sâmbătă, 25 iulie 2009

Uneori Traian Basescu este chiar Elena Udrea

Desi suna ca un cliseu, se potriveste în context: iarna nu-i ca vara, nici Elena ca Monica! Ei, dar când vine vorba despre Elena, Traian are o emotie bicefala, caci atât mezina, cât si cadâna îi deconspira regelui calcaiul lui Ahile. N-am sa va irosesc timpul cu un sir de rânduri despre cea mai tânara si sexy europarlamentara, ci ma voi apleca, deontologic, asupra turistei sefe, a carei demisie de onoare o asteapta atât opozantii, cât si unii din PD-L. Daca în privinta doamnei Ridzi opinia publica a avut satisfactia scoaterii din joc a unui trisor pe bani publici, din pacate, în ceea ce o priveste pe companioana domnului Cocos, lucrurile se complica, devin opace, abstracte si pe alocuri tenebroase. Nu pot sa nu constat ca este atât de tare doamna Udrea, încât l-a facut pe Ion Cristoiu sa porneasca un razboi împotriva colegului de trust, care, la momentul actual, este cel mai credibil si profesionalist formator de opinie, acelasi Mircea Badea, care rupe audientele si sfideaza bloggerasii. Deci, Elena nu este o mimoza rasfatata, ci dimpotriva, un luptator de forta, diabolic de strâns legata de interese transpartinice, fiind deopotriva familiara cu Nastase, dar si cu Popoviciu sau Becali. Imperiul afacerilor sale poate alimenta conturile campaniilor electorale, iar asta o face puternica. Cine crede ca Elena noastra este doar o figuranta care-l are pe “vino încoa” se însala amarnic. Daca Balzac a scris “madame Bovary sunt eu”, sunt ferm convins ca, în momentele sale de singuratate prezidentiala, marinarul îsi murmura în barba: Eu sunt Elena! Asa cum Olimpian Ungherea a spus ca în spatele lui Adrian Nastase se afla o femeie mult mai puternica decât el, tot asa am putea gândi si despre relatia strict politica intre Basescu si Udrea. Ce-ar face presedintele jucator fara bani de campanie? Recunosc ca eu îmi doresc ca Traian sa mai câstige un mandat, dar dupa ce reuseste sa-si faca curatenie printre paraziti!

24.07.09

luni, 20 iulie 2009

Ridzi, Nemirschi, Udrea si banul public

Pe timp de razboi, jafurile se pedepsesc cu moartea de catre tribunale martiale ad-hoc, care dau rezolutia foarte rapid. Pe timp de criza economica, celor care abuzeaza de banul public li se pregateste linsajul mediatic. Si asta este foarte bine, chiar sanatos. Presa nu se poate substitui justitiei, ea nu da verdicte, dar are misiunea importanta de a scoate la lumina toate potlogariile care afecteaza natiunea. Atacul recent la adresa presei al presedintelui Basescu demonstreaza o usoara lipsa de subtilitate. E foarte posibil ca mogulii sa aiba întelegeri oculte cu politicienii, dar de aici pâna la a condamna ziaristii ca sunt tonomate e cale lunga. Asa cum ne dorim cu totii ca politicienii penali sa se racoreasca putin în celule, este firesc ca si jurnalistii corupti sa fie confruntati cu efectele legii. Dar sa revenim la trioul din titlu. Cei trei ministri au o mare si ucigatoare, din punct de vedere politic, problema: justificarea unor sume consistente, cheltuite abuziv sau interesat pe timp de recesiune. Ceea ce nu vor sa priceapa acesti ingineri financiari care au sufocat mersul firesc al economiei romanesti este tocmai schimbarea paradigmelor în întreaga lume. În laboratoarele de la Washington si Bruxelles se imagineaza alte modele de guvernamânt, prin care statele sa-si întareasca sistemele de protectie si securitate tocmai pentru a controla si chiar elimina structurile de tip oligarhic si mafiot. Clanurile care conduc transpartinic Constanta, Dolj, Vrancea, Bucuresti, Cluj, Sibiu etc. se vor confrunta cât de curând cu deconspirarea faptelor lor. Si nu pentru ca autoritatile statului s-au trezit eficiente peste noapte, ci datorita crizei financiare si a strictei monitorizari a fondurilor împrumutate de la FMI si UE. În concluzie, le atrag atentia domnilor Mazare, Vanghelie, Berceanu, Videanu, Klaus Johannis, precum si alti domni sau doamne rafinati si sofisticati pe banii nostri, ca îi asteapta vremuri interesante. Daca tot nu mai avem pâine din pricini economice, macar circul sa fie intens, chiar daca la final se va demonstra gratuit!

16.07.2009

joi, 16 iulie 2009

Bancher cu aripi de Icar

Umbla un zvon interesant ca in laboratoare se pregateste lansarea in campanie a lui Ion Tiriac, din cauza materialului slab din care este prefabricat cel mai aproape candidat in sondaje de Traian Basescu...Daca se va adeveri, ne pregatim de un spectacol interesant cu lumini, mult fum, zone de penumbra si lovituri de spit sub centura...

România reprezinta o miza uriasa

Istoria are cutezanta sa nu fie originala prea mult timp, ea ramânând tributara unei ciclicitati, din care omul întelept sa înteleaga macar unde a gresit, pentru a-si netezi cararea catre ziua de mâine. Destinul unei tari mici este, din punct de vedere geostrategic si politic, cam acelasi, daca adaugam aici si ca România se afla exact pe linia mediana care desparte Occidentul de Orient, avem o viziune de ansamblu a mecanismului de care se leaga soarta noastra. În trecut, eram plastilina pe care o modelau Înalta Poarta si Cancelariile Austro-Ungariei, apoi ne-am vazut sculptati în noroi de catre Moscova, iar astazi, influentele si jocurile de interese se împart intre oficialii americani, rusi, evrei, la care se însumeaza si jocurile oligarhice, mafiote. Sa ma explic, tocmai pentru a da moara la apa detractorilor: Basescu a reprezentat un important vector de putere, si anume administratia presedintelui Bush, inaugurând cu persuasiune axa Bucuresti – Londra - Washington, fiind sustinatorul scutului antiracheta pe teritoriul României, fapt care ne-a mai usurat de presiunea de la Kremlin, ale caror interese, prin Kondiakov, au fost girate de catre gasca lui Adrian Nastase, printr-un balet ciudat cu liberalii Tariceanu, Patriciu si uneori Cosmin Gusa, atât de legat ombilical de reprezentatul, în România, al agentiei de presa Rusia Azi. Interesul economic al Israelului, care urmareste atât achizitionarea, uneori frauduloasa de terenuri agricole, dar si intravilane, precum si o stricta monitorizare a activitatilor arabilor, pe care Ceausescu i-a invitat sa studieze în România, iar astazi majoritatea ministrilor, din Siria, Irak, Libia, vorbesc binisor româneste, se afla în sarcina marelui negociator, numit de un jurnalist în trening Guzganul Rozaliu. Sotia lui Mircea Geoana a fost colega cu Michelle Obama, iar relatia fostului ambasador al României în SUA cu liderii democrati este de notorietate. Nimic nou pe frontul de est, sa ne amintim de Mihai Viteazul si sprijinul otomanilor pentru ocuparea tronului, de fanarioti, de razboaiele mondiale, de apartenenta la Pactul de la Varsovia si de NATO. Sigur, astazi si Uniunea Europeana urmareste sa-si întareasca pozitia de negociator între Rusia, SUA si China, prin dezvoltarea economica a tarilor membre. În tot acest hatis uneori ocult, exista si forte interne care apara traditia noastra crestina, bogatiile naturale si mostenirea etnogenetica a unor popoare mari ale istoriei. Scitia este miza pentru care romanii, persii, slavii si-au irosit atâtea armate. Suntem o miza mare si ar trebui sa ne reamintim din când în când ca... iubirea de mosie este un zid, care nu se înfioreaza de nici o faima!

26.06.2009

Tinerii politicieni sunt deja imbatraniti in rele

Lupii tineri au acelasi caracter feroce ca si cei batrani, insa nu si-au rafinat indeajuns tehnica de vanatoare. Nu am nici cea mai mica indoiala ca, imediat dupa 1989, Iliescu & tovarasii au salvat, reabilitat si propulsat esaloanele II si III ale agonizantului PCR in functiile-cheie ale noului stat liber si, de atunci, o mana de fosti activisti il tot maimutaresc pe Ceausescu. Deci, nu mai am nici o asteptare de la acesti indivizi lipsiti de scrupule, onoare si tara, insa, cum este si firesc, imi proiectasem sperantele catre tanara generatie de politicieni. Surpriza neplacuta continua si astazi, in ciuda luciditatii si optimismului meu. Cand ii vad si ascult pe de-alde Riti, Ponta, Corlatean, Boureanu, Orban, Anastase, Turcan, Angela... ma cuprinde aproape instantaneu o neliniste profunda. Tara asa nu are un maine luminos garantat cu acesti robotei lipsiti total de personalitate. Au mostenit toate dogmele intunecate de la seniorii raului: limbaj de lemn, agresivitate stupida, lipsa de viziune si umor, crasa incompetenta, lacomie, ticalosie, dispret fata de valorile nationale, nepasare fata de popor. Si atunci ma minunez ca a mai trecut un mandat si tristetea lui Basescu continua: "Cum se face ca, dupa atatia ani, Romania se vede nevoita sa aleaga dintre doi fosti membri de partid"?, se intreba redundant presedintele... Pai, situatia se cloneaza. Daca in turul al II-lea se vor duela cu carnati, mici si manele Traian Basescu si Mircea Geoana... nu se schimba nimic esential, nu? Crin Antonescu nu ma convinge, e foarte slab pregatit pentru functia suprema, Radu Duda este un fiu de fost mare comunist, asimilat destul de straniu in familia regala, iar restul n-au nici macar teoretic vreo sansa la Cotroceni. Nadejdea in viitoarea generatie biologica de politruci, caci nu putem vorbi la ei despre doctrine, principii, strategii de guvernare, ci doar despre superficialitate si aroganta, paleste cu fiecare prezenta a lor in public. Aproape ca imi sunt mai simpatici Miki Spaga, Mitrea sau Berceanu decat Traian Ungureanu, Cristian Preda sau grasutul cu ochelari tinut pe genunchi de Iliescu, al carui nume imi scapa, dar nici nu vreau sa mi-l amintesc. Si asta nu-i a buna deloc. Nu ne mai ramane de facut decat sa ne rugam Providentei sa le trimita gandul cel bun, caci altfel, la cat de corupt si putred este sistemul, mi-e teama ca ne vom confrunta cat de curand cu un colaps de proportii!

19.06.2009

România, un show pacatos

Becali, Vanghelie, Elena Basescu... sunt alesi democratic! Oprescu, Basescu-tatal, Piedone au trecut testul urnelor... Camioanele cu votanti, strategiile de fraudare, banii strânsi de la clientela politica pentru campanie, la fel ca manipularea mediatica si coruperea sistemelor fundamentale într-un stat... Ei bine, toate acestea se întâmpla într-o tara libera... Poate una dintre cele mai libere! Alegerile au fost libere, dar nu si corecte. Tara este libera, dar nu si fericita. Prin titlu, am vrut sa îmi exprim paradoxala stare în care ma aflu ca simplu spectator al unui show al dracului de departe de cele sfinte! Asemanarea cu formatul de la Antena 1 este izbitor: Capatos span si mucalit, doar zbanghiu nu este, aduce cu Basescu. Stoian, greoi si cu un umor îndoielnic, lipsit de vlaga si de importanta, seamana cu toti presedintii nostri de Senat sau de Camera, iar asistenta blonda, daca s-ar apuca de turism, ar revigora pensionarii de la Baile Olanesti asa cum încearca astazi Elena Udrea. În aceasta democratie mimata lipseste un ingredient obligatoriu bunului gust: calitatea produsului! Ritzi, Pacuraru, Saftoiu... Dan Diaconescu, Nikita, Tarky... Hrebe, a Elodia... cât de bine au ajuns sa semene toate aceste personaje în cautarea unui regizor! Cine monteaza, odata, bine acest spectacol insipid, încât sa mai stârneasca în publicul dezabuzat si obosit vreo reactie? Între Iliuta, numerologul sâsâit, si Boc, omul care vorbeste ca o mitraliera, care minte mai expresiv? Cât de perfect s-au suprapus aceste lumi superficiale... Oare cine a avut interesul ca România politica sa semene ca doua picaturi de apa cu cearta dintre Oana Zavoranu, artista de telenovele si distinsa ei mama, patroana de cimitir? Adica pentru bani?... Daca adaugam la toate aceste puncte de suspensie si faptul ca nici macar mâine nu vom sti care sunt clauzele acordului cu FMI-ul, pe care îl platim tot noi, cei tinuti în ceata, mai ca-mi vine sa ma înscriu în public la celebra si de maxim audienta emisiune: Acces direct!... Ma hotarasc sa pun punct aici, întrucât, de câte ori ma gândesc la toate acestea, ma simt nativ precum Cabral si vulnerabil ca Solcanu...

P.S: Daca am pomenit de Solcanu, sa nu creada cumva Nastase ca l-am uitat!

