anonimat. Ochii întregii planete vor fi zilele acestea asupra noastra, si mi-e greu sa cred ca va mai confunda cineva Bucurestiul cu Budapesta. Suntem foarte importanti pentru NATO si datorita relatiilor bilaterale foarte bune cu Turcia, un membru NATO care simte frustrarea neintegrarii în UE. Cu subtilitate si persuasiune, România îsi poate desena o harta a destinului, macar pe urmatorii 10 ani, fara contorsiuni si fracturi.

29.03.2008

Omagiu eroului cazut la datorie

2009-07-16T16:58:00.000+03:00

Moartea unui soldat roman, cazut la datorie în desertul afgan, ne pune înca o data întrebarea: este oare nevoie de prezenta trupelor noastre atât de departe de tara? Sigur, e redundant sa spunem ca este o datorie de onoare sa ne respectam aliatii si ca orice barbat care îmbraca uniforma militara jura sa-si apere tara cu pretul sacrificiului suprem, daca este nevoie. Dar poate putina lume întelege ca tocmai acest sânge romanesc varsat prin teatrele de razboi din lumea întreaga ne-a consolidat noua, civililor macinati de patimi si interese meschine, un statut privilegiat. A contat enorm în ecuatia primirii noastre în NATO participarea armatei romane alaturi de americani si restul trupelor aliate. Integrarea în UE se datoreaza si stabilitatii pe care o ofera trupele romane din Kosovo. Spunea un cinic celebru: pierderea vietii unui singur om este o tragedie, moartea mai multora devine statistica. Înca o data, ar trebui sa ne scoatem palariile în fata acestor soldati care s-au oferit voluntari într-un razboi departe de casa, ca guzganii cu camasi albe si conturi negre sa-si umfle penele ca ne-au asigurat apartenenta comunitara si euro-atlantica. Civilii din politica ar face foarte bine sa înteleaga pretul platit de acesti baieti, ca promisiunile lor desarte sa prinda contur în ochii lumii civilizate. Când vad superficialitatea si ipocrizia liderilor de partide care se bat cu pumnii în piept cu dragostea lor fata de tara, ma apuca lehamitea si chiar dorul unei uniforme militare. Poate asa sa înteleaga si domniile lor de ce Biserica si Armata se afla în fruntea preferintelor populare, iar clasa politica e deja la cozi. Aduc un omagiu eroului cazut la datorie. Acestia sunt barbatii care ne lipsesc de la conducerea tarii! Din pacate, pâna acum n-am vazut decât niste burtosi plini de ifose si pretentii! Sunt convins ca nu vor uita sa faca un circ mediatic, ca vor încerca sa contabilizeze succese electorale prin tot felul de declaratii bombastice. În tot acest timp, flacara de la mormântul eroului necunoscut va fi singurul reper de lumina patriotica!

