Intre comunisti si liberali se joaca libertatea cuvantului

Vreau sa fiu transant, frust, lipsit de nuante si subtilitate. Cand scrii despre politica romaneasca, artificiile diplomatice nu-si mai gasesc locul. Iata cum vad, din globul meu de sticla, tabloul campului de lupta pe care se infrunta cele doua tabere. Imi bazez argumentatia atat pe faptele si actiunile beligerantilor pro- si anti-Basescu, dar studiez atent si fizionomiile actantilor. Inainte, insa, un apel la istorie. De la inceputurile sale, miscarea liberala neaosa a grupat oameni bogati, onerosi poate, dar care insa s-au straduit sa respecte minimele reguli democratice, iar comunistii ai caror urmasi sunt astazi pesedistii si pedelistii, ca doar nu suntem toti niste naivi uituci sa nu ne amintim de trunchiul FSN-ist din care provin ambele partide, sunt bine organizati, disciplinati, dar pusi pe capatuiala. Vi-l amintiti pe socialistul Nastase cu ale lui n case? Sau pe prietenul pensionarilor Ion Iliescu, cu ceasul lui de 20.000 de euro? Ori de bugetarul Basescu, cu fetele lui milionare in euro, sau pe baronii locali? Insa, un singur lucru ii diferentiaza pe comunistoizi de liberali. Primii dispretuiesc democratia si nu-si ascund deloc sictirul. Cat de libera era presa in regimul Nastase? Azi, Basescu a reusit o alta performanta nasoala (sper ca nu se ofenseaza la termen intelectualii fara opera, care traiesc libertatea pe banii statului). A scos presa din rolul ei de observatoare obiectiva si de a patra putere independenta intr-un stat democratic si a aruncat-o in lupta ca pe niste mercenari fara scrupule. Daca ar fi fost cu adevarat un presedinte atent sa pastreze echilibrul intre forte, se asigura ca presa ramane neimplicata in jocul partinic. Turnirul dintre Ciutacu si Moraru, atacurile mai mult sau mai putin voalate la adresa lui Mircea Badea nu-i fac cinste unui aparator al democratiei. Dreapta este la fel de corupta ca si stanga, uitam greu ce rafting s-a facut sub mandatul Constantinescu, dar presa a ramas o forta. Sub odioasa guvernare Boc-Geoana avem o problema! Daca domnul Traian Basescu constata trist in campania cu Nastase ca bietul popor, la aproape doua decenii de la controversatul 1989, se vede nevoit sa aleaga intre doi fosti comunisti, de ce am repeta, in noiembrie, aceeasi psihodrama? M-am grabit sa-mi scriu naduful, acum cat inca se mai poate.

Traian Basescu, condamnat sa intre în cursa electorala

Foarte sanatos pentru democratie este ca o „clica” sa nu zaboveasca mai mult de un mandat la tabloul de comanda. În ciuda atasamentului sau total pentru Putere, pâna si „iluminatul” Iliescu a înteles, în 1996, sa lase frâiele. Astfel, oligarhia nu va detine monopolul absolut, ci doar unul fragmentat. În fata unei vointe oculte, dar ferme, însusi „maltezul” Adrian Nastase a înghitit în sec si s-a retras dupa rezultatele celui de-al doilea tur, în 2004. Nefiind strain de sistemul de dominare a lumii, mai putin elevatul Traian Basescu, trecut si el prin marele filtru al politicii mondiale, a înteles, desigur, mesajul presedintelui Obama. Oricât de mult îsi doreste puterea, Basescu stie ca ea se câstiga doar prin bunavointa unei Înalte Porti. Asa cum soarta voievozilor se decidea la Constantinopole, a secretarilor generali de partid comunist la Moscova, astazi, destinul politic al presedintilor tarilor NATO este hotarât în Biroul Oval. Este evident, pentru orice observator atent, ca nehotarârea lui Basescu de a se declara înscris în cursa electorala tine de un calcul subtil, care nu are nici o legatura cu sondajele. Ceea ce este însa periculos, absenta unei voci sonore care sa arate cu indexul golaniile încurajeaza în sistem crima organizata si infractionalitatea. Sa nu uitam cât a proliferat mafia sub regimurile Iliescu. Desigur, Basescu a fost doar o voce, un bufon a carui misiune a fost sa amuze opinia publica, s-o linisteasca, caci daca ar fi fost cu adevarat un cruciat al democratiei si al normalitatii, scapa de cei câtiva golani odiosi care-i asigurau camarila PDL-ista! Traian Basescu nu are prieteni, nici în structura interna, nici în diplomatiile mondiale, iar publicul, în setea lui inertiala de a tine cu învingatorii, se dezice constant de perdanti, cu alte cuvinte, daca Baselu pierde mandatul sau nu se înscrie în cursa, îl asteapta zile mai negre decât pe Nastase, plimbat ca un catelus de plus roz printre hienele de la Parchet. Din pacate, în anul de gratie 2009, ne vedem iar damnati sa mergem la vot fara nici o speranta!