12.06.2009

Guzganul si tara

În anii ’90, o gasca de baieti destepti a pus mâna pe putere, si iata ca, de atunci, monopolul „cascavalului si al ciolanului” se plimba din stânga (trunchiul FSN-ist) spre dreapta (falanga patriciana). Virusand legislativul, executivul si juridicul, parazitand diferitele organizatii initiatice universale, ierarhizându-se cu tot cu nepoti, verisoare si amante prin administratie, aceasta oculta mafiota a început sa roada de câtiva ani si fondurile europene destinate progresului si emanciparii României. Artizanul acestor combinatii, baiatul care nu clipeste aproape niciodata, se asigura de bunul mers al afacerilor, indiferent de cine vine la putere. Ei, bine însa daca toate organismele au un sistem de aparare împotriva virusilor, sunt ferm convins ca si cel social are anticorpii sai care lupta împotriva parazitilor. Noi, cetatenii care asiguram fondurile bugetului de stat, doar cu ocazia alegerilor avem sansa sa-i promovam sau sa-i trimitem acasa cu o stampila în loc de sut în spate. Smecheria cea mai mare a acestei junte este tocmai aceasta schema, ca oricine câstiga puterea se lasa în cele din urma corupt. Manipulatorul cica ar avea o forta de persuasiune, ceva de speriat... Dragii mei, ce-ar fi sa le dejucam planul acestor papusari, iar la votul de duminica sa trimitem în Parlamentul European niste politicieni tineri, foarte bine pregatiti si care sunt animati de dragoste fata de tara si semeni. Bun, ma veti întreba, cum îi depistam pe acestia? Dupa ochi, fereastra sufletului... Candidatii apar pe bannere, au pozele publicate peste tot, îi vedem zilnic la televizor. Cititi-i în profunzime! Pâna acum, smecherasii ne-au tinut în ignoranta si ne-au manipulat dupa bunul lor plac. Demascându-l pe fatarnic, îi mai diminuam puterea! Singurul pâna acum care s-a luat, macar declarativ, de piept cu sistemul ticalosit a rostit în ultima sa cuvântare un adevar: „Stiu ca majoritatea romanilor nu este reprezentata de nici un partid”, dar a cerut populatiei votul pentru europarlamentare, motivând ca astfel putem proba interesul nostru pentru aceasta constructie. E corect, dar mai întâi, cu toate pârghiile pe care le are, sa-i invite pe acesti întunecati corupti si meschini la plimbare în pustie! Sa nu mai auzim nimic despre ei si despre conspiratiile lor puturoase!

05.06.2009

Sodoma, Gomora si Casa Poporului

Cand te uiti in ochii majoritatii politicienilor romani, ai surpriza sa constati ca „nu e nimeni acasa”. Nici un licar, nici o sclipire, ci doar o privirea cenusie, inexpresiva, de peste mort, care nu clipeste. Bun, va veti intreba, ce specie de peste are pleoape? Cel de apa tulbure. Undeva, din malul de pe fundul lacului, cativa inalti demnitari ai tarii apar pe luciul sticlei de televizor, in Parlament, pe la Guvern; se joaca arogant cu fundul, si apoi sunt santajati pana pierd alegerile, altii, mai liberali in opinii, isi etaleaza caltabosul fie in filmari cu tehnica operativa, ca in cazul „Remesul mai mult alearga”, sau mai nou „Pacurariul onanist, cand munceste (manual) nu-i trist!”. Desi personajele sunt cam aceleasi, s-a schimbat mult modalitatea de a face politica in Romania. Daca in tineretea lor smecherii de astazi participau disciplinat si entuziast la mitinguri, avand pancarte cu cel mai iubit fiu al poporului si cu savanta lui sotie, astazi devin mai naturali la parada gay! Pe unde umbla, doamnelor si domnilor indiferent de sex, barbatii tarii? Unde sunt luptatorii pentru dreptate, onoare si tara? Prin ce sutiene si asternuturi de matase ii gasim pe cei capabili sa-si asume destinul colectiv. Oare atat de putreda sa fi ajuns aceasta tagma de derbedei, incat sa semene leit cu masele de paraziti dezumanizati si corupti din orasele damnate ale Vechiului Testament? Anul acesta, ca si cum nimic odios nu s-a intâmplat in acesti tristi douazeci de ani de monopol politic, trupurile liderilor, in care de mult nu mai locuieste spiritul, vin sa se gudure, libidinos, torcand grotesc la picioarele alegatorilor, cersind votul, mintind, aratandu-ne unghiutele curate puse peste batista destinata, initial, tambalului. Poate ca a venit vremea sa ne scuturam putin de bube, si, asemeni ingerului care a pustiit Sodoma si Gomora, sa lasam si noi o urma atomica in Casa Poporului. Desigur, nu incit la violenta nucleara, ci la vointa nestramutata de a face cu adevarat curatenie prin vot!

29.05.2009

Cel bun, cel rau, cel urât

În pelicula cu acelasi titlu, al minunatului Sergio Leone, confruntarea pe viata si pe moarte se derula într-un triunghi, exact ca în filmul nostru, regizat de Sergiu Nicolaescu, dupa 1989, numai ca titlu s-a schimbat în „Triunghiul Mortii”. Mi-au rasarit, sub chelie, aceste comparatii cinefile, vizionând schimbul de replici intre Basescu, Geoana si Antonescu, deci, m-am întrebat daca România condusa de unul dintre ei va fi vie sau inerta? Va las pe dumneavoastra sa-i asezati pe cei trei prezidentiabili, în ordinea din titlu, asa cum doriti, pe mine ma intereseaza doar sa gasiti si raspunsul la chestiune. Adaug câteva ingrediente, scriind în continuare ce îmi displace la cei trei. Lui Traian îi reprosez ca prin modelul sau de succes i-a asezat printre laureatii politicii dâmbovitene pe alde Becali si Vanghelie. Sa ma explic: pai, daca seful statului înjura, se suie ametit la volan, râde zgomotos, vorbeste tare, cu alte cuvinte este cam lipsit de maniere, atunci cum sa nu capete aripi si niste golanasi cu aere de academicieni! La Mircea îmi displace total lipsa de inconsecventa, ba ofera fiecarui roman întors din exilul economic 20.000 de euro, ba se plânge sindicatelor ca nu exista bani pentru marirea salariilor profesorilor. Mi se pare prea docil si prea cuminte fata de Înalta Poarta de sub Statuia Libertatii. Crin ma ingrijoreaza prin dependenta discreta fata de cei care se afla în spatele succesului financiar al lui Patriciu, iar de cazacioc si de kalinka ne-am cam saturat. Bine, desigur se vor grabi sa ma-njure diciplinatii postatori de comentarii platiti de partide, dar cine sa ne reprezinte interesele: Radu? Vadim Tudor? Vedeti ca, ori ce am face, nu scapam de aceasta liga, aceleasi personaje... cât despre Vadim, ne-am dumirit ca între farmecul intelectual si potenta politica este o diferenta ca între stilou si o biata mina de 0,5. În concluzie, cred ca nu putem sa schimbam personajele, ci doar putem sa ne rugam Providentei sa-i lumineze pe astia pe care îi avem. Iar noi sa ne concentram cu atentie si, unde semnalam primii ochi în care luceste umanitate si bun-simt, acolo sa stampilam. Exista si solutia amendarii prin absenta, însa e paguboasa în contextul legii. Asadar, sa-l votam pe cel întelept! Atunci când va deveni asa!

22.05.2009

Cine se pregateste pentru locul doi la prezidentiale?

O cunoscuta marca de bautura alcoolica, din care degusta, uneori, marinarii ametiti deja de tangaj, are un concept publicitar interesant. Copywriterii au gasit formula: „De o suta de ani ne straduim sa fim pe locul al II-lea!” Ei, si daca am pomenit ceva de un lup de mare, desigur voi continua într-o cheie politica. În jocul electoral, din pacate, nu exista mentalitatea ocupantului locului secund. În democratia noastra tânara, apetitul ofensiv se canalizeaza numai catre vârful podiumului, de parca dialogul putere-opozitie nu ar avea nevoie de parteneri valabili. Nu întâmplator, exista trei premianti. Echilibrul perfect este triunghiul de forte, dar nu am de gând sa fac, acum, filosofia puterii, ci doar sa constat primitivismul clasei noastre politice, talibanismul si canibalismul beligerantilor, care nu au ca tinta finala decât butoanele de la care dirijeaza banii publici. În perioada interbelica exista arta conversatiei între putere si opozitie, iar din acest tainic si eficient dialog, moderat de Rege, s-a nascut România moderna. Sa revenim lucizi la scena bataliei de astazi. Avem un luptator profesionist, conflictual, singuratic, marele animal politic, dupa parerea unor analisti sofisticati, si aici ma refer la Basescu. Pentru finala din ringul dâmbovitean, unde corzile se confunda cu coardele, se antreneaza la sac un diplomat elegant, dar molatic din fire, adica Mircea Geoana si un barbat frumos, elegant, bun comunicator, dar fara un partid credibil, respectiv Crin Antonescu. Vrem, nu vrem, doar unul dintre cei trei va adauga medalia de aur în declaratia de avere strânsa în cei 20 de ani de politica. Pe mine, ca un cetatean îndragostit iremediabil de tara si de poporul meu, ma intereseaza la fel de mult cine va da replica învingatorului, cine îi va tempera arogantele si cine se va opune abuzurilor, inerente puterii? Asa ca, abia astept sa vad cine se pregateste pentru medalia de argint. Nu am scris nimic de bronz, caci ne mai trebuie cel putin 20 de ani de democratie autentica pâna când politicienii nostri vor întelege si rolul calcâielor în organism. Daca am fi toti creiere... cine s-ar mai ocupa de restul?

15.05.2009

O raza de lumina in bezna ignorantei

Am primit zilele trecute confirmarea teoriei ca Romania isi va juca rolul sau istoric, pe scena lumii. Un prieten s-a straduit cativa ani sa primeasca viza de Statele Unite, iar cand a plecat, a privit lung in jur, soptindu-si in barbie, ca nu se va mai intoarce niciodata. Un fost coleg de facultate, a plecat anul trecut in Irlanda unde s-a angajat pe bani multi in industria software, iar fratele meu de cruce, din liceu a plecat hotarat sa-si schimbe definitiv destinul, in Australia. Astazi, cei trei amici, care nu s-au cunoscut pana acum, au ceva straniu in comun. S-au intors de ceva timp in tara, eliberati de „complexul romanesc”, marturisindu-mi fiecare in felul sau, ca au simtit cu putere, ca locul lor nu va fi niciodata departe de energiile de acasa. Perfectiunea, eleganta, decenta, demnitatea pe care o cautau in exil, sunt de aproape, niste cuvinte si imagini pe care sistemul le mimeaza ritualic, atata timp cat respecti cutumele. Ce le-a lipsit totusi, de s-au intors maturizati si reindragostiti de Romania? Prietenia, solidaritatea, spiritualitatea, ideea apartenentei, familia, prietenii si partitura unui rol important. Daca viata poate fi comparata cu o piesa de teatru regizata de Destin, atunci un roman simplu la Paris, Londra, Whashington, Sidney sau Dublin, nu poate fi decat un figurant. Si iata, cum telepatia dorului de tara, care este sinonima cu dobandirea identitatii si a utilitatii individuale, i-a facut pe cei trei exilanti, sa-si analizeze profund decizia si sa renunte la tot ceea ce au reusit sa construiasca afara, unde locuiau, castigau si traiau social mai bine decat aici. Dar, in sfarsit, realizam din ce in ce mai multi ca nu sunt suficiente doar lucrurile materiale, si ca viata este compusa intr-o proportie uriasa si de schimbul energiilor intre nativ si pamantul natal, intre tara si copiii ei! Fara nici o exceptie fiecare dintre ei a afirmat ca abia, de foarte departe au fost capabili sa inteleaga ca tot ceea ce i-a animat sa plece, se afla deja ascuns, ce-i drept in taina destinului colectiv. Tarile civilizate sunt compuse din oameni civilizati, asadar, daca vrem ca si Romania sa straluceasca trebuie sa ne desavarsim intai pe noi, iar cand ne vom fi incheiat misiunea elevatoare, atunci vom merita si niste conducatori capabili. Am recitit profetiile lui Sundar Sing despre Romania, mi-am amintit de vorbele Papei Ioan Paul al II-lea cu privire la Gradina Maicii Domnului si imi pare atat de bine ca sunt roman!