22.03.08

Primaria Capitalei, o fata urâta, greu de maritat

2009-07-16T16:57:00.000+03:00

Alegerile pentru Primaria Capitalei contin ceva de-a dreptul bizar: nimeni nu doreste sa le câstige! Dupa ce iscusitul Buratino, obsedat de borduri si excursii la Cannes, a bramburit definitiv infrastructura Bucurestiului, mostenirea pe care o lasa devine blestem pentru urmasi. Orice partid stie ce bolovan imens va intra în rucsacul viitorului edil general. Lipsa de proiecte, lentoarea executiilor, nesimtirea, lacomia, mafia imobiliara au transformat acest oras într-un Babilon murdar si lipsit de perspective. Cu mici exceptii, programul administrativ a semanat pâna acum cu o doctrina de exterminare a strazilor, spatiilor verzi, cladirilor istorice. Au rasarit însa cartiere de vile de un kitsch teribil, sedii de birouri megalomanice. Praga se mândreste cu zestrea imperiala, Parisul cu monumentele sale, Roma cu farmecul proiectelor gândite de arhitecti geniali, orasul nostru monstruos, pe lânga Casa Poporului, mai ofera doar servicii de escorta feminina si cluburi dubioase. În centrul istoric - paragina si magazine cu vopsele, fier forjat sau covrigi cu mac. Ce inconstient îsi doreste sa stapâneasca peste toate aceste daravele? „Clasicii” partidelor mari se tot fofileaza, înghit în sec si transpira la gândul ca ar putea câstiga mandatul. Dau chiar acatiste pentru independentii Gusa ori Prigoana, poate îi scapa de-o grija. Dar si acesti domni, entuziasti ce-i drept, cum ar putea ei gestiona bunul mers al unui oras pus pe butuci? Confruntarea electorala pentru primarie, în lume, este una a proiectelor. La noi, în afara de invective, nu se propune nimic. Din 1989 pâna azi, Capitala, câstigata de „dusmanii” lui Ilici, a devenit un izvor de averi colosale pentru cumparatorii de drepturi litigioase, dar un loc de netrait pentru omul de rând! De la transport si pâna la aerul respirat, bucurestenii sunt tratati de autoritatile locale ca niste detinuti. Cred ca smecherasii puterii au înteles cât de incomod a devenit fotoliul de primar general si, în consecinta, cauta un naiv, un figurant pe care sa-l propulseze acolo. Noua nu ne ramâne altceva de facut decât sa urmam cursuri de relaxare, sa învatam mersul pe jos si respiratia controlata.

15.03.2008

Justitia din Romania, o prostituata cu ciorapul desirat

2009-07-16T16:54:00.000+03:00

Probabil din exces de zel in interpretarea simbolica, niste baieti cu gulere albe la prima vedere, dar brazdate de o dunga neagra, au adaugat imaginii Justitiei, care apare legata la ochi, niste tampoane in urechi si o banderola legata la gura, transformand-o in maimuta chinezeasca: nu vede, nu aude, nu vorbeste! In umbra acestei linisti mormantale, infractorii i-au putut corupe linistit pe magistrati, politicienii cu bube in cap au putut sa siluiasca deciziile corecte, iar bietii oameni in cautarea dreptatii s-au trezit cu dureri lombare! Cea mai dubioasa si ingalata institutie a statului nostru, aceasta prostituata venerica, de care se indragostesc nebuneste „combinatorii” puterii, mimeaza de ceva timp o trecere la normalitate. Vax albina! Dar aici nu poate fi vorba de albine, ci mai degraba de muste, caci ele trag la ca... Ma rog, circula o informatie prin targ apropo de noul ministru Predoiu. Cica fratele domniei sale, Cosmin Predoiu, avocat, este printre altele chiar finul de cununie al frumosului Calin Popescu-Tariceanu. Ca un adevarat Don, fostul manechin se incuscreste cu marii decizionali ai sistemului de stat. E „neam” cu Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor, i-a vazut o data „rusinea” finei, cumnatei ministrului de justitie... cine stie ce botezuri, nunti si paranghelii se vor mai suprapune peste inmormantarea economiei si democratiei romanesti! Cat despre marea vedeta Monica Macovei, neprihanita, aceasta Ioana D’Arc in razboi cu monstrii coruptiei, unii dintre noi s-au lamurit. Marea ei reusita a fost pierderea peste hotare a celui mai mare provider de pishu, Grig Bivolaru, in rest, mai nimic! Smecherasii de la PR-ul cotrocean au stiut insa sa-i confectioneze o imagine excelenta, exact ca o cutie sclipitoare cu un continut plin de E-uri! E... dar asta fuse si se duse, a urmat blambecul valet al grupurilor moldovene de interese, prietenul cel mai bun al omului (de afaceri) Chiuariu. Rezultate magistrale! Spunea un politician pe vremuri ca doar boii sunt consecventi. Poate avea dreptate, altfel nu intelegem constanta prin care niste incapabili sau chiar rau-voitori isi astern poponetele dolofanele in scaunul de ministru!