Candidatii îsi arata fara jena coada, coarnele si copitele

Miza bataliei este uriasa: aproape 60 de miliarde încasari la buget, programul de înzestrare al armatei... anii urmatori ofera profitorilor din toate partidele, indiferent cine va ocupa fotoliul de la Cotroceni, o vaca obeza, de muls. Razboiul nu mai este al rozelor, ci doar al spinilor. Basescu nu e linistit si nici nu sta confortabil. Are 30 de procente din 30 la suta care voteaza. Adica putin, foarte putin, caci exista 70 la suta care sunt total sictiriti de ce se întâmpla. Toti actantii politici au înteles ca si-au atins limita de competenta, chiar si în minciuna. Cine-l mai crede pe Oprescu independent? Dar cine îl poate gira pe Basescu ca va fi un candidat nelegat ombilical de gasca Udrea-Cocos-Popoviciu, cine mai lupta împotriva coruptiei, cine este noul tatuc? Cât de crin e Antonescu când soarele care-i asigura fotosinteza este Patriciu, cât de curat e Geoana, cât de patriot e Vadim Tudor, si el candidat la prezidentiale? Sunt, totodata, convins ca demersul site-ului spune si tu.ro, cu al sau motto: „Îti place cum a ajuns aceasta tara?”, este o platforma pusa la cale tot de smecherasii de care ne-am saturat peste masura, menita sa ne abureasca într-o alta perdea de fum, scotând pe ultima suta de metri un candidat-surpriza, neimplicat politic, dar sprijinit logistic cu toate mijloacele. Numele care se vehiculeaza în peisaj, am mai scris despre asta, sunt Tiriac, Isarescu si Marele Anonim, din pacate nu personajul filosofului Lucian Blaga, ci o marioneta a unor baieti destepti, dar care beneficiaza de încredere publica, notorietate si credibilitate. Nimic nu mai conteaza, lupta se da pe toate flancurile, jurnalistii „anti” se înjura ca la usa cortului cu cei „pro”, personajele care mimau ca-l urasc pe Basescu au devenit marii lui aparatori, iar cei mai buni prieteni ai fratelui cu frate în fratie au trecut de partea cealalta a baricadei, trimitând în presa cai troieni, cu bombe care se fasaie in doua zile. Interesant? Cu siguranta! Fascinant? Nu. Doar oribil!

Razboiul gastilor - falimentul tarii

Mi-ar placea monarhia constitutionala, ca o solutie europeana pentru paternalismul românesc. Si, cu toate ca nu m-a convins pâna acum principele Radu, cred ca are dreptate acuzând aceasta campanie electorala ca fiind o batalie a gastilor. Din pacate s-a retras, lasând cele câteva procente ale sale, din sondaje, la cheremul unor actanti ridicoli. Sa derulam filmul, poate prindem, acum în al douasprezecelea ceas, talcul acestei vieti politice abjecte. Iliescu îl demonteaza pe Roman, defecteaza PNL-ul prin crearea aripilor Patriciu, Catarama, Horia Rusu, Tariceanu. Basescu neantizeaza PNT-CD, boicotând Conventia. Iliescu si Basescu fac parte din acelasi trunchi FSN-ist. Asadar, astazi, dupa douazeci de ani de la împuscarea Ceausistilor, ne aflam în aceeasi companie. Ulterior se petrec urmatoarele: Basescu ajunge presedinte în 2004 cu ajutorul tacit al lui Iliescu, care-l înmulteste cu zero pe Nastase, lasându-i locul lui Geoana. Geoana îi ridica mingea la fileu lui Basescu, împreuna cu acelasi Iliescu, cerându-i suspendarea. Rezultatul: revirimentul în sondaje al marinelului, de la 35 la suta, la aproape 65 de procente. Basescu penetreaza PNL-ul cu Stolojan, acelasi personaj din lista favoritilor lui Iliescu. Stolojan rupe partidul si întareste PD, adaugându-i un L. Din social-democrati, oamenii lui Basescu devin liberali, asadar trunchiul FSN-ist ramâne la putere alternativ, cu idolul doamnei Udrea la dreapta si cu idolul doamnei Cretu la stânga. Pactul pentru România ii readuce la butoane atât pe democrat-liberali, cât si pe pesedisti. Dar liberalii lui Tariceanu au guvernat bine-mersi cu partidul presedintelui în opozitie, facând aliante discrete cu alde Iliescu. Ei, dar brambureala abia acum începe: Nea Nelu a jucat cartea lui Gorbaciov, Basescu a mers pe mâna lui Bush jr. Liberalii lui Tariceanu, prin Kondiacov, prieten si cu Nastase, au asigurat polul de interese al lui Putin. Ajuns aici, pâna si eu încep sa ma pierd în nebuloasa. Cine dintre acestia serveste intereselor României?