01.05.2009

Basescu, între planare si cadere libera

Mai multe sondaje de opinie arata o scadere a încrederii de care se bucura presedintele Basescu. Sa se fi tocit imaginea, firesc în exercitiul puterii? Unde mai pui ca pentru prima data un actor politic evolueaza pentru un mandat de cinci ani? Sau publicul este nemultumit de rezultate? De fapt, ce au asteptat romanii de la Basescu? Destinul unui mare razboinic este, în cele din urma, sa aduca pacea. Întotdeauna, peste ruine, marii conducatori din istorie au ridicat noi temple ale ratiunii, ale virtutii si ale moralei. Ma asteptam ca dupa cruciada, din pacate, mai mult verbala decât concreta, dusa de presedintele Basescu împotriva coruptiei, sa apara în vocabularul liderului jucator (sau poate doar jucaus?) si conceptele de constructie, progres, viziune globala, bunastare materiala, spirituala si a altor predicate europene. Însa dupa ce am asistat la hârjoneala dintre ONG-uri si presedinte pe tema adoptarii celor doua coduri juridice, am trait o constatare trista. Domnul Basescu este atât de animat de spiritul martial, încât si atunci când nu-l ataca nimeni, se simte amenintat si haituit. Pâna la urma, bataia gladiatorului cu aerul oboseste publicul, devine inutila, ineficienta si sâcâitoare. De ceva vreme, presedintele, pe care alminteri îl pretuiesc, macar prin comparatie cu ceilalti actanti politici, se prelinge pe acelasi tobogan pe care si-au tocit turul pantalonilor si Constantinescu, Nastase, Vadim si Becali. Stingher în relatiile externe, extrem de agitat si nervos pe plan intern, domnia-sa lasa impresia unui capitan de vas cu întreg echipajul ostil. Cine a vazut filmul cu Humphrey Bogart, „Revolta pe Bounty”, poate întelege perfect nelinistile marinarului de la Cotroceni. Cu toate acestea, cred înca în utilitatea lui Traian Basescu de a tulbura apele politicii dâmbovitene, pâna la separarea definitiva a mocirlei compuse din mafioti de apa curata formata din oameni, pentru care tara este o fiinta vie, si nu o vaca de muls! Domnule presedinte, treziti-va din acest somn al ratiunii, caci altfel veti întelege foarte bine esenta unui alt film, cu Michael Douglas: „Falling Dawn!”

24.04.2009

Soarta lui Basescu, decisa de Moscova?

Acest an electoral este total diferit fata de contextul alegerilor din 2004. Atunci, Nastase pierdea la mustata (lui Mitrea) alegerile, nefiind agreat de republicanii lui Bush din cauza întâlnirilor prea dese cu masonul rus Kondiakov, iar Basescu cu a lui axa Bucuresti-Londra-Washington corespundea intereselor administratiei americane, astazi, tabloul politicii globale este pictat în nuante mult mai cenusii. Acum, democratii lui Obama sunt mult prea preocupati de rezolvarea crizei economice, fara precedent, prin care trec SUA si nu mai par atât de preocupati de instalarea scutului antiracheta pe teritoriul României, cancelariile europene nu sunt interesate sa tulbure relatiile cu Putin, care nu s-a jenat, în iarna care tocmai a trecut, sa santajeze fara scrupule o buna parte a continentului cu sistarea gazelor. Asadar, umbrela externa de care s-a bucurat Traian Basescu pâna acum este pe cale sa se închida, exact când dinspre Moscova începe o ploaie acida. Sa ne gândim putin mai profund la ce s-a întâmplat în Republica Moldova si vom putea întelege subtilitatile politicii externe de la Kremlin. Cu alte cuvinte, profitând de situatia planetara, administratia domnului Medvedev, care este, printr-o asimetrie interesanta, ca Boc pentru Basescu, ar vrea sa se debaraseze de un presedinte roman cam obraznic, si aici aduc în discutie “Marea Neagra-lac rusesc” si mai ales sprijinul declarat pentru extinderea NATO pentru Muntenegru, Serbia, Bosnia-Hertegovina si încurajarea Moldovei de a aspira la integrarea europeana. Daca tinem cont si de relatiile foarte strânse dintre Germania, condusa de fosta RDG-ista Angela Merkel, si Rusia, putem trage destul de limpede concluzia ca Basescu a devenit “destul” de indezirabil, atât la Moscova, cât si printre cancelariile europene. Sa ne gândim si la Franta, care nu-i poate ierta presedintelui României aroganta cu: “sfatuiesc Franta sa nu mai tina predici României cu privire la relatiile sale strânse cu Londra si Washington. Sau declaratia electorala cu demnitarul francez care “a venit sa-si ia tainul”... atunci întelegem si mai bine ca politica interna a unui stat mic este dictata uneori din afara granitelor, cu toata democratia si libertatile individuale. Totusi, ramâne o întrebare fundamentala: Cui îi pasa de interesele României?

17.04.2009

Un cuplu perfect si o fecioara politica

Dupa ce marele negociator, si nu am sa-l numesc aici, ca sa-l scutesc pe împricinat sa ma mai sune si sa se explice, a reusit sa-l demonteze pe Vadim, asamblandu-l pe Becali, dupa ce aceleasi forte oculte dirijate de abilul „wizard” au dus la bun sfârsit si prabusirea rusinoasa în sondaje si alegeri a celebrului mioritic, iata ca destinul demonstreaza un umor de-a dreptul englezesc, adica sec. Astazi, un cuplu masculin, fara a avea nimic gay ascuns sub doctrine (am vazut ca atât Vadim, cât si Becali îsi tin doctrinele politice în trenul inferior), o concureaza neprincipial pe Elena Basescu la europarlamentare. Si acum, ma întreb lipsit de rautate: oare personajele mai sus amintite sunt cele mai reprezentative pentru noi în legislativul comunitar? Se pare treaba ca da... Ei, desigur, nu vreau sa stirbesc cu nimic aura intelectuala a multiplului doctor in teologie, istorie s.a.m.d. Corneliu Vadim Tudor, sau ingenuitatea mezinei presedintelui, ori poate sa ironizez retorica lui Becali, gândindu-ma cum va traduce el în engleza „pac-pac!”, dar trebuie sa accept ca tabloul general pe care îl picteaza astazi mai-marii clipei face parte ori din categoria picturi naive, ori din natura moarta cu pene pe spate. Nu sunt un adept al teoriei conspiratiei, dar prin asocierea celor doua figuri anacronice, non-europene si cu accente xenofobe, cu speranta Ebei de a strânge opt procente din voturi, rezulta o imagine de balamuc. Ori este opera unui papusar diabolic, care atenteaza la imaginea României, ori este ultima încercare a oligarhilor de a se impune unor oameni care s-au plictisit de demagogie si minciuna, sau, de ce nu?, o alta perdea de fum gândita de maestrii blogurilor, si aici nu ma refer doar la batalioanele de postatori pe care chiar Mitrea recunostea ca le au partidele, dar si la imbecili din media, pe care încep sa-i antipatizez de când se joaca cu vietile colegilor sai de breasla. Asadar, aceasta lume politica cenusie capata uneori si nuante rozalii... Prietenii stiu de ce!

10.04.2009

Mesajul austriac - hartia de turnesol a politicii

Uneori, razboiul este bun, atunci când victimele sunt nedreptatea, hotia, coruptia... O bucurie laica ma cuprinde când vad mai-marii zilei, înfumuratii, împietritii, meschinii, târâti pe la Parchet, umiliti cu “mascatii” pe la usa conacului. Chiar daca finalitatea în justitie ramâne amuzanta, faptul ca se demitizeaza zeii în viata este un lucru bun. Popoviciu înlacrimat în arest, Patriciu frângându-si mânutele cu manichiura perfecta într-o noapte rece, în celula provizorie si, mai nou, Becali vizitat dimineata de un pluton de politisti devin nectar de piersici pentru cetateanul roman confruntat zi de zi cu nedreptatea si lipsa de sansa. Ce ma amuza teribil este ca acesti profitori lipsiti de etica se confrunta si se urasc între ei. Un posibil scenariu este urmatorul: Becali îl pâraste pe Popoviciu, acesta din urma profita de relationalul cu Politia ca sa-i “întoarca” serviciul. Basescu il „salta” pe Patriciu si astfel aflam cum si-a strans acesta averea. Ca raspuns, Patriciu se ia în coarne cu Basescu si astfel aflam cate ceva despre averea familiei presedintelui... În ciuda parerii generale, ca aceste batalii sunt doar produsul strategiilor electorale, eu cred ca începe vremea separarii graului de neghina. Când se vor roti cadrele la vârful puterii, se vor înlocui si personajele tarate prin fata camerelor si astfel îi vom vedea semnând declaratii si pe Basescu, Berceanu, Videanu, dar si altii de la PSD si PNL. Semnalul profund pe care îl dau evenimentele recente este: “Dragi politicieni, începeti sa vorbiti ceea ce gânditi, sa realizati ceea ce spuneti, caci minciunile voastre se opresc în populatie ca mingea de tenis jucata la perete!” Cel mai dur este insa mesajul venit de la austrieci. Occidentalii stiu mai bine ca noi ce se petrece si sunt ceva mai greu de redus la tacere. De aceea, cred ca vor iesi foarte curând la iveala lucruri cu adevarat grave, venite in special din afara. Vom citi nesperat de repede, prin presa, despre înalti politicieni acuzati de tradare nationala, de oameni de afaceri implicati în “combinatii” cu cine stie ce grup de presiune moscovit... s.a.m.d. Dragi prieteni, a fost deschis robinetul cu “nenorociri”! Razboiul asta este bun, caci dupa el urmeaza pacea de care avem atâta nevoie în constructia unei tari demne si civilizate!

03.04.2009

Traim vremuri interesante

Cu riscul de a fi acuzat de naivitate sau, mai rau, de subiectivism, nu as pune pe seama campaniei prezidentiale interesantele evenimente la care asistam de ceva vreme. În primul rând, aparitia lui Crin Antonescu în pole position este fireasca. În lupta electorala, iata ca devine interesanta si figura blânda a unui intelectual, cu discurs moderat, onest si, de ce nu, preocupat de saltul calitativ în evolutia politica. Nu mai intereseaza deocamdata al cui om este, din ce „masonerie” face parte si carui mogul îi poarta simpatie sau nu. Remarc doar o figura destul de atipica în peisajul nostru, marcat de regula de mârlani, ghertoi sau neghiobi. Apoi, arestarile impresionante ale unui sef de serviciu secret si unui extrem de abil si potent afacerist nu cred ca sunt cauzate doar de „foamea” lui Basescu pentru voturi. De ce sa nu acceptam ca, în acest moment, energia de grup a acestui popor nu mai este conditionata doar de interese marunte, spagi sau gesturi disperate pentru o supravietuire promiscua. Poate am progresat, poate începem sa ne însanatosim... Chiar cred ca mentalul nostru accepta din ce în ce mai natural ideile de corectitudine, profesionalism, misiune încheiata, dragoste de tara. Eu nu pot sa suspectez intreaga autoritate ca este fundamental viciata si ca exista o fatalitate ca ne-am nascut într-o tara fara coloana vertebrala, ba chiar sunt convins ca strategii puterii au ajuns, în sfârsit, la concluzia ca aceasta criza morala si etica în care se afunda planeta poate fi contracarata doar de actiuni juste, în interes national. Mi-as dori ca în aceasta batalie anticorpii (politie, justitie, servicii inteligente) sa distruga virusii (grupurile de interese, politicienii corupti, mafiotii), ca organismul comun sa se purifice. Vindecata de morbul necinstei, aceasta tara sa se poata exprima plenar cu ce are mai bun, si, slava Domnului, portofoliul este plin. Avem valori în toate domeniile, de la sport pâna la cultura, din dimensiunea tehnica pâna la cea abstracta, avem ingineri, softisti, filosofi si mai ales o tânara generatie care are un potential urias. Datoria politicienilor acestei clipe ar fi asadar asanarea platformei pe care generatiile de mâine sa poata ridica un stat mândru, civilizat si mai ales respectuos cu valorile spirituale. Traim un moment interesant, de care ne vom aminti cu placere!

27.03.2009

Sodoma - la televizor, Gomora - în Codul penal

Uneori ma întreb daca suntem victimele unei conspiratii tenebroase sau am devenit faurarii orbi ai destinului nostru social. Virusati de „smecherie”, sedusi de „combinatie”, atrasi irezistibil de mârlanie si derizoriu, am lasat ca aceasta tara, binecuvântata de zei cu atributele unei gradini edenice, sa se transforme într-un talcioc haotic, unde politicienii îsi vând constiintele pe doi lei, unde fetele de provincie îsi dau fecioria piticilor erotici, unde un functionar din administratie se comporta fata de contribuabil ca un inchizitor cu vrajitorul evreu. Si asta în inima unei Europe care, în ciuda crizei, este atenta sa-si pastreze traditiile si mai ales cultura. Ceva odios s-a strecurat în constiintele noastre, si de atunci ne zbatem intre grotesc si speranta. Tinerii si-au ales ca model existential toti bogatanii inculti si mitocani, profesionistii scârbiti de superficialitate si lacomie au parasit functiile-cheie din sistem, lasând locul nepoatelor, verisorilor sau altor rude cu soriciul suficient de rezistent, încât sa nu roseasca când fura, când gafeaza, când condamna semenii la saracie si promiscuitate. Vazând acum modificarile codurilor de drept, m-am cutremurat si mai tare. Este prima oara când niste acte juridice nu au în spate un sistem filosofic, nu tin cont de o logica generala. Fundamental desacralizat, romanul traieste în aceasta Sodoma a vedetelor porno invitate în fiecare seara la televizor, dar si în aceasta Gomora, unde virtutea cea mai mare sunt banii si relatiile, incestul si alte aberatii contra naturii. Frumoasa devenire a acestui popor latin, crestin, dar care nu mai incrimineaza incestul în Codul penal. Ne-am dezradacinat si la propriu, si la figurat. Eu nu stiu daca am fost ajutati sa ne prabusim atât de adânc sau doar incompetenta si lacomia decidentilor ne-au adus aici, printre smârcuri. Solutia iesirii din criza nu este lamentatia. Politicienii sunt, vrem, nu vrem, expresia colectivitatii. Sunt convins ca, odata desteptati din acest cosmar, seducator, ce-i drept, prin sclipirile lui chicioase, vom putea transforma aceasta tara în ceea ce a fost menit sa devina: „Gradina Maicii Domnului, un regat al pacii, ospitalitatii si al libertatii de gândire si expresie”!