08.03.2008

Între zombi si vampiri nu poti decât sa-ti pastrezi sângele rece

2009-07-16T16:53:00.000+03:00

Istoria ne învata ca destinele popoarelor sunt visceral legate de soarta razboiului dintre progresisti si retrograzi. La noi, consecintele acestui conflict au avut fatete absolut diferite. Când progresistii bratieni au înteles ca soarta tarii simte nevoia unei discipline în spirit european, l-au înscaunat pe Carol I si au asezat România pe un traseu ascendent fara precedent. Când ghinionul a exportat aici ciuma bolsevica, retrograzii au demolat institutiile lumii civilizate, trimitându-ne în întuneric. Progresistii au zvacnit chiar din interiorul PCR-ului, în 1968, si iar ne-am trezit primiti cu zâmbet în lumea libera si democratica. N-a durat mult! Azi, istoria se repeta. În interiorul principalelor partide politice se simte energia luptelor dintre cele doua curente de gândire. În PSD, revenirea la panoul de comanda a lui Mitrea, Iliescu, Nastase ne poate face sa gândim ca „reformistul” Geoana a esuat în proiectul sau de modernizare si recredibilizare a principalului partid de stânga. Alegerea hilara a micutei Basescu cu 98 la suta într-un post de conducere în partidul militaros al napoleonianului Boc tradeaza clar puterea nepotismului printr-un demers retrograd, care ne reaminteste de Nicu Ceausescu. Cumetria dintre Tariceanu si Olteanu nu se ridica la înaltimea valorilor promovate de ilustrii înaintasi ai liberalilor. Parem ca ne aflam la cheremul celor care nu se pot dezlipi de trecutul lor dubios, unde se amesteca pervers apartenenta lor la fosta Securitate cu practicile abuzive desprinse din partidul comunist. Când mai incearca vreun progresist izolat sa vocifereze, dispare iute din prim-planul scenei politice. Surprinzator pentru noi este faptul ca, undeva în esaloanele II-III ale formatiunilor care conteaza, chiar sunt oameni locuiti de proiecte, de viziuni mai profunde pentru tara, de lumina si respect pentru semeni, dar care astazi nu au nici o putere de decizie. Avem o sansa la patru ani de a ne lasa destinele pe mâini responsabile sau putem gresi alegând aceeasi clasa politica formata din guzgani, rechini si hiene. Actualii lideri politici ne mai pot inspira încredere, doar daca cineva le taie mâinile! Poate, daca vom avea în sfârsit posibilitatea votului uninominal, sa schimbam traducerea eronata pe care grasuneii de la putere au gasit-o vulgarului „fuck you”. În nici un caz nu înseamna: „trust me”!

01.03.2008

România în sfârsit s-a desteptat

2009-07-16T16:51:00.000+03:00

Momentul Kosovo poate fi pentru România începutul unei constructii europene de înalta clasa si cu beneficii imense daca se mentine aceasta strategie stralucita. Este pentru prima oara de la ultimele alegeri când tandemul Basescu-Tariceanu este capabil sa joace o carte mare, cu inteligenta si aplomb, fara sa esueze lamentabil. Venirea lui Tadic la Bucuresti înainte sa viziteze Moscova arata ca partea progresista a Serbiei întelege foarte clar subtilitatea si maturitatea Uniunii Europene în încercarea ei de a-i oferi un spatiu în comunitate. Faptul ca România nu a recunoscut independenta provinciei întareste si mai mult premisele ca tara noastra sa devina un mediator important în vederea integrarii fostei republici iugoslave în lumea democratica. Astfel, visul lui Constantinescu de a ajunge lider balcanic poate deveni realitatea vazuta prin ochii aiuristici ai lui Base, iar anvergura diplomatica a lui Nastase sa capete un contur precis în politica guvernului condus de Tariceanu. Ma rog, pe noi, posibilele frustrari ale celor care au început acest proces fata de Serbia ne intereseaza mai putin spre deloc, însa nu poate decât sa ne bucure ca, în sfârsit, ne prezentam si noi în fata lumii întregi cu aura unui stat puternic, coerent si pozitionat atât de strategic în zona, încât nu mai poate fi neglijat. Poate parea cinic ca profitam mereu de pe urma unor consecinte externe (am intrat în NATO si UE dupa escaladarea terorismului), dar e foarte important ca stim sa profitam de conjuncturile favorabile. Nu stiu cum se face, dar, daca la politica externa ne cam pricepem si istoria ne sta marturie, pe plan intern o lungim la nesfârsit cu lipsa de viziune si coerenta. Sa fie asta blestemul lui Ceausescu? Poate, dar nu cred ca fatalismul ne poate trezi din amorteala, ci vointa fiecaruia dintre noi de a ne reindragosti de România. Daca vom iubi cu adevarat aceasta tara, ne vom lupta si chiar ne vom sacrifica pentru a-i reda lumina si demnitatea. Traversam un moment extrem de favorabil. Trebuia doar sa strângem rândurile si sa deschidem larg ochii. Europenii vor pompa fonduri imense în tara. Depinde de noi pe cine alegem sa-i administreze! România nu mai poate fi dezbinata, desi multi încearca, aruncând UDMR-ul într-un joc cu iz de kazacioc!