20.03.2007

Adevarata problema: ce facem cu banii daca FMI ne da creditul

Profetii au teribila si paradoxala trasatura de a vedea adevarurile concretizându-se peste timp. De la Nostradamus la... Brucan, aceasta axioma se asaza exact pe golul lasat de competenta politicienilor în fata momentelor-cheie. Criza planetara îi obliga, iata, si pe decidentii nostri sa îsi puna bandoul peste ochi si sa plonjeze neajutorati în labirintul actiunii fara solutii. În acest caz, în care ochiul se închide în exterior pentru a se deschide în interior, decidentul profan se va simti singur si atacat din toate partile de spiritele agitate si rele, care nu sunt altceva decat expresia propriilor fapte si actiuni meschine, egoiste, ticaloase. Poate ca pasii prin aceste labirinturi tenebroase vor fi calauziti de maestrul initiator. Aici si Uniunea Europeana, si Fondul Monetar International pot demonstra ca detin suficienta experienta pentru a sti cum sa iasa la lumina. Însa vanitatea si lipsa de subtilitate s-ar putea sa ne faca sa credem mai mult în teoria conspiratiei decât în eficienta solutiilor dictate de la Bruxelles si Washington. Evident ca ne amintim de dezastrul politicilor din anii ‚90 si de acordul de atunci cu FMI-ul, de porcii morti de foame, de fermele închise, de privatizarile dubioase, de falimentarea bancilor, dar uitam ca fiascoul produs a fost cauzat de incompetenta si lacomia celor care se instalasera în structurile de putere, si nu strategiei diabolice a occidentalilor de a falimenta o tara, pe care apoi s-o primeasca în NATO si UE. Împrumutul de la FMI si posibila creditare a Uniunii pentru România ar putea însemna mâna de ajutor de care avem nevoie pentru a ne rupe definitiv din ghearele mediocritatii si ipocriziei. Cu banii obtinuti si încurajati de masurile de austeritate, statul poate sa se întareasca prin reforma, autoritatile sa se purifice de coruptie si tradare, iar cetatenii sa dobândeasca accesul liber si neconditionat la justitie! Brucan prevazuse un prag teribil dupa doua decenii de democratie. Iata ca 2009 îsi cere drepturile. A sunat ceasul unei revolutii interioare, o schimbare totala de mentalitate a managementului politic, de la lacomie la eficienta. Dar asta nu se poate fara îngroparea tuturor viciilor. Vom renaste doar daca ne reamintim virtutile sfinte ale acestui neam: credinta, toleranta si generozitatea!

13.03.2009

Criza planetara, crestinul si fericirile

Daca ne consideram buni slujitori ai cuvântului lui Iisus Hristos si ne revendicam esenta credintei noastre direct din învataturile Sfântului Apostol Andrei, atunci ar trebui sa depasim aceasta criza financiara cu un zâmbet linistit pe chip. Sa nu-i uitam pe primii martiri ai crestinismului aruncati de autoritatile romane în arenele cu lei, care si-au întâmpinat soarta calmi si împacati. Teama, îngrijorarile, angoasele sunt hulele si ofensele pe care le aducem divinitatii din prea putina noastra nadejde. Fara falsa piosenie, dar mai ales fara nici o pornire sectara, ci întelegând ca suntem scânteie din Focul Universal, copii ai Spiritului si ai Luminii, sa ne reamintim cuvintele Mântuitorului din evanghelia lui Matei (6:19-21): „Nu va adunati comori pe pamânt, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta!”. Astfel, Logosul Sfânt ne învata cum sa dobândim adevarata bogatie. În aceasta pura si sfânta lumina, putem întelege mai bine de ce îi este mai usor unei camile sa intre prin gaura acului, decât bogatului în Împaratia lui Dumnezeu. Bun, vor replica niste oameni de buna-credinta speriati de spectrul saraciei si al foamei care trag aceasta funebra trasura a crizei, cu ce ne vom descurca? Si ca sa nu îi fie foarte greu, bunului crestin i se arata solutia tot în Matei (6: 26-28): „Priviti pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna în jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decât ele? Si cine dintre voi, îngrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de îmbracaminte de ce va îngrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc”. Oare cât timp va mai trece pâna când vom întelege ca adunam în fiecare generatie ceea ce am semanat. Pâna când vocile prorocilor si sfintilor se vor auzi doar în pustie? Nu exista criza materiala, ci doar morala, etica si spirituala... a spus-o si Marlaux. Ortodoxia ne învata sa fim smeriti si fericiti în Dumnezeu. Poate a sosit ceasul sa ne schimbam de hainele astea ponosite croite de mâna omului si sa ne îmbracam în vesmântul luminos al îngerilor...

06.03.2009

Razboi pentru sufletul României

Decizia celor care au acaparat puterea dupa 1989 de a submina regimul politienesc si economia hipercentralizata ar fi putut fi înteleapta daca ar fi calculat lacomia si gradul de corupere, atât de specifice latinilor balcanici. Altminteri, vedem cât de usor s-a insinuat ticalosia, imbolnavind, înca din primele luni de libertate, noul sistem. Fostii ofiteri ai Securitatii devin mercenarii puterii, mafia îsi delimiteaza strict si infailibil teritoriile si strategia de functionare: politicienii sunt corupti, magistratii si judecatorii denatureaza sensul natural al profesiei lor si se pun în slujba vinovatilor, pentru un pumn de arginti, sefii politiei joaca iades cu interlopii, iar personaje gen Hrebenciuc devin marii negociatori ai schimbarilor de regim, propunând continuarea afacerilor si asigurându-se ca, dupa rotirea cadrelor la putere, nu intra nimeni la puscarie. De ce credeti ca, în 20 de ani, nici un mare grangur nu si-a platit faradelegile? Într-un asemenea climat, observam limpede ca nici un sistem nu functioneaza în interesul si slujba contribuabilului. Sanatatea, Educatia, Justitia, Cultura si mai toate directiile care ar fi trebuit sa creasca nivelul de siguranta si civilizatie sunt parazitate de incompetenti, rude si clienti, iar singura lor viziune este propria stare de bine, pentru care si-ar vinde constiintele oricui. Si, slava Domnului, sunt multe interese straine care nu doresc României un statut de tara puternica. De ce? Pai, cu potentialul de creativitate si inteligenta si pe fondul spiritual fundamental crestin, tara noastra, încaputa pe mâini pricepute (vezi domnia plina de gratie a regelui Carol I), poate deveni un reper. Daca sapi la temelia tuturor lucrurilor majore descoperite de umanitate, vei gasi, cu siguranta, si un roman, de la aeronautica pâna la medicina, trecând prin inventica, matematica, filosofie si literatura, ca sa nu mai vorbim de cibernetica si de armata de romani care lucreaza pentru Bill Gates. Însa fiind prea preocupati sa ne uram între noi, sa ne terfelim fara menajamente tara sau sa ne vindem resursele strategice, ne vom trezi la un moment dat apatrizi. Înca nu e târziu sa ne trezim, caci nu degeaba imnul nostru national ne îmbie înca din titlu: Desteapta-te, romane!

27.02.2009

Falimentul politicii si ciocolata belgiana

Scriu aceste rânduri amuzat, sorbind un ceai verde la un internet-cafe din Bruxelles. Sunt în capitala Belgiei, la invitatia Aliantei Democrat-Liberale din Parlamentul European pentru a sustine un speech despre drepturile pacientilor din România, în calitate de producator al unei emisiuni de profil, difuzata duminica de B1 TV, si surâd amuzat, fiindca am observat si aici acelasi mimetism parlamentar ca la noi. Agitatie mare, figuri preocupate, activitate intensa. Am întrebat un distins domn cu ce se ocupa atât de constiincios. Raspunsul lui mi-a dat o stare de bine ciudata. “Pai, noi discutam aici bugetul Uniunii, dar asta dupa ce a fost deja aprobat”… Cum vine asta? Iata, un motiv în plus pentru a mai scapa de un complex de inferioritate. Plimbându-ma perpedes, n-am putut sa ignor efectele crizei: restaurante goale, taximetristi care se înghesuie sa te duca oriunde, reduceri mari la magazine si foarte putine masini în trafic. Uniformizarea nivelului de trai a început si cred ca vom asista inevitabil la sfârsitul capitalismului. Ceea ce ma îngrijoreaza serios este faptul ca oamenii politici de pretutindeni, desi realizeaza ca si-au atins de mult limita de competenta, se încapatâneaza sa ramâna captivi unui model social desacralizat, în care Dumnezeu nu ocupa nici un loc în aceasta piesa, al carui regizor este totusi. Bisericile sunt aproape goale, iar omul obisnuit nu-si mai gaseste rostul existentei. Miraculosul, magia vietii sunt destul de vagi în constiinta europenilor, si nu pot sa nu ma gândesc la butada lui Andre Malraux: «Secolul 21 va fi spiritual sau nu va fi deloc» . Daca ne încapatânam sa ne agatam de materialism, ignorând cu totul lectiile religiilor, ale profetilor si semnele care ne arata ca omul este celula omenirii, care nu este altceva decât o molecula a universului, riscam sa ne neantizam în fiecare clipa. Occidentul se pregateste pentru zile negre, iar bietii de noi, care abia ne-am bucurat de o plasma si o masina în leasing, ce putem astepta? Aici, în Belgia, am realizat ca nu trebuie sa mai asteptam nimic de la politicieni. Si ei sunt total confuzi, asa ca trebuie sa ne punem toate sperantele în bunul nostru simt. Dumnezeu ne-a lasat toate resursele pentru a fi fericiti, dar nu putem simti asta în afara lui... vorba profetului Mohamed: “Nu exista Allah în afara lui Allah.”

20.02.2009

Ipocrizia prezidentiala si rictusul mogulului!

În principiu, îl simpatizez pe Basescu, însa uneori se exprima stupid, brutal si golit de sens. Atacul virulent la adresa mogulilor si a presei care submineaza autoritatea statului si care îsi impun propriul set de reguli socio-economice este o teza falsa si periculoasa, care poate fi demontata extrem de usor. Pai, daca statul, în integralitatea sistemelor lui, nu ar fi dusmanul cetateanului, degeaba ar încerca presa sa creioneze un portret sumbru, ca nu ar crede nimeni, dar atât timp cât în functiile decizionale se catara incompetenti, mafioti si mârlani, care au singura calitate de a fi membrii partidelor aflate la guvernare, presa trebuie sa-si asume rolul de asanare morala. Însa Basescu are pe jumatate dreptate. Într-o democratie, singura putere nealeasa de nimeni, dar fara de care mecanismul social nu ar putea functiona este presa, a patra putere într-un stat liber. Daca legislativul, exe-cutivul si puterea ju-decatoreasca sunt impuse de alegeri, când vine vorba de presa, singurul factor decisiv este calitatea informatiei. Este foarte adevarat ca se constata o degradare fara precedent a calitatii actului de informare în masa. Vedem cu totii derizoriul ridicat la rang de virtute la televiziuni si presa tabloida, dar presedintele tarii ataca exact punctul în care presa îsi face datoria, si anume semnalarea abuzurilor celor platiti din banul public. Daca domnul Basescu doreste cu adevarat ca institutiile statului sa nu mai fie mânjite cu mierea mustelor, atunci sa faca bine si sa accelereze reforma sistemului. Statul sa-si puna în functiune anticorpii, coruptia sa fie diminuata, iar acesti grotesti functionari gusati si plini de bani furati din bugete sa devina slujitorii de drept ai cetateanului suveran. Bre, comunistoizilor, în democratie, cetateanul este centrul de atentie al statului, nu tinta în care sa flegmeze judecatorii, politistii, me-dicii, profesorii s.a.m.d. Asa ca, de la înaltimea bordurii de unde îmi trimit mesajele pozitive catre populatie, îl sfatuiesc pe presedinte sa nu devina ipocrit... sau mai bine spus sa nu ramâna asa!

13.02.2009

Când dispare cuvântul, apare sabia

Sistemul imunitar al statului roman a fost rapid slabit dupa decembrie 1989, devenind profund deficitar pana în zilele noastre. Spirala coruptiei a urcat de la functionarul din spatele ghiseului pana în vârful piramidei politico-administrative, iar astazi asistam destul de neputinciosi la un spectacol cu adevarat grotesc: infractorii periculosi îsi fac de cap prin libertate, fiind aparati cu maxim profesionalism de exact cei care ar fi trebuit sa-i pedepseasca, oamenii mor cu zile prin spitale daca au nesansa sa fie saraci, televiziunile, în mare parte, ofera publicului un spectacol straniu si lugubru cu prostituate, transsexuali, criminali, batausi. În acest noian întunecos de aberatii, bietul roman se simte deprimat, parasit de sansa si defetist. Disolutia autoritatii si falsele modele de succes (vezi manelistii, bisnitarii, grandomanii, semidoctii, unii chiar au visat ca pot ajunge în parlament daca arunca cu banii în cei defavorizati, în fata camerelor de luat vederi, pe ritmuri bizantine...) l-au facut pe Mircea Badea sa postuleze ca traiul în aceasta tara ne-a furat tot timpul. Într-un fel are dreptate, caci noi, astazi, ca tara, vietuim în afara timpului. Însa cel mai periculos lucru ar fi sa abandonam lupta, sa cedam tristetii si sentimentului de inutilitate. Cred cu tarie ca tocmai în aceste vremuri teribile ar trebui sa se organizeze si sa lupte grupuri de oameni din toate domeniile. Slava Domnului ca nu pastram nimic dupa moarte din toate aceste averi blestemate obtinute prin jaf, crima, mita etc. Deunazi, un prieten bun îmi spunea ca totul în viata este banul, ca, daca îl ai, esti automat un privilegiat în zonele cu adevarat respirabile ale planetei, ca poti obtine orice, caci, de fapt, totul este de vânzare. Avea dreptate, însa bietul de el nu avea notiunea pretului. Înteleptii, profetii si marii învatatori ai umanitatii au strigat dintotdeauna: daca va veti vinde sufletul, nu veti mai putea fi fericiti! Ce folos sa ai totul daca te simti gol si fara sens. Astazi vedem ca acest ban la care unii se închina cu ambele mâini are proprietatea de a disparea la comanda, când criza financiara se asaza pe canapeaua milionarului si îi înlocuieste trabucul cubanez cu altul învelit în piele, vorba celor de la Parazitii. Acum ar trebui sa ne trezim si sa luptam impotriva înselatoriilor si a minciunii!

07.02.2009

Omagiu eroului din Brasov

În goana noastra dupa confort material începem sa ne pierdem din ce în ce mai usor mintile. Pâna acum, slava Domnului, ne multumeam cu gainarii, combinatii si inginerii financiare, executate, de regula, din vârful condeiului, însa tabloului cenusiu al crizei morale în care se afla intreaga planeta îi adaugam noi nuante de negru funerar. Evenimentul din Brasov demonstreaza ca pentru niste bani nemunciti cineva este dispus sa ucida cu sânge rece, în plina strada. Însa, în toata aceasta tragedie, exista un episod plin de lumina, care vine sa certifice ca Dumnezeu nu a încetat niciodata sa se manifeste prin oameni. Sa aducem un omagiu eroului, acelui tânar care a demonstrat spirit civic si atitudine încercând sa retina agresorul, chiar cu pretul vietii. Acesta este modelul simplu, dar plin de semnificatii al dragostei pentru comunitate, al curajului, barbatiei si cavalerismului, de care avem atâta nevoie. Când conducatorii tarii se scalda în propria neputinta, obsedati doar de imagine, iata ca din marea de anonimi care platesc scump faptul ca traiesc într-o tara, practic neguvernata, apare întotdeauna cineva care sa ne reaminteasca originea noastra verticala. Suntem totusi urmasii lui Zamolxe, pentru care o moarte onorabila valoreaza cât zece vieti marunte si fara orizont. Cred ca adevarata pilda a oribilului incident din Brasov este tocmai puterea acestui erou de a nu se mai gândi pentru o secunda la binele sau la propria familie si care a înteles taina unei lumi mai bune: „toti pentru unul si unul pentru toti!”. M-a mirat atentia obsesiva a mass-mediei în încercarea de a rezolva înaintea anchetatorilor cazurile jafului de la Ciorogârla si dublu-asasinatului din Brasov, dar si discretia în ceea ce priveste gestul exceptional al unui român care a murit, luptându-se împotriva nedreptatii. Se apropie vremuri din ce în ce mai tulburi si mai violente, ne încapatânam sa ne agatam de toate lucrurile sortite efemerului, nedorind sa auzim vocile profetilor si ale sfintilor. Confruntarea finala dintre bine si rau se apropie, iar fiecare dintre noi, va fi chemat sa aleaga între exemplul hotului orbit de lacomie si invatatura eroului luminat si mângâiat de vorbele Mântuitorului: „ce folos daca vei câstiga intreaga lume pierzându-ti sufletul...”

31.01.2009

Serviciile secrete si secretele serviciului

De multe ori, ma întreb de ce serviciile secrete au comunicatori publici atât de slab pregatiti, preferand acumularea unei imagini catastrofale. Spre exemplu, ultima nazbâtie cu înregistrarea si stocarea informatiilor, dezbatuta în chei diverse, arunca peste cele sapte servicii de informatii o umbra generala, cred eu, nemeritata. Sunt convins ca „deraierea” domnului Saftoiu nu este întâmplatoare în context, ci vine sa întareasca un punct de vedere la moda, si anume ca lucratorii din sfera informativa sunt toti niste „iepuri” cu urechile ciulite, singura lor activitate fiind „sifonarea”. Desi unii editorialisti invoca doar naivitatea si credulitatea publica de care profita generalii si clientela lor politica, eu cred ca, de fapt, prostuti sunt chiar cei care se aud vorbind pe subiect fara a întelege mare lucru. Acum, sa ne imaginam ca sta cineva sa monitorizeze convorbirile si mailurile unui cetatean care nu reprezinta interes public sau de siguranta a statului, este o ofensa adusa chiar inteligentei. Sa nu uitam ca decizia apartine UE, planurile de securitate sunt girate de catre NATO, iar fantoma fostei Securitati nu mai poate vatama real pe nimeni. Sa încerci acum, dupa douazeci de ani, sa induci populatiei ideea ca toate serviciile secrete sunt de fapt dusmanul democratiei, libertatii sau direct al individului de pe strada poate face servicii mari, sa spunem, tarilor vecine care nu sunt în alianta. Astfel, sedusi de farmecul argumentelor, cine stie ce jurnalist ajunge sa transmita mesajele unor forte, pe care nici macar nu le banuiesc. Evident ca orice abuz trebuie amendat, ca toate matrapazlâcurile unor generali, colonei, turnatori sau cine stie ce alti paraziti ai bugetului de stat trebuie macinate in moara mediatica, dar de aici si pâna la pledoaria pentru dispretul national, neincrederea în structurile statului si lehamitea fata de valorile traditionale e cale lunga, sinuoasa si labirintica. Multi se pot rataci pe drum, cum deja au si facut-o, dar ramâne un mister pentru mine ca serviciile în cauza nu îsi angajeaza purtatori de cuvânt charismatici care sa poata prezenta opiniei publice un punct de vedere just si logic.

24.01.2009

Evadarea din Marea Pacaleala!

Trecerea de la o epoca la alta, de la un sistem social la altul se face brusc, brutal si iremediabil, pâna la repetarea istoriei. Dogmatismul Evului Mediu este înlocuit atât de rapid de curentele Renasterii, încât cei intepeniti în sistemele vechi de gândire au disparut fara sansa de a pricepe ce se întâmpla. Sa amintim de stupoarea micii burghezii, care economisise o viata, pusa în fata nationalizarii comuniste. Lumile pe care noi suntem obisnuiti sa le credem nepieritoare dispar ca prin farmec într-o rasuflare divina. Iata un alt exemplu concludent. Cât de infailibili si omnipotenti se credeau înaintea crizei imobiliare domnii Popoviciu, Tiriac, Becali si cât de neputinciosi îsi privesc astazi averile care nu mai au nici o valoare. Distanta între perceptii cuprinde doar sase luni de zile! Toate aceste argumente nu fac altceva decât sa ne reaminteasca efemeritatea si fragilitatea con-
structiilor omenesti lipsite de esenta divina. Caci oricine vrea are acces la învataturile planului superior prin religie, cultura, traditie etc. Si din aceste învataturi sfinte aflam ca durabilitatea si stralucirea creatiilor omenesti sunt reflectate în iubire si pace. Unde este astazi iubirea dintre cei alesi si popor, unde este pacea pe pamântul sfânt, unde sunt demnitatea si prosperitatea, unde sunt sentimentele curate dintre un barbat si o femeie, unde sunt prietenii? Sunt cu totii aflati în lumina blânda a celui care Este? Înca nu, si tocmai de aceea vom asista mult mai acut la o teribila ciocnire între lumina si întuneric, între viata si moarte! Anii care vin nu vor mai fi atât de toleranti cu lipsa noastra de concentrare si slaba noastra vointa de a ne comporta ca niste copii ai Domnului ce suntem! Marea criza este revelatorul caracterului nostru colectiv. Esenta ei nu este de natura economica, financiara sau sociopolitica, ci tine, mai degraba, de morala. Sa ne trezim pentru o secunda si sa ne gândim daca toata goana noastra dupa lux, placeri, putere, dominare nu sunt cumva cea mai crunta pacaleala în care am cazut. Ne-am împietrit inimile si am uitat cât de frumoasa poate fi viata când împartim, iubim, ne bucuram si suntem multumiti cu tot ceea ce avem, fiind blânzi si generosi cu semenii nostri.

17.01.2009

Sefii Mossadului nu cunosc Biblia

Istoria se repeta, pentru a da fiecarei generatii sansa sa înteleaga erorile, sa nu mai repete greselile si sa se perfectioneze. Ceea ce se întâmpla astazi în Fâsia Gaza pare sa confirme ca armata israeliana nu tine cont de efectul de bumerang al faptelor sale. Daca legea atractiei postuleaza: raul atrage rau, confirmând pilda biblica: „Cine omoara cu sabia, de sabie are parte”, iata ca pe sefii Mossadului, pe generalii cu patru stele si pe militantii miscarii sioniste nu-i deranjeaza ca toata teroarea declansata împotriva civililor se va întoarce, cândva, asupra propriilor copii. Este foarte adevarat ca Hammasul este o organizatie terorista, care ofenseaza prin toate actiunile ei spiritul atât de pacifist si tolerant al islamului, dar el îsi bazeaza doctrina speculând frustrarea si saracia palestinienilor, care se vad umiliti în propria tara. Cu adevarat odios în acest razboi este faptul ca tintele principale sunt copiii, adica viitorul. Ce sanse mai au facatorii de pace când în ochii negociatorilor se afla gheata pierderii persoanelor dragi si setea nestinsa de dreptate. Daca ne gândim, ca si noi înca ne simtim iritati, amintindu-ne ca armatele hortyste au intrat în casele romanilor din Ardeal ucigând oameni a caror singura vina era ca se nascusera pe un pamânt revendicat, putem întelege mai bine ca valul de ura declansat în Orientul Apropiat risca sa devina un taifun care sa mature totul în calea lui. Am vazut miscarile de protest ale comunitatii arabe din intreaga Europa, chiar am participat la întâlnirea din Parcul Izvor, unde am vazut pozele cutremuratoare ale copiilor plini de sânge, zacând printre ruine, si nu am putut gasi un raspuns satisfacator când un palestinian m-a întrebat de ce, când o racheta Hammas atinge vreun obiectiv israelian, toata mass-media prezinta multiunghiular evenimentul, iar când sute de civili arabi dispar odata cu munca lor de-o viata sub obuzele tancurilor armatei, ecourile în presa democratica sunt mult voalate? Eu cred cu convingere ca soarele rasare în fiecare dimineata si pentru crestin, si pentru musulman, si pentru mozaic, si pentru ateu, si pentru virtuos, dar si pentru ticalos, asa ca am mostenit cu totii acest pamânt pentru a trai si a ne cunoaste. În Fiinta cu totii suntem Unul, doar ca persoane ne diferentiem cultural, religios, economic, politic. Poate ca a venit vremea sa ne rugam egoul sa mai taca putin, lasând loc sinelui sa strige: shalom, sallam allecum, pace tie!

10.01.2009

Tristetea unui om atent

Am vaga senzatie ca morisca mediatica sedusa, dar înca neabandonata de morbul puterii si al competitiei, macina de ceva timp cuvinte golite de sens. Analizele politice, predicatele formatorilor de opinie, editorialele sau simplele speculatii, mai mult sau mai putin pertinente, au devenit formale si superficiale, într-o goana disperata dupa audienta, succes, tiraj. Undeva, pe parcursul sinuos al acestei tranzitii de la totalitarism la libertatea de expresie, s-a întâmplat o nefericita corupere a eticii si moralei jurnalistice. Presa, în ansamblul ei, a devenit, din pacate, o afacere, nu mai este o misiune. N-au mai ramas multe redute care sa apere interesul national, care sa lucreze de dragul dreptului la o corecta si serioasa informare publica. Tocând si trimitând în derizoriu, la pachet, o clasa politica, ce-i drept cam gaunoasa, riscam sa descoperim brese în propria noastra relatie cu România. Confundând tara cu demnitarii ei, nevoia de dreptate si onoare cu diversi gainari din justitie, politie sau cine stie ce servicii secrete, riscam sa dobândim cea mai paguboasa si chinuitoare boala: ura de sistem, groaza de autoritate si dispretul fata de traditie. Sa recunoastem ca tara a mers înainte. Oricât am dispretui oamenii politici care îsi împart cu ferocitate ciolanul, nu este cazul sa-i confundam cu România. Doar Regele incarneaza statul, politicienii îl reprezinta, poate, dar, în mod cert, nu sunt vesnici. Am facut noi totul sa-i schimbam, sa corectam lucrurile? Uneori, presa are si rolul constructiv, mobilizator, în sensul profund al termenului, aspirational si inspirational, nu doar acela de a produce placeri trecatoare. N-am sa ma refer la tabloidizare, pitici porno sau brailence cu „vino-ncoa’”, ci la acei vectori de imagine care ne strecoara în timpane si constiinte, aproape zilnic, sentimentul deznadejdii si neputintei de a trai onest si fericit în aceasta tara. Recunosc ca, de fapt, acest editorial contine o singura idee, si nici macar nu sunt convins ca este una buna. De fapt, as fi putut scrie doar atât: Stimati colegi de breasla, înainte de a va începe opera cotidiana, gânditi-va, macar o clipa, cine devine beneficiarul ei?