23.o2.2008

Am gasit doar trei drepti în politica româneasca

2009-07-16T16:48:00.000+03:00

Te cuprinde o senzatie plumburie când te gândesti la clasa noastra politica? Îti doresti sa poti exorciza duhurile necurate din trupurile astea puhave îmbracate în costume scumpe, dar te-ntrebi îngrijorat daca în Sodoma din Parlament, în Gomora din Guvern sau în desertul de la Cotroceni exista macar un credincios, un om bun care sa înduplece mania cereasca? Înseamna ca esti un alegator lucid înaintea unei campanii electorale data de mult dracului! Gândindu-ma serios daca printre sacali, hiene si rechini au mai putut supravietui si niste oameni, am încercat sa-mi conturez o lista deschisa, din toate partidele, de nume pe care sa le pot vota fara remuscari sau regrete. Si a fost noapte, si a fost dimineata. Când aveam barba „a la quatro giorni”, gasisem abia trei nume: Cristian Diaconescu, blând, lucid, un personaj absolut atipic pentru partidul din care face parte. Urmarindu-l pe la televizor, am observat ca nu-i curge rumegus din discurs, ca are lumina în ochi si ca pare foarte singur. L-am simpatizat instinctiv! Crin Antonescu... are ceva din Alain Delon, dar, fiind barbat, nu asta m-a impresionat la el. Discurs relaxat, umor, testosteron necesar sa se ia la trânta inclusiv cu greii din propriul partid, pare ca n-a devenit un zeu în viata ca toti ceilalti colegi ai sai cu apartamente la Monte Carlo si masini supervirile. Si, în sfârsit, Cozmin Gusa. Înca nu mi-am dat seama ce constructie politica urmareste, dar am empatizat cu discursul si mai ales initiativele sale. Faptul ca i-a pus pe jar pe parlamentarii gaunosi, putred de bogati, care mai sugeau si banii de chirie, m-a uns pe suflet. Sincer, mi-as fi dorit enorm sa gasesc si o femeie demna sa ne reprezinte. Sunt convins ca a sosit si clipa lor. Hillary Clinton are mari sanse sa ajunga presedinte, Angela Merkel se achita foarte onorabil, Iulia Timosenko e mai dârza decât multi viteji de pe la noi. Elena Udrea, Raluca Turcan sau cine stie... Elena Basescu îmi dezvolta mai mult imaginatia de cinefil, decât apetitul politic... Sa vedem ce se mai alege de Norica! Ce tablou trist! Din cele câteva sute de partizani care se înghesuie pe lânga robinetele bugetului, balind de pofta, sa nu-i poti numara nici macar pe degetele de la o singura mâna pe cei buni! Desteapta-te romane! Somnul asta de moarte a nascut numai sobolani lacomi!

09.02.2008