20.12.2008

Conspiratorii, guvernul si tristetea lui Marko Bela

Asistam de ceva timp la mimarea destul de putin inspirata a democratiei, guvernele se fac la televizor, partidele negociaza asiduu si determinat prin paginile ziarelor... poporul primeste, fara sa-l fi cerut, circul, dar asteapta înca, desi se rugase pentru ea, pâinea! Însa în piesa aceasta, montata cam fara imaginatie, undeva în planul doi se joaca un moment de viata politica autentica si cu adevarat interesanta. Este vorba despre intrarea UDMR-ului în cabinet sau trecerea lui în opozitie.
De aici începe constructia serioasa a resorturilor puterii. Dupa esecul rasunator al tribunului solitar, dar teolog, V.C. Tudor, prezenta unui partid care obtine sase procente la guvernare nu îsi mai gaseste nici o explicatie logica. Daca PNL-ul poate trece în opozitie cu un scor triplu, atunci lamentarile lui Marko Bela si dragalaseniile lui pe lânga Traian Basescu, pe care si udemeristii l-au suspendat fara nici o retinere când împarteau privilegiile guvernarii, sunt, astazi, penibile în ochii oricui. Aici, stricto senso, PSD-ul are perfecta dreptate. Democratia înseamna alternanta la putere, dar iata ca reprezentatii unei parti a maghiarimii s-au întepenit de o cincime de secol pe scaunul moale si pufos al decidentului. Sunt convins ca si PD-L-ul, ca prelungire a personalitatii presedintelui, abia asteapta sa scape de minoritari, dar sunt destepti si o fac cu mâna social-democratilor, beti deja de puterea ce va sa vie. Motivul este simplu. Presiunile si lobby-ul facut de maghiari la Bruxelles se vor revarsa peste Geoana & Co. Autenticitatea luptei pentru putere se manifesta si în degringolada ce i-a cuprins pe liderii PSD. Gasca greilor Iliescu, Nastase, Mazare, Vanghelie îsi presimte sfârsitul. Daca echipa „prostanacului” pune o mâna pe putere, nu va rata demitizarea celorlalti. Si aici colaborarea „discreta” intre Basescu si Geoana functioneaza bine. Cred ca mixtura pesedisto-democrata va prinde contur într-un executiv profesionist. Si asta nu neaparat din dragoste fata de tara, ci din necesitate. Vom trece la euro în acest mandat, si nu te mai lasa nimeni sa furi mai mult decât îti permite cutuma nescrisa! Cât despre agitatori... nici nu mai este greu sa te dumiresti pe cine slujesc! Fiind mercenari... doar banul! Vin vremuri mai bune!

13.12.2008

Viitorul guvern va debuta cu un faliment!

Vazând procentul mare al votantilor de blam, caci sunt sigur ca aceia care nu s-au prezentat la urne s-au exprimat extrem de clar: NU acestei clase politice formate din ipocriti, incompetenti, lasi si escroci, am confirmarea ca ne-am maturizat, ca ne-am dezvoltat spiritul critic si analitic suficient cât sa nu mai putem fi pacaliti! Bun, dar ma veti apostrofa... guvernul se va face oricum, tot figurantii devenit clasici în analele josniciei vor împarti osul zemos al puterii... e adevarat, dar adaugati la aceasta reteta nefericita urmatoarele ingrediente: monitorizarea Uniunii Europene, si aici articolele din presa internationala sunt graitoare, iata doar un predicat din media franceza: „Romanii, saturati de aceleasi figuri politice fara perspectiva, au preferat miniconcediul de trei zile în locul exercitarii dreptului la vot”, analiza agentiilor de standard, dupa care se ghideaza marii investitori si care dau un verdict deloc îmbucurator: „În fata iminentei crize economice, care va afecta România dupa primavara anului 2009, romanii trimit în Parlament aceleasi personaje care nu au demonstrat prea multa luciditate în mandatele precedente...” Asadar, în fata acestui tablou care nu face risipa de culoare, noii vechi politicieni vor simti mult mai acut prezenta observatorilor de la Bruxelles si mai ales presiunea mediatica, deci vor fura mai greu si chiar se vor simti obligati la gesturi nobile pentru tara, nu doar pentru amante, nepoate sau chiar sotii imburtite si dolofanoase dupa atâtea delicatese culinare. Prezenta mica la vot a aratat Europei ca la noi regulile democratice au fost pâna acum mimate, iar oamenii nu mai musca momeala cinica a corupatorilor electorali: (PSD: fulare, manusi, caciuli; PD-L: cârnati, zahar, portocale; PNL: excursii, mici si calendare). Prin urmare, oricine va forma viitorul cabinet, nu va mai putea decide discretionar unde vor pleca banii de la buget, dar mai ales fondurile de subventie europene. Daca ar fi fost o prezenta covârsitoare la vot, nu s-ar fi amestecat nimeni în treburile interne, ar fi fost împiedicat de vointa populara, dar asa, devine limpede ca peste saizeci la suta dintre noi nu mai suntem reprezentati politic! Nu sunt un mare fan al birocratiei europene, dar sunt convins ca ei au înteles ca binele trebuie sa fie o unitate de masura generala, si nu doar privilegiul unei oligarhii, astfel încât nu pot decât sa ma bucur ca viitorul mandat politic va fi unul atent supravegheat si discret corectat.

06.12.2008

Ti-ai câstigat libertatea de a spune NU

Democratia, ca si libertatea, s-ar putea defini simplist cam asa: „Poti face tot ce vrei atât timp cât nu lezezi pe altcineva”. Pornind de aici, nu înteleg de ce unii formatori de opinie încearca sa ne convinga ca votul este obligatoriu si ca tinerii sunt niste inconstienti daca nu stampileaza pe cineva duminica. Ciudat, peste tot în lumea civilizata, votul este privit ca un drept pe care daca vrei îl exerciti, daca nu... si absenta poate deveni un vot, dar de blam! Ipocrizia alegerii raului cel mai mic este fundamental represiva. Morala, etica, precum si religia ne învata ca adevarata tarie de caracter este sa ai curajul de a spune da sau nu! A devenit o banalitate lipsa bazei de selectie în politica româneasca. Partidele, odata ajunse la putere, devin fabrici de bani pentru clientela, uitând chiar de a doua zi toate promisiunile frumoase, liderii îsi vând sustinerea parlamentara, chiar în opozitie fiind, daca se întâmpla vreo crestere de cont. La noi, democratia este înca o iluzie, atent întretinuta de strategii de campanie sau de catre vectori de imagine. Timp de aproape doua decenii, acesti domni sau doamne care zâmbesc fals si vorbesc lemnos ne-au pacalit la fiecare scrutin. Cu perfidie si chiar talent am fost iluzionati sa alegem între doua brate stângi. Amintiti-va de dihotomia: Iliescu sau Vadim? Basescu sau Nastase? Votul nostru a fost întotdeauna negativ, pentru ca, onest, nu am putut opta pentru o doctrina sau un program. Ne-am înghesuit emotional sa amendam, sa împiedicam pe unii sa fure, lasând posibilitatea celorlalti sa repete la virgula aceleasi abuzuri, fara de legi sau pur si simplu sa atenteze la siguranta nationala: distrugerea economiei, falimentarea sistemelor vitale etc., ca ma apuca lehamitea! Nu trebuie sa fii neaparat filosof ca sa întelegi ca raul nu poate produce bine, chiar daca este mai mic decât o catastrofa, de exemplu! Asadar, cât timp te vezi limitat între doua nuante de negru, mai bine te abtii decât sa trimiti un om golit de principii si lumina direct în stupul cu miere, adica la banii din buget. Numarati vilele, masinile de lux, afacerile si bijuteriile celor care va cersesc votul, apoi uitati-va în frigider. Daca sunteti multumit, atunci nu veti fi de acord cu acest articol si va astept înjuraturile pe site. Dar, daca nu sunteti, atunci duminica aveti taria sa spuneti NU!

29.11.2008

România, o mârtoaga care are nevoie de jaratic

În vremuri de criza, romanul a stiut sa gaseasca forte launtrice capabile sa-l scoata din tenebrele gropii si sa-l aseze în fruntea bucatelor. 1848, an de redesteptare nationala, perioada de mari împliniri socio-culturale, 1877, câstigarea independentei si trezirea constiintei europene, 1918, reîntregirea tarii si începutul celei mai prospere perioade atât în plan economic, cât si spiritual. Sa nu uitam ca, în toate aceste etape de modelare a propriilor constiinte, clasa politica a excelat, oferind stabilitate si coerenta. Am avut în 1921 una dintre cele mai moderne Constitutii din Europa, între 1926-1938 am fost considerati furnizorul cel mai important de grâne din zona Balcanilor, din punct de vedere diplomatic am fost respectati si chiar solicitati de catre marile puteri sa asiguram stabilitate si neutralitate în zone traditionale de conflict, si exemplele pot continua cu marile nume pe care România le-a oferit culturii si inventicii mondiale, ca sa amintim aici doar de Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, sau Petrache Poenaru, inventatorul stiloului. Astazi ne aflam în plin razboi informational, dar putem deduce dimensiunea jafului la care am fost supusi de catre ilustrii reprezentanti ai puterii postdecembriste, deci putem spune ca am atins aproape buricul prapastiei. Mai jos de atât nu putem sapa, chiar cu ghearele de jder ale unor lideri lacomi, necinstiti si tradatori de neam. Cred ca a sosit ora trezirii. Daca ramânem pasivi si tot rostim „rugaciunea lasului”, adica tot cerem fara sa oferim în schimb nimic, soarta noastra nu se va schimba prea curând. Ne uitam la televizor, citim presa si în dunga si ramânem debusolati pâna la frustrare. Politrucii-vedete, adevarate staruri în emisiuni, dar plini de nimicuri în functiile pentru care au fost votati, se încapatâneaza în aceeasi închistare penibila, se razboiesc aiurea pentru ceva bun de supt (va rog sa ramâneti decenti în cuget si simtiri), cumpara electoratul cu fulare, manusi, cârnati si ulei, dar când îi întrebi de strategie sau prioritati, încep sa turuie în limbajul lui Buratino aceeasi placa golita total de semnificatie. Cuvinte goale însiruite pe funia spânzuratului. Exista o singura solutie: pace sociala, politica si un guvern de coalitie nationala condus de un tehnocrat!

22.11.2008

Dumnezeu si criza planetara

Sa ne amintim de vorbele Mântuito-rului: „Regatul meu nu este din lumea aceasta” si mai ales îndemnul sau de a ne face bogati în Cer, unde stricaciunile si invidiile nu exista! Cum tot ceea ce ne înconjoara face parte din Planul Divin, ar trebui sa consideram ca si actuala criza economica, framântarile sunt prietenii care ne avertizeaza ca am pornit-o pe un drum gresit. Ne plângem ca ne vom pierde confortul burghez, dar ar trebui sa tinem cont de o realitate cinica. Privilegiile unor foarte putini s-au construit mereu pe exploatarea si saracirea celor multi! România nu face exceptie de la aceasta regula. Hotii care va cer cu ochii umezi de caprioara ranita de atâta Labis sa-i votati nu vor altceva decât controlul robinetului cu bani publici. Însa trebuie sa recunoastem ca doar pasivitatea si lipsa noastra de patriotism au facut posibila cocotarea unor maimute pe fotoliile plusate. Iar acesti gainari n-au facut altceva decât sa vânda totul unor terti, mult mai rutinati în afaceri guvernamentale. Astazi, sistemul acesta inechitabil îsi traieste agonizând ultimele zile. Noi, pe aici, unde Geoana, Tariceanu, Basescu & Co. se dueleaza cu sabii de plastic, în timp ce clientela partidelor îsi face planul de jefuire a populatiei (suntem tara cu cele mai multe taxe si impozite ale caror efecte nu se vad: canci autostrazi, vax protectie sociala, nu tu sistem educational sau sanitar), înca nu avem viziunea limpede a profundelor transformari prin care trece planeta. Suntem izolati, aici fiind prea preocupati de dimensiunile materiale, în dauna celor spirituale, uitând ca suntem urmasii întelepciunii dacilor si ai pragmatismului latin. În loc sa ne lamentam si sa ne uram între noi, cred ca a venit momentul sa declansam, în noi însine, revolutia mentala. Smecherii îsi plimba poponetele pufoase în masini scumpe si îsi odihnesc hoiturile prin vile impresionante, în timp ce fratii lor mai nevoiasi (intelectuali, tarani, muncitori) abia daca gasesc resurse pentru un trai decent. „Mult mai usor îi va fi unei camile sa treaca prin urechea acului, decât bogatului sa patrunda în împaratia cerului!” Desacralizata si dezumanizata, puterea nu mai gaseste solutiile iesirii din criza. Toti mimeaza, de fapt, normalitatea, însa nici unul nu îsi asuma directia justa: spiritul de sacrificiu si cultivarea mândriei nationale. Nu cumparati marfa perisabila a clovnilor politici, ci ramâneti vigilenti.

15.11.2008

Marea capcana si neuronul iscusit

Nu cred aproape deloc în competen-tele democratiei romanesti în privinta alegerilor. Sa ma explic: pentru a putea hotarî în mod liber si asumat cu cine votezi, ar trebui sa ai acces nelimitat si alternativ la informatie. Si daca mediile urbane ofera o paleta vasta si contradictorie a subiectelor de interes, cu siguranta, în zonele rurale, singurele izvoare de cunoastere socio-politico-economica sunt discursul primarului si slujba preotului. Dar procentul cel mai mare de votanti se afla la sate, media de vârsta este înaintata, nu exista acces la internet, nu se citeste presa, iar din cauza saraciei, oamenii devin vulnerabili în fata mitei electorale. Am vazut la localele de anul acesta un domn de la un partid care oferea sacose cu doi cârnati, o portocala si un salam de biscuiti chiar de pe bancheta din spate a unui jeep megalomanic. Si a câstigat! Apoi ne-am mirat ca aproape toti „penalii” au mai bifat un mandat de primar sau sef de consiliu judetean, în ciuda campaniilor mediatice, care însa nu au ajuns si in catunele izolate. În umbra acestei realitati paradoxale (avem cele mai scumpe orase, dar cele mai sarace zone de provincie), politrucii abili si cinici îsi construiesc strategiile electorale, cunoscând foarte bine ca victoria lor devine direct proportionala cu ignoranta sau necunoasterea alegatorilor. Daca presa, uneori, mai si manipuleaza, exista totusi si curente alternative, pe internet, televiziunile prezinta toate punctele de vedere, analistii diseca subiectele, cauta capcanele, definesc nuantele. Dar ce ne facem cu regiunile izolate unde traiesc aproape 20 la suta din locuitori, care nu au cablu, nu primesc prea multe ziare, nu au acces la tehnologie si care totusi se duc disciplinat la vot dupa „instructia” prealabila a vectorului de putere, edilul, preotul, doctorul, notarul sau politistul. Ne amintim cu totii cum se face campania electorala la noi, cu autobuze pline de oameni fara opinii, cu mase de votanti care repeta papagaliceste ce zbiara în portavoce vreun lider local. Asta nu poate fi decât un surogat de democratie, o mima perfida ai carei beneficiari sunt cei ajunsi la putere si care nu dau niciodata socoteala. Iata o posibila explicatie a calitatii îndoielnice a vietii din tara noastra. Avea dreptate Iliescu în anii ´90. Traim într-o democratie originala. Întrebarea este pâna când? Voteaza cu mintea!

08.11.2008

Utopia Pacii

Vazând si întelegând vidul total în care pluteste haotic si agresiv clasa noastra politica, îmi dau seama ca nu exista nici o modalitate de comunicare pe predicate serioase intre partide. Nu mai însir acum toate bazaconiile si aberatiile pe care si le cadorisesc între ei Tariceanu, Basescu, Geoana si Vadim, ca ne-am saturat pâna peste cap de ele, ci încerc sa gasesc o posibila solutie de dezamorsare a unei bombe pline cu resturi digestive. Si cred ca, astazi, singura modalitate de actiune eficienta este Marea Reconciliere. Adica încetarea razboiului, care oricum, fie vorba între noi, este de cele mai multe ori de parada, însa în spatele lui se gasesc tot timpul scuze pentru nonactiune. Dar cine este suficient de credibil sa initieze în piata publica momentul împacarii? Sondajele ne arata ca institutiile care se bucura de încredere sunt Armata si Biserica. De la maresalul Antonescu încoace, ne cam ferim de o imixtiune a militarilor în viata civila. Ramâne, asadar, ca Preafericitul Daniel sa-si asume misiunea împacarii colective a clasei politice cu cetatenii, a institutiilor între ele, si dupa aceea sa putem începe odata sa construim ceva, împreuna, în aceasta tara minunata! Cu aceasta ocazie s-ar putea naste un guvern de coalitie, pe care presedintele sa-l sustina alaturi de Parlament, si în liniste si pace relativa sa depasim vremurile cumplit de grele care ne asteapta începând cu 2009. Cu motoarele în functiune si cu oameni de calitate, PSD-ul poate oferi politicile coerente de protectie sociala, liberalii îsi pot continua politicile economice care s-au dovedit a fi destul de eficiente, iar PD-L-ul poate furniza câtiva ministri buni la Aparare, Interne, Transporturi. Sigur, pentru a deveni plauzibil acest scenariu destul de utopic, ar trebui, în primul rând, ca fiecare formatiune sa-si sacrifice baronii, baietii destepti, clicile, sa-si mai trimita acasa nepotii incompetenti care ocupa posturi strategice, parlamentarii sa nu-si mai voteze pe sestache marirea pensilor s.a.m.d.
În concluzia acestei mici dizertatii, as spune ca, prin întelepciune si rabdare, capii Bisericii Ortodoxe Romane ar putea începe planul de schimbare la fata a tarii pe temelia tolerantei, fratietatii si a pacii. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

01.11.2008

Votul NU sau nu votului?

Sunt un roman la Paris, nu dansez în ploaie, ci ma plimb curios pe strazi frustrat ca pe aici totul e functional, iar la mine, în tara, lucrurile merg înca anapoda. Oamenii obisnuiti care ma înconjoara sunt, aproape fara exceptie, zâmbitori. Cu toata criza, resimtita mult mai acut în Franta decât la noi acasa, nu întâlnesc chipuri crispate, nu simt nervii încordati care plutesc în aer la Bucuresti pana si în zilele însorite de weekend, când cei iesiti în parc, chipurile sa se relaxeze, se înjura si se urasc, aiurea, pentru un loc de parcare sau cine stie ce nimicuri. Probabil, toti francezii se simt încrezatori, protejati de societate si, nomina odiosa, de stat. E adevarat ca Franta plateste cele mai multe impozite din UE, dar cu efecte vizibile la tot pasul. O infrastructura impecabila, retea de transport în comun fara cusur, programe de protectie sociala în derulare, cu efecte concrete. Si pe aici politicienii sunt etichetati, ironizati, taxati, însa cu repercusiuni dintre cele mai interesante; Jacques Chirac este chemat în fata procurorilor pentru a explica anumite fonduri utilizate în campanie din bani publici, Sarkozi este amendat de catre parlamentari pentru declaratiile ambigue privind criza financiara si, apropos, tocmai ce i-au fost sparte conturile bancare de catre hackeri, care l-au usurat de o mica avere greu de explicat s.a.m.d. Asadar, aici, sistemul imunitar al tarii îsi trimite „anticorpii”, pastrând organismul sanatos, nu ca la noi, unde acesti microbi agresivi care au îmbolnavit economia au cangrenat sistemele de învatamânt si sanatate, au devalizat bancile si au pustiit padurile, se prezinta în continuare în fata alegatorilor zâmbind funebru si... mare mirare daca nu mai câstiga vreun mandat. Un prieten care lucreaza în sistemul bancar parizian mi-a povestit ca, pe aici, daca prezenta la urne este sub 25 la suta, politicienii care s-au prezentat la alegeri îsi dau demisia în bloc si nu mai apar pe firmament. Poate ar fi o solutie ca sa nu mai fim obligati sa optam între doua rele, sa stam acasa! Nu înghititi galusca ca nu va pasa de tara, lor le-a pasat pustiind-o în 18 ani de perindare cu fundul lor gras în scaunele puterii?

25.10.2008

Esti pregatit de razboi?

Va scriu doar atât:
1. „Distrugeti orice este bun în tara dusmanilor vostri.
2. Faceti de ras zeii si împroscati cu noroi ce înseamna traditiile.
3. Subminati prin orice mijloace prestigiul paturilor conducatoare, oriunde este posibil, implicati-le în afaceri obscure si faceti-le de rusine la momentul oportun.
4. Propagati cearta si dezbinarea printre cetateni.
5. Instigati tineretul împotriva batrânilor.
6. Împiedicati în orice mod activitatea autoritatilor.
7. Plasati-va peste tot agentii.
8. Nu aveti retineri sa colaborati nici cu cei mai josnici si respingatori indivizi.
9. Promiteti cât mai mult, nu faceti economii la bani sau la cadouri, deoarece acestea produc dobânzi substantiale!
Textul îi apartine lui Sun-Zu, are o vechime de 2.500 ani si face parte din lucrarea „Arta Razboiului”.

Acum va întreb:
- Cititi presa, urmariti emisiunile de stiri?
- Asistati la spectacolul politic?
- Cât de bine va simtiti ca niste robotei în slujba unei oligarhii prospere?
- V-ati întrebat vreodata cum se face ca, în lume, trei sute de familii, prin capitalul lor, pot influenta mediile politice si economice în asa fel încât cinci la suta din populatie sa traiasca în superlux, iar optzeci la suta sub pragul saraciei?
- A fost viata nedreapta cu dvs. sau pur si simplu
v-ati lasat manipulat de o gasca de „baieti destepti”, pe care i-ati îmbogatit prin pasivitate?

Deci: Pe cine votati?

18.10.2008

A început revolutia capitalist-socialista!

Exista o ciclicitate istorica a crizelor, revolutiilor sau a sistemelor de gândire socio-politica. Cugetul liber al antichitatii este schimbat de rigoarea dogmatica a Evului Mediu, care la rândul ei este subminata de umanismul stiintific al renasterii... pâna la experimentele mai recente ale comunismului, nazismului sau chiar ale capitalismului. Traim astazi momente remarcabile din punctul de vedere al schimbarii mentalitatilor la scara planetara. Criza economica prin care trecem, dublata de o alta, morala, a clasei politice, anunta o iminenta schimbare a mentalului colectiv. Unii analisti afirma ca viitorul civilizatiei umane pare a se contura în jurul conceptului de munca libera. Cu alte cuvinte, bunastarea se va obtine prin contributie, si mai putin prin intuitie sau speculatie bursiera ca pâna acum. Se va încerca o uniformizare a veniturilor prin ajustare. Adica superbogatii vor pierde niste bani care se vor regasi în bugetele clasei mijlocii, iar populatia foarte saraca va primi o infuzie de capital garantata de stat. Putem sa numim acest nou experiment capitalism socialist. Asadar, evenimentele de pe pietele bursiere, bancare, imobiliare ii vizeaza în primul rând pe milionarii si miliardarii planetei, care, cu siguranta, vor pierde în scurt timp o parte din averile obtinute prin alte mijloace decât cele de productie. Strategii puterii au ajuns la concluzia ca singura forta sociala si economica eficienta si generatoare de capital sanatos este clasa medie, însa cum se poate ajunge acolo când 5 la suta din populatia globului traieste în lux, iar 80 la suta, sub pragul saraciei? Desigur, orice revolutie presupune si victime colaterale. Exista si teoria neagra a sacrificarii tarilor proaspat intrate în UE pe modelul: „Se creeaza o criza artificiala si întretinuta care genereaza un haos economic, apoi se serveste solutia prin creditare, deci îndatorarea tarilor respective pe termen lung, asigurând astfel bunastare creditorului!” Când vedem entuziasmul politicienilor de a majora salariile, de a plati despagubiri proprietarilor nationalizati a doua oara, parca ne vine în minte întrebarea: de la cine vom împrumuta banii si pentru ce perioada? Dar sa ramânem mai degraba optimisti si, daca ne vom concentra mai mult pe piata muncii decât pe cea speculativa, nu vom avea ce pierde!

11.10.2008

Geoana, Tariceanu si Basescu sarbatoresc împreuna sfârsitul lumii

Spectrul sfârsitului unui ciclu planetar, sugerat de mayasi în 2012, ne preocupa pe toti. Nu voi face o analiza esoterica asupra posibilitatii omului de a distruge tot ce a creat, însa dupa criza de sistem care paralizeaza marile piete bancare sunt semne ca ni se va schimba mentalitatea. Filosofia care a generat civilizatia tehnologica îsi traieste, probabil, ultimele clipe. Lumea a fost si înca mai este condusa de oligarhi, o asa-zisa elita promovata în democratie de votul popular, în urma unor fantastice manipulari si jocuri de culise, sau impusa tot de un mecanism ocult în statele autoritare. Finantele planetei se afla concentrate în prea putine buzunare, iar consumul resurselor este total dezechilibrat: doar 15 la suta din populatia lumii traieste decent, restul aflându-se sub pragul saraciei. Si aceste lucruri vor fi schimbate, caci religiile si învataturile sfintilor vorbesc despre echitate si armonie. Cu totii avem un loc sub soare, primim hrana pamântului si ar trebui sa convietuim în pace si întelegere, guvernati de întelepciune si cumpatare. Azi, suntem înca departe de dezideratul înteleptilor, si anume acela de a construi Regatul lui Dumnezeu pe pamânt, adica o lume perfecta! Dar sa revenim la optimismul conducatorilor României, care, sfidând contextul general de prabusire economica, se lauda cu performantele lor deosebite. Economia noastra se bazeaza înca mai mult pe afaceri speculative decât productive. Patru milioane de tineri au ales sa munceasca în alte tari, si ele aflate astazi în criza financiara, deci de unde atâtea motive de optimism? Neîntelegând nimic din ce se întâmpla în jurul lor, politicienii romani sunt preocupati doar de cum vor putea fura pe mai departe din bugetul si asa svaiter. Înca se dau bani grei pentru a ajunge la putere, semn ca acolo sunt stupii plini! Exact pe sistemul: tara arde si Palatul Victoria se piaptana, sau ce-i trebuie lui Basescu tichie de margaritar? Sau, cum spune poporul, lenesul mai mult alearga în timp ce Tariceanu se îngrasa, iar Geoana nu este satul pâna nu e si... fudul!

04.10.2008

România mai are de ales intre pornografie si umor negru!

O toamna mohorâta... cu un institut cultural pe bani publici care ejaculeaza „artistic”, dar deloc simbolic pe retina privitorilor din New York si Berlin, cu un presedinte din ce în ce mai golit de gânduri si simtiri, cu acelasi parlament hidos, compus din burtosi semidocti ai caror ochi sclipesc doar la sprit si spaga, cu un guvern nevolnic care se lauda ca a construit 5 km de autostrazi într-un mandat, care, în ciuda celor sase ministri „penali”, nu este unul de... arestare, cu analisti pretiosi care descifreaza marile taine ale întelepciunii unui Boc, Bolcas sau Fenechiu (cât de aproape este totusi fanarul în viata noastra politica!), cu oameni disperati care stau cu zilele pe acoperisuri amenintând primaria cu abisul pentru o locuinta sociala, cu spitale decupate parca din jurnalul lui Mengele, în care mor laolalta copii si batrâni, cu o blonda planturoasa, dar trecuta, care croseteaza în emisiuni, sperand ca vom uita parcarile cu plata, cu o pleiada de artisti care compun imnuri electorale, joaca în filme cu manele sau apar în diferite scenete erotice si care îsi propun sa învinga în cursa uninominalului catre ciolan... O toamna agitata, cenusie si ploioasa, în care energiile natiunii se consuma pe mize mici, în care administratiile locale dorm pâna când inundatiile le vor scuti de efortul de a mai deschide ochii, în care autoritatile tac penibil când un cetatean roman se afla în mâna rapitorilor, în care niste investitori lacomi se mira cum se prabuseste piata imobiliara, descoperind ca au un credit la banca mai mare decât valoarea terenului pe care nu-l mai pot vinde, cu pensionari fraieriti de o crestere artificiala a veniturilor, cu adolescenti neîntelesi si persecutati de niste parinti retrograzi, cu preoti implicati în scandaluri de alcov, cu politisti înfratiti cu infractorii, ce mai... o toamna obisnuita pentru orice roman care se încapatâneaza sa plateasca taxe si impozite acestui dusman insinuos, numit doar peiorativ: statul! Printre laturile mai sus mentionate, cu greu îti poti gasi linistea si echilibrul. Traim într-o lume trista, desacralizata, gaunoasa si generatoare de figuri politice hâde, grotesti, patetice... În acest peisaj preapocaliptic nu exista decât un stâlp de sprijin: Dumnezeu! Si sa te tii, frate drag, la ce spectacol grandios ne va invita Bunul de El cât de curând, caci nu trebuie uitat cât umor si câta originalitate consuma când vine vorba de construirea unui nou turn Babel.

27.09.2008

Sunt prieten cu Dan Diaconescu

Uneori, pentru libertatea de expresie este inevitabila exagerarea si, daca urmarim exemplul descoperirii aurului din mormanele de noroi, intelegem ca orice sondare, orice sapatura dupa adevar pot scoate la iveala multe uraciuni. Am urmarit zilele acestea dezvaluirile prietenului meu Dan Diaconescu de la OTV si m-am bucurat ca, in sfarsit, spiritul jurnalistic al celui pe care il urasc, invidiaza si-l ironizeaza unii colegi de breasla a oferit o mostra de investigatie foarte bine argumentata. Toate dezvaluirile sale despre actiunile de tip mafiot ale regimului Nastase sunt perfect adevarate, eu insumi fiind martor, dar si victima a unui scenariu asemanator. Operatiunea privea o revista de investigatii, si nu un post de televiziune, dar metoda a fost aceeasi. Nu vreau sa discut aici despre calitatea mai mult sau mai putin indoielnica a unor invitati din studiourile OTV, ci despre necesitatea existentei unui spatiu liber de prejudecati, interese strategice si conditionari politice, tocmai pentru a garanta calitatea actului de informare publica. Oricat de jenante sau penibile ar fi unele afirmatii, publicul are sansa, la emisiunile lui Dan, sa afle, sa gandeasca si apoi sa dea sau nu valoare informatiei. Ii voi purta intotdeauna recunostinta lui Dan Diaconescu pentru promptitudinea prin care mi-a oferit un spatiu de lupta impotriva unor corupti din Eforie si pentru curajul de a ma fi lasat sa urmaresc un rationament logic prin care demonstram in 2005 ca intre mafiotii pesedisti si proaspat devenitii baroni locali liberali se incheiasera aliante, cel putin la nivelul judetului Constanta. Apoi, audienta emisiunii sale demonstreaza fidelizarea unui public recunoscator pentru primirea unor informatii necenzurate. Imi vine sa-l parafrazez pe Larry Flint care intreba de ce este mai obscena pornografia decat razboiul? Asadar, prin ce este mai tenebroasa disparitia Elodiei decat a flotei?
Am asistat cu oarecare mirare la atacul impotriva lui Dan. Uneori, putina solidaritate de breasla nu strica, si in acest sens ii felicit pe cei care au cerut A.N.I. si D.N.A. sa ia in considerare acuzatiile lui Dan la adresa unor inalti functionari ai statului.

20.09.2008

Cei trei muschetari cu sabiile mici si ruginite

Ne aflam, parca in literatura plina de seva a lui Sadoveanu. Lumea politica de la noi este „Locul unde nu s-a-ntamplat nimic!” De atatia ani, decorul suporta aceasi actori mediocri intr-un spectacol dezolant si penibil. Cu fiecare an electoral, partitura devine si mai grotesca, iar publicul din ce in ce mai putin interesat. Cum te poate cuprinde entuziasmul cand vezi aceleasi figuri gaunoase mestecand cuvinte fara nici un fond. Nu ma pot preface nici macar indiferent cand vad cu cata insolenta partidele cu sansa isi promoveaza echipele guvernamentale. PD-L ul il arunca pe firmament pe Stolojan, ca pe un salvator al economiei nationale si ca pe un reformist infailibil, de parca noi am fi total amnezici, uitand de nationalizarea valutei si impactul catastrofal al acestei decizii pentru Romania de atunci. Liberalii graviteaza in jurul lui Tariceanu, cel mai palid si inutil premier european, lipsit de viziune si coerenta, numarand numai esecuri in reforma sanatatii, justitiei, invatamantului, transporturilor, total depasit de problemele infrastructurilor, dar nelipsit din peisajul monden, tarat ca un urs polar pe la petreceri de o sotie mult mai tanara si energica! Cat despre domnul Geoana, ce am mai putea spune pastrandu-ne aerul serios? Lacrimogen, golit total de semnificatii in discursurile sale politice, absolut haotic in conducerea propriului partid. Cat de credibil poate fi el ca prim ministru cand nici macar portarul de la PSD nu-l asculta? Iata-ne asadar, pusi inca o data, in fata unei alegeri imposibile, in eterna schema de gandire post decembrista: „dintre doua rele, alege-l pe cel mai mic”! Problema aici este, ca nu exista grade de comparatie ale raului. Toti, fara nici o exceptie sunt produsul aceluiasi sistem comunist trezit brusc la economia de piata, fosti activisti frustrati si revansarzi, care au inceput sa guste privilegiile puterii, abia cand au realizat cati bani face o simpla semnatura! Nimeni, dintre aceste figuri vagi, nu se raporteaza la vre-un sistem valoric. Clasa noastra politica este fundamental descaralizata si dezumanizata. Nu crede nimeni in nimic cu exceptia comisionului care le anima ochii de peste mort. Campania electorala a inceput desantat cu mult inainte de termen, insa interesul nostru general pentru politica este cel mai scazut din instoria recenta. Nici macar 20 de procente nu se vor prezenta la vot. Peste patru milioane de romani au raspuns acestor clovni monotoni, alegand sa munceasca in strainatate, iar emisiunile politice fac o audienta mai mica decat spoturile publicitare. Sunt semnele clare ale colapsului, dar la noi nu exista nici o minte ca a lui Gorbaciov, capabila sa produca o implozie regeneratoare. Aceste alegeri vor definitiva ruptura dintre politicieni si popor!

13.09.2008

Gânduri negre la debutul iernii

Ce pacat ar fi pentru evolutia omenirii pe cai spirituale, dar si socio-economice, ca un razboi stupid, fie el chiar rece, sa ne întoarca din nou în starea de dinainte de ‘89. Acum, când si România îsi gaseste armonia în marea orchestra europeana, ar fi tragic sa nu apucam si noi câteva decenii de tihna si... constructie. Marturisesc ca sunt strabatut de gânduri cenusii, mai ales dupa turul de forta pe care Rusia îl face în fata unei Europe mirate si, din pacate, atât de dependente de gazul caucazian. Argumentele temerilor mele îsi extrag radacina din reactiile belicoase ale Kremlinului. Pe lânga amestecul brutal în Georgia, au urmat declaratiile stupefiante ca o prioritate a Moscovei ar fi schimbarea regimurilor din Ucraina, recunoasterea independentei teritoriilor cu populatie majoritara rusa, amenintarea deloc voalata împotriva Poloniei, viitoarea gazda a scutului antiracheta, dojenirea României sub pretextul ca au fost gasite arme de provenienta autohtona în Georgia, întreruperea gazului catre vest, sub scuza puerila ca se face o revizie (în pragul iernii, sic!). Semnele s-au aratat chiar la summitul NATO de la Bucuresti, când Putin s-a lasat asteptat pret de 45 de minute de Bush si cancelarii Europei, într-un gest de sfidare fara precedent. Astazi întelegem mai bine care au fost motivatiile Rusiei, nascute din frustrare si spirit revansard. Istoria ne-a învatat ce poate face o natiune umilita, si aici ma refer la Germania dupa Primul Razboi Mondial. Rusia va profita de batjocorirea Serbiei, vaduvita de inima ortodoxiei sale, care se afla la Kosovo. Chiar astazi auzim în sânul Uniunii voci promoscovite, cum este a Greciei, legata de aceleasi fire invizibile ale religiei. Dupa împacarea istorica cu China si dupa parafarea unei relatii solide cu Iranul, detinator de focoase nucleare, administratia rusa îsi poate permite conflictul si chiar a declarat ca nu se teme de un nou razboi rece. Majoritatea tarilor est-europene sunt penetrate visceral in politica si economie de agenti ai serviciilor secrete rusesti... Si toate acestea se întâmpla din cauza ca politica mondiala este fundamental desacralizata. Liderii lumii nu cred si nu se tem de Dumnezeu, si atunci când dai la o parte singurul reper al vietii, haosul poate iesi din nou la lumina.

06.09.2008

Cum au învins rusii din nou Europa

Ca sa putem întelege transformarile pe care spatiul european le traieste astazi trebuie sa facem o scurta istorie a evolutiei Kremlinului pe scena globalizarii pozitive. Dupa caderea comunismului, Moscova se transforma în capitala mondiala a oligarhiei, mafiei si abuzului de putere ale fostului KGB, transformat superficial în FSB. Serviciile secrete ruse au însa un plan pe termen lung, diabolic si eficient. Se fac transferuri oculte de fonduri în conturi private, iar drumul miliardarilor rusi este liber. Profitând de lacomia vest-europenilor, oligarhi de tip Abramovici investesc sume fabuloase în centrele vitale ale lumii democratice, atenuând reactiile de aparare. Astfel, depozitele energetice si alte industrii strategice - metalurgie, siderurgie - ajung în patrimoniul unor firme private conduse de fosti sau actuali membri ai ocultei serviciilor secrete ruse. Odata cu venirea lui Putin la putere, Rusia cunoaste o întarire a prestigiului în lume, din punct de vedere militar si diplomatic, însa îngradirea libertatilor cetatenilor rusi ne arata ca gândirea liderilor nu s-a schimbat în mod semnificativ. Beneficiind însa de complicitati meschine în rândul marilor cancelarii europene, si aici reprezentativ este cazul premierului Berlusconi, direct interesat în dezvoltarea de afaceri obscure cu Moscova, rusii îsi mentin influenta în grupuri media si cuceresc încrederea occidentalilor. Dupa ce si-a atins obiectivele strategice, elita de la Kremlin face o schimbare radicala de comportament si ataca guvernul democratic din Georgia, ameninta Polonia, cearta România si, beneficiind de o legatura strânsa cu China, sfideaza arogant principiile democratice care stau la baza Uniunii Europene. România se trezeste acum vecina unui conflict de proportii la Marea Neagra si se confrunta alaturi de Moldova cu un scenariu clonat pentru Tiraspol. Poate, macar acum, responsabilii politici de la noi vor juca inteligent cartea interesului national, însa nu va fi usor stiind cât de adânci si oculte sunt implicatiile serviciilor secrete rusesti în economia si în administratia româneasca. Pe plan extern, acum se va vedea daca axa Bucuresti-Londra-Washington exista sau Bucurestiul este doar un pion gata de sacrificiu.

30.08.2008